Congres|Cultul Creștin Penticostal|Cluj-Napoca|Ziua slujitorului|12 octombrie

Reprezentativ

Aproape 700 de pastori. Adunați în același loc, sub același steag al crucii lui Hristos. Veniți de departe și de aproape. Din toată Europa. Cu un scop: să adopte statutul de funcționare al Bisericii Penticostale din România.

Îmbrăcați elegant, cu zâmbetul pe buze, îmbrățișându-se prietenos de bucuria revederii. Dar la o privire mai atentă observi niște oameni obosiți, epuizați de lupte spirituale, de construcții de biserici, de drumuri și avioane. Cei mai în vârstă cu medicamentele după ei. Unul dintre frații păstori mi-a arătat cutia, 15 medicamente ia în fiecare zi.

S-a votat mărturisirea de credință revizuită și adaptată la zi. Cu o abordare elegantă, corectă teologic, semantic și estetic. Acest document oficial al cultului poate fi predat fără probleme bisericii. Reprezintă crezul nostru explicat și argumentat inteligent pe înțelesul tuturor celor care vor să înțeleagă.

S-a revizuit și Statutul Cultului. Acest update era atât de necesar. Răspunde nevoilor curente și provocărilor contemporane. Este menit să apere comunitatea penticostală și valorile morale nenegociabile, dar și pe slujitor în implementarea lui. O echipă de oameni devotați, cu pregătire academică la nivel înalt, doctori în teologie. Aceștia fiind parte a Consiliului Bisericesc al Cultului Creștin Penticostal. Vă mulțumim fraților că ne reprezentați cu cinste!

Aproape 700 de oameni cuminți. Înțelepți. Au luat cuvântul elegant. Am votat în liniște și pace. S-au propus amendamente și au fost incluse în documentele oficiale. Sunt atât de onorat că fac parte din această categorie de oameni în plin proces de sfințire. Nimeni nu a fost discriminat în luările de cuvânt pe criterii de etnie sau vârstă. Toți au fost egali în fața crucii. Vă iubim dragi colegi! Vă prețuim dragi slujitori din Consiliul bisericesc!

E atât de frumoasă slujba de păstor, dar atât de grea și anevoioasă pe alocurea. Ai fost propus de un pastor senior, biserica te-a ales, probabil e și voia suverană a lui Dumnezeu. Și te trezești într-o nebuloasă luptă spirituală, fără ajutor, fără apărare și de cele mai multe ori singur. Nepregătit. Fără avertismente. Uneori ai vrea să descarci povara sufletească. Să evadezi câteva zile. Să închizi telefonul. Dar e aproape imposibil.

Poate se vede diferit din bancă spre amvon. Dar de aici în sală se vede dublu. Deseori cu emoții și frică. Anxioși, atenți la vorbe și gesturi, pentru că sunt critici exigenți în sală. Preocupați de fiecare detaliu al bisericii să meargă brici. Iar când vezi zone gripate, respiri greoi și suferi. Atent la copii. Grijuliu cu tinerii cateheți. Respectuos cu vârstnicii. Gentil cu tineretul. Precaut cu doamnele. Un păstor este vândut rob slujirii Stăpânului. El nu mai există. Familia suferă, organismul suferă, somnul suferă. Apoi ne stingem poate chiar înainte de pensionare.

Văzusem un clasament cândva, cum că slujba de păstor ar fi pe locul doi în lume la categoria gradului de risc, după piloți. Cum? Ore de noapte mai multe decât de zi. Expunerea la viruși prin spitale și azile de bătrâni. Slujire în medii ostile. Mor aproape un milion de creștini anual. Cei mai mulți sunt slujitori. Mâncăm pe fugă. Zboruri cu avioane. Șoferi de cursă lungă. Criticați. Expuși riscului de a fi răstălmăciți în vorbire la fiecare prestație publică. Zile de post multe și grele. Nopți albe. Critici peste critici, din toate direcțiile. Creștinul de rând se luptă cu duhuri, păstorii luptă cu legiuni, tot în favoarea turmei. E frumos să fii păstor!

A doua duminică din octombrie e ziua slujitorului. Nu am știut de ea. Dragi frați de pretutindeni. Surprindeți-vă slujitorii cumva

🎹🎻🎷Invitați-vă dirijorul la un ceai.

🌹🌷🌺Duceți un buchet de flori învățătoarei de la copii.

🧑‍💼👨‍💻👨‍✈️Faceți un cadou liderului de tineret.

🍷🫓🍽️Spuneți un mulțumesc diaconului care vă dă Cina Domnului.

📚📙📕Cumpărați o carte pentru prezbiterul care face pastorație de ani de zile gratuit. Pentru că pastorul e prins cu alte biserici și ajunge mai greu la voi. Dar prezbiterul acela, delegat sau nu, stă cu toiagul în mână. Doarme în mijlocul satului vostru și vă apără de lupi. Invitați-l la o cină.

🅿️👮Chemați echipa de ordine la o ședință. La final surprindeți-i cu o pizza!

🎤📹📷Mulțumiți oamenilor de la media care stau în picioare program după program!

🧎‍♀️🤲🙏 Binecuvântați-vă mijlocitorii bisericii.

🧼🧹🧽Chemați femeia de serviciu a bisericii în față la o slujbă și rugați-vă pentru ea! Binecuvântată e doamna care aspiră praful de pe picioarele sfinților!

💶🪙💳Felicitați public pe contribuabilii lunari (fără nume) care dau zeciuiala. Ei țin biserica în viață!

Despre pastor nu am amintit nicio recompensă. Nu vreau să ne plângem de milă sau să ne apărăm singuri. O faceți dumneavoastră în fața batjocoritorilor. Nu le permiteți să ne calomnieze. Luptați pentru cei care luptă pentru voi. Nu vă cerem decât să vă iubiți păstorii. Și spuneți-le asta printr-o îmbrățișare. Știu, e un sport neobișnuit, dar înnobilează. Am rugăminte totuși: ajutați-ne să nu facem slujba suspinând! Așa ceva nu va e de nici un folos nici dumneavoastră, nici nouă.

@12 octombrie ziua slujitorului.

La mulți ani, nouă!

Cu prețuire, pastor Onisim Botezatu

Calul roșu. Ce faci când se ia pacea de pe pământ?

Reprezentativ

(Apocalipsa 6:3) Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit-o pe a doua făptură vie zicând: „Vino și vezi!”
(6:4) Și s-a arătat un alt cal, un cal roșu. Cel ce stătea pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alții, și i s-a dat o sabie mare.

Recunoaștem sau nu, trăim vremurile apocaliptice. Se împlinește Biblia sub ochii noștri. Iar noi? Prinși cu treburi până peste cap. Cu neînțelegeri și planuri peste planuri. Agenda e plină cu lucruri seculare. Inima împovărată de probleme străine de Împărăția lui Dumnezeu. Lucrăm mult, ne stresăm mult, suntem aglomerați, dar cu lucrurile vieții. Iată cum pentru foarte mulți venire Domnului va fi ca un hoț!

Orientul Mijlociu fierbe. Estul stă pe un butoi de pulbere. Marile puteri se încoardă pentru a pune mâna pe Taiwan. În Franța pică parlamentul. Georgia e în stradă. Ziceam noi: “Sunt departe de România aceste efervescențe sociale!” Iată că și la noi e haos. Alegeri anulate. Oameni frământați. Prăpastia dintre extremiști e tot mai mare. Să fie oare trecerea în recunoaștere a calului roșu apocaliptic? Responsabil cu luarea păcii de pe pământ? Nu știu, dar o cercetare atentă și responsabilă nu strică.

De ce sunt plin de pace în actualul context geo-politic?

1. Sunt pe pace pentru că am problemele spirituale rezolvate. Am avut o zi în care m-am întâlnit cu Dumnezeu. Mi-am mărturisit păcatele. Am experimentat formidabila naștere din nou. M-am botezat spre iertarea păcatelor și mântuire prin jertfa Domnului Isus. Din acel moment am primit pacea Lui. Dragi frați mântuiți! Primiți belșugul păcii hristologice. Dragi oameni care trăiți în desfrâu și fărădelege. Calul roșu vă va aduce depresie și disperare. Întoarceți-vă la Dumnezeu!

2. Sunt pe pace pentru că Tatăl meu din ceruri mă protejează. Indiferent care ar fi luptele interne din mintea mea. Oricât de crâncene ar fi războaiele politice. Sunt plin de pace. În acest context psalmistul afirmă:

(Psalmii23:4) Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine. Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.

În ziua când mi-am predat viața în mâna Lui, Dumnezeu mi-a devenit Tată, iar eu i-am devenit copil. Cu Tata de mână nu mă tem niciodată! Merg prin pădurea amazoniană în beznă și întuneric. Pot să urle lupii, să scrâșnească șacalii, să se încoarde hienele, am intrat în custodia lui și sunt în mare siguranță. Doamne, bine este să știi că ești fiu de Rege!

3. Sunt pe pace când știu că Dumnezeu este suveran. Pământul acesta este așternutul picioarelor lui Dumnezeu. Istoria este o filă a veșniciei Sale. Împărații sunt ca niște piese pe tabla de șah a Domnului. Iată ce spune apostolul Pavel: (Romani13:1) Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu.
(13:6) Tot pentru aceasta să plătiți și birurile. Căci dregătorii sunt niște slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.
Oare nu erau corupți politicienii și atunci. O da! Romanii jăcmăneau popoarele fără milă. Asupreau pe săraci, luau biruiri. Și Pavel îi îndeamnă pe credincioși să fie loiali. Sunt liniștit pentru că știu că Dumnezeu nu a scăpat niciodată de sub control lucrurile. Chiar dacă uneori îi lasă să se bată între ei ca orbii. Le permite să facă tot felul de jocuri. Spre prăpădenia lor. Când cel de pe calul roșu ia pacea dintre ei se mutilează unul pe altul. Dar eu am pace. Războiele se vor termina când vrea El:

Psalmii(46:9) El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El a sfărâmat arcul și a rupt sulița, a ars cu foc carele de război. 
(46:10) „Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.”

4. Sunt plin de pace în așteptarea Împărăției lui Dumnezeu. Nu vă lăsați manipulați. Nu există lideri mesianici. Nu sunt oameni care vor putea aduce pacea absolută. Nu oamenii pun capăt certurilor, ci Dumnezeu. Doar Anticristul prin gura prorocului mincinos va promite pacea absolută. Dar va fi un surogat de pace prin compromis și manipulare. Ca mai apoi să înceapă măcelul armaghedonului. Dar și așa, eu tot am pace. Crezul meu creștin spune, citez: Aștept învierea morților și viața veacului ce va să vie. Iată de ce sunt pe pace. Domnul Hristos ne învăța în Rugăciunea domnească: Vie Împărăția Ta. Păi, preaiubiților, mă fascinează atât de tare Împărăția luminii că nu mai pierd vremea prin întuneric. Televizorul închis, inima în duh de rugăciune, Biblia deschisă și mintea plină de Duhul Sfânt. Iar istoria ți se va părea o stație care pregătește veșnicia cu Dumnezeu.

5. În Împărăția luminii din inima mea e tot timpul senin și pace. Împărăția lui Dumnezeu locuiește în inima credinciosului. Nu aștept ca un copil frământând mâinele să vină vreo așezare politică a împărăției. Ea a început deja în ziua 1 a credinței mele. Citez din Domnul Isus:

Luca(17:21) Nu se va zice: «Uite-o aici!» sau: «Uite-o acolo!» Căci iată că Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.”

Doamne cât de fascinantă este Biblia! Cât de minunat este Dumnezeu. În miniatură a plămădit un petrec de Împărăție în inima mea. Păi da! Trupul meu este Templul Duhului Sfânt. Inima mea este un tron al regelui Isus. Mintea mea este tărâmul revelației unde Tatăl prin decretul Împărăției mă hrănește prin Biblie. Buzele mele îi cântă glorie și laudă Regelui. Cugetul meu a devenit un altar al revelației divine. Doamne ce minunată e miniatura Împărăției Tale din interiorul meu! Iată de ce am pace!

6. Am pace pentru că nu mă încurc cu lucrurile vieții.

2 Timotei(2:4) Niciun ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să-i placă celui ce l-a înscris la oaste.

Odată ce m-am înscris în oastea lui Hristos nu mai pierd vremea cu nimicuri. Nu mă diluez printre amănuntele vieții. Da. Lucrez. Plătesc taxe. Sunt angajat. Renovez. Ajut. Plantez pomi. Ud florile. Scriu. Compun poezii. Citesc. Dar acestea sunt niște activități relaxate și le fac cu drag. Ca unul care sunt conștient de veșnicia mea. Toate sunt niște instrumente vremelnice pe care trebuie să le folosesc cu moderație și cumpătare. Dar nu fac un scop în sine din ele. Iată de ce sunt plin de pace!

7. Am inima plină de pace pentru că petrec foarte mult timp în preajma Domnului păcii: HRISTOS.

(Ps 4:8) Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea. Cum să nu am somn liniștit când Dumnezeu îmi spune în fiecare seară: “Noapte bună fiule!” Cum să nu visez frumos și să dorm bine când Dumnezeu veghează fiecare celulă din organismul meu ca să își facă bine treaba?

(Ps 139:18) Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

Cum să nu am ziua senină și pace când în fiecare dimineață bunătățile lui Dumnezeu se înnoiesc pentru mine și familia mea. Când mă pot juca împreună cu copiii mei. Când servesc un mic dejun cu soția pe care Dumnezeu mi-a dat-o ca un dar, o comoară de mare preț? Cum să nu am pace când nu fac un pas la drum fără binecuvântarea lui Dumnezeu? Când frigiderul e plin, inima e caldă, sufletul este încălzit de iubire hristologică în fiecare zi. Iată de ce sunt plin de pace!

Dragi creștini! Nu vă lăsați furați de suita de evenimente care se perindă în jurul nostru! Nu vă lăsați clătinați de știrile propagandistice! Nu schimbați direcția de mers! Nu intrați în jocurile lor! Chiar și atunci când cel de pe calul roșu ia pacea de pe pământ. Bucurați-vă în Dumnezeu! Fiți plini de Duhul Sfânt! Răspândiți lumină! Cu cât întunericul și dilemele sociale sunt mai mari, cu atât trebuie să strălucească mai mult lumina lui Hristos. În noi! Prin noi! FIȚI PLINI DE PACE!

Cântă bucuros această cântare:

O ce har să ştii că Domnul te iubeşte.
O ce har să ştii că eşti în braţul Său.
Chiar când simţi că tot în jur se prăbușește,
Tu să ai pace în inima ta mereu.

R: Să ai pace în mijlocul necazului tău.
Să ai pace că tu eşti fiu de Dumnezeu.
Când cei din jur te vor privi.
Cu pacea ta îi vei uimi.
Fiind plin de pace vei birui.

2. O ce har să ştii că Domnul te iubeşte.
O ce har să ştii că Lui îi aparţii.
Şi să simţi în orice zi că-ţi dăruieşte.
Când treci prin necaz, pace și bucurii.

3. O ce har să ştii că Domnul te iubeşte.
O ce har să ştii că eşti copilul său.
Zi de zi prezent fiind te însoţeşte.
Şi-ţi dă pace în necazul cel mai greu.

Nevoile generației Z(zet)

Veșnica problemă și discrepanță între generații a creat prăpastii colosale, unele dintre ele greu de traversat. Fiecare generație pare că își strigă cu disperare egoismul ei, dar în esență sunt nevoile fundamentale, care pâna la urmă sunt un drept al umanității. Dacă noi, adulții, nu vom face pași în înțelegerea celor tineri, dacă nu vom urca la nivelul lor dezvoltat de gândire, dacă nu vom coborî în văile tristeții și ale singurătății lor pentru a ne face sprijin pentru ei, îi vom pierde, iar posteritatea ne va taxa aspru.

Participând la Întâlnirea județeană de tineret, organizată impecabil de biserica Betania, uitându-mă cu băgare de seamă la ei, țin să accentuez câteva nevoi pe care vreau să le împărtășesc responsabililor de sufletele celor mici și celor puțin mai mari.

Nevoi ale generației Z

1. Nevoia de iubire. Sentimentul abandonului, desele conflicte cu părinții pe baza de transformări hormonale și de personalitate duc la însingurarea unor suflete atât de fragile. Fără iubire curată, fără compasiune, fără milă doar mimăm slujirea mielușeilor, dar nu vom avea acces la inima lor. Prin orice comportament și reacție a unui adolescent, oricât de ostilă ar fi, un adult înțelept trebuie să citească printre sunete și stări următorul mesaj: „Este cineva dispus să mă iubească? Îi pasă cuiva de mine? Știe cineva că eu sufăr?” Strofele unei cântări mai vechi și „demodate” spuneau: „de nu poți să iubești puternic, să nu te faci învățător.” 2 Petru
(1:7) cu evlavia, dragostea de frați; cu dragostea de frați, iubirea de oameni. Fără iubire suntem pătrați, suntem niste roboti executanți, livratori de programe și atât, niște propovăduitori fanatici ai unor prejudecăți sectariste și seci. „Unde dragoste nu e, nimic nu e.” C. Petrescu.

2. Nevoia de modele. Pentru asta trebuie să coborâm în mijlocul lor, să ne identificăm cu problemele și nevoile lor, să ne lăsăm interpretați de ei, chiar dacă asta înseamnă să ne vulnerabilizăm, oare nu asta a făcut Domnul Isus? Pentru binele lor, merită. Avem tendința de a crea o imagine a liderului tablou, perfect, autoritar, o poziție de amvon, este exact ce nu au nevoie ei. (1Tim 4:12) Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea, ci fii o pildă (model, exemplu) pentru credincioși: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție. Puterea exemplului personal este inegalabilă. Ceea ce ești, strigă atât de tare încât nu pot auzi ceea ce spui.

3. Nevoia de înțelegere. Asta nu înseamnă validarea derapajelor adolescentine, nici aprobarea extremelor lor. Înțelegerea se traduce mai degrabă prin capacitatea de a ne întoarce în timp, de a simți cu tinerii de astăzi, de a ne aminti că și noi am simțit aceleași lupte și stări, sentimente ale abandonului, frici, dileme, conflicte interminabile cu părinții. Dar au trecut, ne-am maturizat și am înțeles că fericirea în viață atârnă în cuiul cinstirii părinților. A te arăta înțelegător cu dramele unui adolescent, asta înseamnă jumătate de problemă rezolvată.

4. Nevoia de sprijin. Nu îi putem condamna la nesfârșit că se refugiază pe Tik Tok, Instagram, jocuri electronice. Trebuie sa le oferim alternativă de calitate. Trebuie folosită varianta argumentării inteligente. La ei nu mai merge cu metoda totalitaristă în care am crescut noi: „fă așa că așa zic eu!” La ei trebuie să vii argumentat, dovedit, lămurit și concret. Chiar dacă asta implică un cont pe Facebook, Instagram sau alte rețele de „anti”-socializare. Adolescenții de astăzi sunt prinși în patimi și adicții fel și fel. Condamnarea îi apasă și mai mult. Trebuie căutat soluții, prezentat în mod plăcut și armonios harul hristologic, mila lui Isus Hristos pentru copiii Săi. Trebuie dirijat sistematic procesul nașterii din nou. Ei pot fi în biserică, dar sunt doar niște „păcătoși educați religios”, cum spunea Viorel Iuga. Nu puneți presiune inutilă pe ei! Nu aveți așteptări ca de la un om născut din nou. Vă epuizați și voi și puneți și presiune inutilă pe ei, trimițându-i forțat în complexe și frustrări. Ei nu pot realiza în doi ani prin cicăleală ceea ce voi ați realizat prin harul lui Dumnezeu și în 50 de ani.

5. Nevoia de validare. Tânărul și adolescentul trebuie valorizat, încurajat, apreciat pentru ceea ce face. Ei sunt foarte capabili. Adolescenții din diaspora știu două trei limbi în care pot comunica ușor, știu informatică, științe, filosofie. Nu îi condamnați la mediocritate. Dacă sunt mai deștepți urcați la nivelul lor și înțelegeți-i, nu îi subestimați! Nu pot fi umiliți și criticați la nesfârșit prin abuzul de putere al adulților. Dacă nu li se valorifică talantul în Biserică, vor căuta validare socială prin filosofia lumii, chiar pe la frontierele ridicolului. Recunoașteți talentul, valoarea și înzestrările naturale ale fiecăruia.

6. Nevoia de consiliere. Adolescentul este om. Are personalitate și individualitate proprie. Are orgoliu și demnitate, acestea trebuie respectate. Asta înseamnă că e nevoie de abordare personală și consiliere individuală. (Confidențialitatea fiind un factor crucial, dezamăgirea unui adolescent generează un adult frustrat, anxios și neîncrezător). Pentru Numele lui Dumnezeu, nu îi dezamăgiți pe cei mici! Vă implor. Ca pastor, lider de tineret, părinte, învățător de școală duminicală, profesor, evită corectura publică, respectă demnitatea lui de om, chiar de e mic și abordează-l personal, individual. Oferă-i timp și spațiu doar lui.

7. Nevoia de multă rugăciune. Sunt armate/legiuni de demoni specializați în coruperea celor mici. Prin droguri, jocuri electronice, patimi, adicții, frici, gânduri suicidale, anxietate. Aceste duhuri pot fi înfruntate cu rugăciune și post. Ca slujitori de tineret trebuie să avem un sfânt obicei de a ne ruga și posti pentru ei și împreună cu ei. Avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a le putea sluji. Ordinea se poate menține prin disciplină, dar echilibrul interior se restabilește prin praxisul disciplinelor spirituale. Ține-ți strâns legătura cu cerul.

Ca reprezentanți ai generației „Y”, noi, cei născuți în anii 80-90, am putea fi liantul perfect între generația „X” și generația Z. Jucându-ne puțin cu simbolistica literelor, Y are doua brațe sprijinite pe un picioruș. Deschidere spre două direcții. Un „v” mic suspendat pe un picioruș. Lăsâd deoparte simbolurile, haideți cu responsabilitate și iubire să slujim celor mici. Ei sunt curați, cinstiți, sinceri, cu un potențial fantastic. Nu e prea mult să îi încurajăm, să-i iubim și să le slujim așa cum ar face Domnul Hristos.

Ei sunt generația activă de ASTAZI! 80% din slujirea bisericii este administrată de ei. !Nu mai ziceți generația de mâine! Ei slujesc astăzi și o fac foarte bine! EI SUNT GENERAȚIA DE ASTAZI!

„Taty! Gigantul meu puternic!”

Faptul că mă iubește este evident pentru toată lumea când vine vorba de fetița noastră Briana. La cei patru anișori ne surprinde în fiecare zi cu câte ceva. La trei ani, venind pe mașină de la Arad, coboară din scăunelul ei, vine între scaunele din față și zice: „Tati, când o să chesc’ meie’ tu o să mă botezi și pe mine!” Vă dați seama că ar fi cea mai fericita zi.

De data asta, fiind plecat cu serviciul slujirii, mă întorc aproape de ora lor de somn. Probabil se gândea că nu sunt, și oi fi ajuns exact în momentele frământărilor ei. Cum am intrat pe ușă, își ridică mâinile în sus și vine alergând spre mine, strigând: „Taty, gigantul meu puternic!” Vă dați seama că inima mea a crescut și mai mare.

Iubiți părinți! Nu deformați în mintea copiilor imaginea tatălui și a mamei. Lăsați copilul să știe că tatăl lor este cel mai puternic, lăsați-i să știe că mama lor este cea mai puternică. Fiecare gest sau comportament contribuie la creșterea personalității lor.

La umbra unui părinte „puternic” cresc copii buni. Imaginea unui părinte puternic le dezvoltă caracterul, au încredere în ei, și li se dezvoltă capacitatea intelectuală și relațională. Lângă un părinte umilit, copilul crește anxios, neîncrezător, depersonalizat, trist și prada ușoară fricii, nefericirii și chiar depresiei.

Dragi mame! Cinstiți-vă bărbatul! Respectați-l ca pe chipul și slavă lui Dumnezeu, așa cum e văzut în lumina Evangheliei. Iar voi tați păstrați intactă demnitatea paternă! Câștigați-vă respectul cu fapte. De asemenea dagi tați! Cel mai mare bine pe care un tată îl poate face pentru copilul său este să îi iubească mama. Să o iubiți, asemenea raportarii lui Hristos la Biserică. Iar voi mame, păstrați-vă demnitatea maternă!

Dragi părinți! Fiți giganții copiilor dumneavoastră! Fiți eroii lor! Fiți tari! Iar voi copii, nu uitați să vă cinstiți parinții! Sunt uriașii voștri protectori!

Fenomenul Betleem| Amploare peste așteptări!

https://www.facebook.com/reel/949926156189206?sfnsn=mo&s=F5x8gs&fs=e

Conceptul Betleem s-a născut în urmă cu patru ani în inima unor oameni pasionați de Împărăția lui Dumnezeu. Eram puțini, o mână de oameni, chiar dacă au promis mai mulți că vor pune umărul la greu, treptat s-au retras. Sunt tot mai convins că a rămas exact cine trebuie. Între timp s-au botezat zeci de oameni care sunt înfometați de a sluji Stăpânului.

Viziunea clară, perseverența, implicarea activă a fiecăruia, accentul pus pe rugăciune, seri prelungite, predicarea curată a Cuvântul vieții, dezvoltarea unei mentalități de sfințire și curăție, cu ajutorul Duhului Sfânt, se pare că toate acestea au contribuit activ la dezvoltarea miraculoasă a lucrării. Vin oameni care spun că din parcare simt prezența și cercetarea lui Dumnezeu. Culuarele pline. Balconul arhiplin, pe holuri avem scaune, peste tot e plin. Abia respirăm în față, după cum se poate vedea și în filmulețul de mai sus. Vin oameni serioși, oameni spirituali care se implică în procesul închinării.

Modul în care Dumnezeu a binevoit să toarne har ne surprinde în cel mai plăcut sens. Biserica actuală, care ni se părea foarte mare la început și ne rugam pentru scaunele goale, a devenit arhiplină. Toate scaunele de prin încăperile adiacente lăcașului de cult le aducem la slujbe, nu mai avem spațiu, ieri la amvon am stat pe jumătate de loc. Duhul lui Dumnezeu lucrează minunat. Doar ieri am avut mulți oameni care au venit pentru prima dată. Vin și din județele limitrofe. Dumnezeu lucrează miraculos.

Un motiv în plus să grăbim lucrarea de construcție, care, da, prin harul lui Dumnezeu este în gri. Construită în procent de 100%, acoperită, cu tâmplăria pusă. Mai avem mult de lucru la ea. Dar perseverența, credința, implicarea unor oameni pe care nu îi cunoșteam și care au sărit în ajutor ne motiveaza să credem. Mai departe. Copilașii de două luni stau izolați în camerele mici de studiu, pentru că nu mai au nici o șansa să participe la slujbă, doar dacă stau în brațele părinților.

Poate lecturând aceste rânduri Dumnezeu te cercetează în vreun fel să fii parte a viziunii Betleem. Să pui și tu un scaun, o chiuvetă, o ușă interioară. Mână de la mână, om cu om, iar Dumnezeu va face minuni. Anul acesta prin ajutorul lui Hristos ne propunem să ne mutăm în clădirea nouă. Să putem aștepta cu demnitate oamenii la închinare.

Dumnezeu să binecuvânteze Betleemul! Echipa de slujitori consacrați! Toate departamentele care slujesc cu pasiune pe Hristos! Vă mulțumim anticipat de implicare! Suntem recunoscători lui Dumnezeu și oamenilor Lui, care nu spun niciodată nu! Care se implică în lărgirea Imperiului lui Isus Hristos!

Asta este faza actuală. Așteptăm instalația electrică și trecem la tencuieli și finisaje interioare.

Perspective|Viziune|Planuri|Har|DTCCP

Noua conducere a Cultului Creștin Penticostal din România a desemnat echipa departamentului de Tineret al Cultului. Fratele păstor Victor Cîmpean, membru în Comitul Executiv este responsabilul Departamentului. S-a întocmit o echipă de lucru pentru perioada următorilor patru ani. Alcătuită din păstori tineri, implicați, activi și plini de pasiune pentru slujire.

Victor Cîmpean (BN)(pastor coordonator), Ciprian Bârsan (CS), Radu Pavel(BH), Chiță Ciobanu(SV), Flaviu Coman(CT) Gherasim Magda(MM), Marius Livanu(IT), Mircea Deteșan(CJ), Daniel Hada(HD), Adi Clep(SB), Caleb Nechifor(CJ), Ioan (Neluțu) Filip(MM), Onisim Botezatu(AR).

Am avut o întâlnire online, în care ne-am cunoscut și în linii mari, fratele Cîmpean ne-a prezentat viziunea pentru următorii patru ani, în ce privește lucrarea de tineret. Au luat cuvântul frații păstori implicați, am fost chiar fascinat să asist la această dezbatere. Oameni care văd lucrurile așa cum sunt, realist și bine, care văd nevoia iminentă de acțiune, oameni cu capacitați operaționale foarte bune, care au demonstrat pe plan local hărnicie și implicare. Dragilor, abia aștept să iau notițe de la dumneavoastră la prima întâlnire.

S-a subliniat nevoia acută a unei strategii de lucru fiabilă, un maraton de salvare a tinerei generații din vâltoarea mediatică, din dramele patimilor, din văile depresiei, căutându-i în lumea lor și adaptându-ne metodologia de lucru vremurilor pe care le trăim din motive de relevanță și randament maxim. Sunt încrezător că Dumnezeu ne va umple de har și Duh Sfânt să dăm direcții bune și clare, să fim un model, întâi prin exemplul personal apoi prin implicare activă.

Fratele Cîmpean spunea: Citez: „Biserica lui Isus Hristos de mâine va arăta în funcție de: organizarea, viziunea, pasiunea și călăuzirea slujitorilor de astăzi.” (parafrazat). Foarte adevărat. Îmbătrânim cu fiecare zi. Suntem într-o luptă contracronometru de salvare a tinerilor noștri, de încurajare la slujire și implicare a liderilor, pentru folosul Împărăției lui Dumnezeu, conștienți că vremurile sunt scurte și grele.

Mulțumim fraților din Comitetul Executiv, mulțumim fratelui Victor Cîmpean pentru implicare și credit. Mulțumim Domnului pentru echipa dinamică, determinată și hotărâta să facă ceva pentru generațiile viitoare. Iar noi ca umili robi ne punem în slujba Stăpânului, iar cei patru ani de mandat ne dorim să fie o binecuvântare pentru Biserica Penticostală Locală, dar și la nivel central, eficientizând departamentele de tineret pe filiale și comunități, fluidizând drumul tinerilor spre slujire de calitate.

Ne vom retrage două, trei zile la munte, ne vom sfinți, vom posti, ne vom ruga Domnului să ne dea lumină, discernământ, echipare cu darurile Duhului Sfânt, dând randament maxim în lucrarea la care am fost chemați.

Întăriți-vă dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți;
croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. (Evrei 12:12-13)

Jurnal|Conferință|Alcala Spania|Martie|2023

După războaiele spirituale pe care le-am avut în prealabil, mă așteptam ca lucrarea din Spania să fie una excepțională. Și a fost! Cu jumătate de oră înainte biserică este deja arhiplină. Se aduc scaunele din sălile de copii. De prin birouri, de la mama și copilul. Biserica e tot mai plină. Mulți oameni stau în picioare. O biserică cu capacitate de 200 de locuri trebuie să suporte număr dublu de persoane.

Depășim ora de începere cu organizarea și așezarea. Of! Ce drag mi-a fost de adolescenții aceia care au stat în fața amvonului pe scăunele de păpuși, de grădiniță. Ce mult îi ador pe cei care au stat trei ore în picioare! Ce rău în pare de zecile de tineri care au plecat, pentru că nu au mai putut avansa, biserica fiind plină până în stradă. Oare ce răsplată vor avea slujitorii care au venit și de la 500 de km cu tinerii lor, pentru a prinde un loc și a se bucura de prezenta Domnului?

Când focul Duhului a început să miște biserica la închinare, a început puterea întunericului să cadă la picioarele lui Isus Hristos. Ceva se petrece oricum! Rog liderii bisericii de pretutindeni să prindă startul acestei treziri. În Ken Tacky, SUA rugăciunea nu se mai oprește de vreo lună de zile, Toni Berbece pregătește evenimentul colosal de pe National Arena, unde cheamă națiunea română la rugăciune, închinare pentru trezire Națională. Trezire în care cred, pe care o aștept și la care vreau sa fiu parte. Războiul din Ucraina a umplut bisericile și de oameni și de scop. Anul acesta la evanghelizare toate bisericile au fost pline. Un frate păstor spunea că de la deschiderea bisericii nu a mai avut atâția oameni la evanghelizare. Cred că trăim ultimele recolte ale harului.

Revenind la Alcala de Henares. La sesiunea a doua a conferinței, au început lanțurile să cadă, când s-a cântat cântarea: „În Numele lui Isus să cadă legături, adicții, frici, depresie, și orice-ntărituri”, Dumnezeu a declanșat harul. Au început să vină în față tinerii. Ne-am rugat pentru ei, mocheta a rămas umeda în urma lacrimilor de pocăință. La părtășia de la sala hotelului, am avut zeci de marturii de la tineri care au decis să își schimbe viața. M-am bucurat că au venit persoane care s-au botezat în urma predării Domnului la conferințele din anii trecuți. „Iată ce mă face să mai trag nădejde?”

În biserică Betel te simți ca acasă. Ca în biserica de pe vremurile bune. Ca la Betleem, Arad. Rugăciunea e rugăciune. Cântarea e cântare. Fratele Iacob Miron este un om cu totul special. Căldura sa manifestată față de enoriași, față de oaspeți, îl clasifică între sfinți.

Duminică dimineața și seara Dumnezeu avea să ne surprindă din nou cu prezența Sa. De aceasta dată părinții au ieșit la rugăciune pentru eliberare. Plângând unii își mărturiseau cu voce tare păcatele. Adulți care s-au hotărât pentru botez.

Ar trebui să ne luptăm mai mult pentru copiii noștri (români) din străinătate. Să le slujim mai mult, un milion sunt doar în Spania. Foarte inteligenți, dezghețați la minte, se luptă să facă față fluxului filozofic propulsat de ateism și toleranță deformată. Se împotrivesc cu vehemență ideologiei de gen și sunt apostrofați, calomniați public, jigniți, umiliți.

Ferice de voi dragilor că țineți aprinsă flacăra mântuirii. Datorită vouă nu s-a stins lumina hristologică în școlile din occidentul secularizat. Tinerii aceștia au o sete pentru cunoaștere, pentru slujire. Mă întreabă despre facultate, sunt interesați să facă Teologie, să fie eficienți. Asta înseamnă că am reușit să îi inspir prin harul Domnului. Fie și puțin, Hristos va face diferența. Vă voi sta la dispoziție cu tot ce este nevoie în îndeplinirea scopului divin. Dintre voi se vor ridica cei mai puternici apologeți pe care i-ar fi putut avea Biserica Penticostală Română în vremurile din urmă.

Nu uitați dragi tineri ai diasporei, că austeritatea și provocările pe care le aveți în școală, naște titani ai credinței. Cu cât încercarea lor de anihilare a conștiinței este mai aprigă, cu atât vă motivează mai tare. Luptați! Stați drepți! Vegheați! Nu cedați! Ca niște soldați plini de Duhul Sfânt ai lui Hristos! Nu vă fie frică de nimeni și de nimic! Sunteți cei mai puternici în Numele lui Isus.

Domnul consul, Florin Urs și soția domniei sale Denisa și minunatul Andrei(copilașul lor)

La slujba de seară a fost prezent și Domnul consul Florin Urs. A avut un cuvânt, iar la final am avut onoarea de a servi masa împreună. A fost o mare cinste pentru mine. Să cunosc o familie deosebită. Romanii din Spania, sunt reprezentați cu cinste și profesionalism de către dumneavoastră. Faptul că sunteți și frate de credință e și mai minunat. Cu rafinament și smerenie, aleasa doamnă, Denisa, soția domnului consul a mers pe bancheta din spate lângă micuțul Andrei(un scump de altfel), iar mie mi-a oferit onoarea de a sta în față. Vă recunosc faptul că a fost o înaltă onoare să călătoresc în mașina condusă chiar de domnia sa, consulul Florin Urs. Am avut dialog la părtășia de la masă. Dincolo de emblema statului, că reprezentant al ambasadei României la Madrid, un om călduros, inteligent, degajat cu soția la fel de specială. La final ne-am plimbat puțin, am făcut poze, am povestit. A fost fascinant!

Mulțumesc George Deac și Mirela pentru găzduire organizare minunată a conferinței. Mulțumesc Lidia pentru că te-ai gândit la copilașii mei. Mulțumesc tinerilor care s-au implicat în organizare. Ema a personalizat tema conferinței pe prăjituri, pe care le-a dat ca amintire tinerilor. Mulțumesc fratelui pastor Iacob și soției Ema pentru părtășia de la masă.

Îmi este drag de voi. Sunteți o muza de inspirație pentru mine. Mulțumesc și lui Darius, Marcel și Marian pentru experiență frumoasă de la pod-cast, în cadrul proiectului Pe limba noastră, unde da, la 3000 de km distanță de casă am putut să ne exprimăm și să transmitem un mesaj în limba maternă, pentru zidire și mângâiere a românilor de pretutindeni. Abia aștept editarea materialului. Sunteți plini de viață și veseli.

Am plecat uitându-mă cu drag și dor în urmă spre marele Madrid care se face tot mai mic privit prin ochii decolării avionului. Îmi va fi dor de voi! De devotamentul vostru. De zecile de mii de kilometri (adunați) parcurși de fiecare dintre voi, pentru a ajunge la conferință. Chiar dacă (aceasta fiind tema conferinței), a fost obositor. Și Doar dacă (a doua parte a demnitarului), Dumnezeu va binevoi ne vom bucura din nou împreună.

Cu prețuire și bucurie Onisim Botezatu.

Domnul consul Florin Urs și doamna Denisa Urs
Fratele păstor Iacob Miron și soția Ema

Prieteni, noi mai știm să trăim?

Se pune că tinerii trăiesc din vise(în viitor) și bătrânii din amintiri(în trecut). Tinerii tot speră la multe, fac planuri, au viziune, proiecte peste proiecte și se trezesc batrâni și singuri, cu multe planuri eșuate. Iar viața este un fel de luptă pentru supraviețuire. La bătrânețe încep regretele, amintirile, iar trecutul devine un fel de Left behind. Niște treziți prea târziu, că puteau face tot altceva decât au făcut, că au dormit o viață în șlapii cu talpă de plută sau în pantofi cu tocul cât ciocul de flamingo și acum au insomnii cauzate de regrete. Se droghează cu diazepan, dar cu toate acestea nopțile sunt tot mai scurte și tot mai îngrijorătoare.

Singurii care trăiesc cu adevărat sunt copiii. Ei râd, aleargă, se bucură, construiesc metropole din lego, ei trăiesc viața din belșug. De aceea Hristos ne invită să redevenim copiii sau ca niște copii, măcar să îi imităm dacă vrem să ajungem sus în nemurire.

Mi-am propus să recapitulez lecțiile elementare ale vieții. Asta este imposibil departe de copii. Facem avioane de hârtie, desenăm tancuri și copaci, pe foi și pe asfalt, dăm niște șuturi în minge pe terenul din fața casei, culegem flori și prin „interpuși” (cea mica, Bia) le trimitem mămicii. Plantăm flori, curațăm pomii, jucăm șah, ne batem cu pernele spre disperarea mamei. Citim, ne rugăm împreună. Ne plimbăm cu motorul. Copiii mei sunt cei mai de nădejde prieteni. Prin ei trăim și noi, părinții.

Singura noastră șansă de altfel, este să petrecem cât mai mult timp cu ei. Haideți să mai lăsăm planurile presărate cu egoism. Să mai adune și alții bolovani unul peste altul, ceea ce s-ar numi în termenii sclaviei construcții proprii. Să ne mai debarasăm de proprietăți. Să mai renunțăm la drepturi la procese și la averea trudită de părinți. Să dăm prioritate în trafic, să nu sabotăm semafoarele fiecare vrând să fie și să plece primul. Parcă suntem tot timpul în grabă. Mereu plecăm prea târziu. Ne grăbim. Unde? I-am spus unui prieten: „Am recuperat 5(cinci) minute în cei o sută de kilometri. ” El zâmbește, mă privește drept și mă întreabă călduros: „Și ce faci cu ele dragule?” Tăcere….

Prieteni, e primăvară! A înflorit păpădia! Ziua e tot mai mare. Mulți oameni nu au trecut cu bine peste hibernarea iernii, tu ești viu. Trăiește! Fii plin de vibe! Fii energic și încrezător! Plimbă-te desculți prin iarbă! Stai în ploaie până te uzi leoarcă! Zâmbește! Râzi cu gura pâna la urechi atunci când simți și niciodată de necazul altuia! Empatizează cu cel nenorocit! Oare nu asta este VIAȚA ÎMBELȘUGATĂ promisă de Mântuitorul însuși?

10.03.2023, h 08:30 pe Avion, Timișoara – Madrid

„Mami, vine Isus! Vreau să merg în ceruri!”

Se pregăteau să meargă la biserică. Soția cheamă copilașii de pe trambulină să îi îmbrace. Între doi nori apare bălanul ⛅☀️ soare, ca un mire care iese din cămara lui. Privind încântată spre aceasta imagine dintre nori, și soarele care parcă se înghesuie să se arate aducând primăvara, Briana (fetița noastră) exclamă: „Mami, uite, vine Isus! Hai să ne pregătim că mergem în ceruri!” Uimită de reacția ei, soția încearcă să îi explice că o să vină Isus, dar acum trebuie să ajungem la biserică. Nu se lasă cu una cu două, (vai seamănă tare cu mine!). „Nu mami, de ce să mai mergem la biserică, vine Isus și mergem „diect” în ceruri!”

M-a impresionat până la lacrimi soția când mi-a povestit. Of, departe suntem de ceruri. Avem de terminat: școli, proiecte, planuri, afaceri, lupte, procese, frământări, oare noi mai știm că vine Isus? Creștinii primului veac făceau de strajă așteptând venirea lui Isus. Ei credeau că revine în oricare zi. Mai știu copiii noștri despre revenirea lui Isus? O așteaptă ei? Dacă nu îmi pregătesc copiii pentru cer, am trăit degeaba.

„Iată Eu vin curând!”, așa se încheie Biblia. Adică, „vin repede!”

Dragi creștini, haideți să privim Împărăția cerurilor ca un copilaș, să avem cu adevărat parte de ea. Oare ce te-ar ține legat pe pământ? Care este acel conflict nerezolvat? Îl mai aștepți tu personal pe Isus? Ești gata de zbor? Ești pregătit?

Dumnezeu să mă ajute să mă raportez la iminentă revenire a lui Isus, ca fetița mea de 4 ani, care atât de mult dorește să ajungă în ceruri. Acesta este obiectivul familiei mele, SĂ AJUNGEM ÎN CERURI LA ISUS!