La atâtea investiții, decorațiuni, ornamente, musafiri, evenimente și cheltuieli de sărbători, este normal să tragem niște concluzii, nu? Cu ce ne-am ales în urma sărbătorilor?

1. Suntem mai bătrâni. Vă gândiți că noi celebrăm propria îmbătrânire? După atâta stres, agitație, cheltuieli, semafoare, rafturi am mai făcut rost probabil de ceva fire albe. Deci suntem mai bătrâni. Nu mă credeți? Faceți o poză buletinului și dați-i zoom pe CNP.

2. Suntem mai săraci. Motorină, mâncare, cadouri, ornamente, astea toate costă. Și pe magi i-a costat ceva, au lăsat daruri pentru cazarea lui Isus în Egipt. Dar ei n-au sărăcit. Trebuie să plătim datoriile, facturile mai mari la curent, deci putem ieși mai săraci din sărbători. Mai faliți.

3. Suntem mai obosiți. Nopți lungi, prieteni mulți, colindă, drumuri parcurse, sporturi de iarnă. O ciudățenie pe care nu am înțeles-o niciodată. În perioada anului când lucrezi, ești mai odihnit ca în concediu. Concluzia? Nu este în stare nici statul, nici șeful, nici patronul, nici nimeni să îl exploateze pe om mai mult decât se auto-maltratează. Să nu ne lase Bunul Dumnezeu pe mâna noastră că avem acea anticapacitate de a ne ucide.

4. Poți ieși mai bogat. Magii au lăsat daruri Regelui, dar nu au plecat mai săraci acasă, pentrucă nu este mai mare bogăție decât sublimul revelației pe care ei au avut-o și schimbarea drumului vieții. Au fost cei mai fericiți pensionari din astrologie. Au înregistrat cea mai mare realizare din istoria studierii astrelor, cea mai superbă teză de doctorat în astrologie, bineînțeles cu ajutorul revelației. Vor primi de la însuși Dumnezeu premiul Nobel pentru pace, pentru că au descoperit locul nașterii Prințului păcii.

Iosif se alege cu un Hristos de care trebuie să aibă grijă, cu resurse de la Tatăl lui Hristos, care este Dumnezeu.

Maria rămâne cea mai fericită femeie, pentru că a acceptat să fie Maica Domnului.

Păstorii, cei mai fericiți ciobani, care au depășit exageratele povești mioritice de luptă cu lupul, cu ursul. Ei au în palmares povestea miraculoasă a revelației divine.

Simion moare fericit că a dus la binecuvântare în Templu pe Mesia, Unsul lui Dumnezeu.

Concluzia ne ajută să înțelegem că sărbătorile în genul chefurilor din casa lui Crăciun, cu Hristos izolat în grajdul de animale, sunt sărbători ce înregistrează mari pagube materiale și spirituale. Iar sărbătorile petrecute după modelul magilor, păstorilor, Iosif, Maria, Simion care pun accent exclusiv pe Regele Hristos, sunt sărbători mai mult decât câștigate. Sunt genul de sărbători care îți garantează veșnicia.

Toate cumpărăturile de sărbători au fost de 150 de lei în familia noastră. Nu din motive financiare, care îmi permit mai mult. Nu. Ci din motive spirituale. Este forma familiei noastre de a pleda în favoarea lucrurilor cu adevărat valoroase, cu accent pe Hristos. Și bineînțeles că în mod intrinsec intru în război cu filosofia consumeristă, război care sincer îmi place.

Nu știu cum ai ieșit din sărbători. Tu știi cel mai bine. Îți spun doar atât: pleacă la drum cu Hristos și vei fi printre bogații Împărăției lui Dumnezeu. Pleacă fără Hristos din sărbători și îți vei petrece restul vieții printre tomberoanele sărăciei lucii spirituale ale secularismului.

Din copilărie am fost pasionat de matematică. Eram printre primii din clasă. De la geometria în spațiu, trigonometrie, algebră le devoram, atât de mult îmi plăceau. Orele de matematică, logică și fizică erau un adevărat deliciu intelectual. Ca adult, iubesc matematica lui Dumnezeu.

Studiind Biblia, am observat în abordarea lui Dumnezeu o matematică atât de precisă că sfidează toate formulele fizicii și ale matematicii. Nucleul pământului cu toate forțele sale gravitaționale de atracție reprezintă o „grandioasă” fărâmă din infinitul lui Dumnezeu.

Din fizică. Uitați-vă la Hristos, prin întruparea sfidează logica și biologia. Prin moarte și înviere sfidează forța de atracție a Pământului. Prin înălțare îl detronează pe Isac Newton cu forța atracției gravitaționale. Dumnezeu e suveranul.

Din matematică. Sunt multe aspecte, aici punctez doar una: Funcția sinusului. Pe grafica sinusului, având drept coordonate pe x și y, orice valori ai da lui x sau y, funcția va șerpui între -1 și +1.

1. În insuces.

Stau de vorbă cu mulți oameni. „Domnule nu mai este scăpare pentru mine!” Este, doar că trebuie să crezi. „Am căzut într-o prăpastie atât de mare că nu mă mai pot ridica!” Ba da, poți. Te-ai depărtat de El. Adică ești la -1, la minus Dumnezeu. Întinde-i numai mâna și vei vedea puterea Lui de ridicare. Majoritatea oamenilor se îneacă în ape de un metru, la mal. La minus Dumnezeu. Nu problema ta te îngroapă ci problema lipsei lui Dumnezeu. Problema ta cea mai mare, nu e problema în sine, ci rezolvă mai întâi problema lipsei lui Dumnezeu din viața ta.

2. În succes.

Merg la câte un bogat, material sau spiritual și încep să-mi arate realizările lor. Și mă urcă pe grafica lui x, de amețesc. Dar de fapt nu văd mai mult de +1, adică plus Dumnezeu. Ce am realizat prin Dumnezeu nu mă îngâmfă niciodată, dar ce realizez fără Dumnezeu mă poate ucide. Minus mine este egal cu ce a rânduit Dumnezeu pentru mine. La general, din perspectivă divină, toți sunt maxim la plus 1. Ce vezi tu în plus e umanitate, putrezibil, efemer trecător. Când bursa, personal vorbind scade, nu ajunge decât la nivelul normal al lucrurilor.

Ce frumos este un balon umflat cu heliu! Cum plutește agale prin aer. O înțepătură îl aduce la pământ. Îl face o bucată de cauciuc. Adică rămâne el însuși. Așa e și cu noi. Nu te obișnui cu zborul. Nu ți-l atribui. Nu. E heliu sau Holly Spirit. E duhul lui Dumnezeu care te ține. Când ești dezumflat nu intra în panică. Ăla ești tu de fapt.

Atenție!

Nu poți urca mai sus de +1, adică nu poți urca fără să amețești decât treptele în care îl ai pe Dumnezeu de mână. De aici și dacă pici nu mori, că te sprijină El.

Nu poți coborî mai jos de -1, decât fără Dumnezeu. Iar consecința poate fi iad, pierzare veșnică. Dacă ai căzut lângă Dumnezeu, nu te teme! Nu ezita să-i întinzi mâna, abia așteaptă să te ridice. Oricât de tare ești căzut este scăpare pentru tine. Ești doar la un Dumnezeu distanță de izbăvire. Distanță ce o rezolvă jertfa lui Hristos.

Suntem egali sau diferențiați. Suntem la fel sau diferiți. Căzuți fără vreo șansă de salvare sau izbăvibili, depinde cât Dumnezeu locuiește în noi. Viața ta e sinusoidală. Dacă ești la bine, calculează minus tu, adăugând plus Dumnezeu. Filosofia de viață a lui Ioan Botezătorul: ” eu să mă smeresc, El să se înalțe”. Dacă ești la greu, calculează minus tu, plus Dumnezeu. David: „Domnul este scăparea mea, de cine să-mi fie frică?”

Ridică-te! Ai toate șansele de partea ta. Ai toată puterea lui Dumnezeu la îndemână. Poți!!!