„Coronavirușii” sufletului tău

Este un motiv de îngrijorare la cote mondiale legat de moartea subită din China, oameni secerați pe străzile orașelor, sute de morți, mii de oameni infestați, iar situația pare a fi scăpată de sub control. Acest virus mortal face ravagii și a creat panică generală prin înfiorătoarele imagini cu trupuri ale oamenilor secerate pe străzi. Avem însă viruși mult mai puternici în casele noastre, în inimile noastre, în cuget, în sângele nostru, viruși pe care îi alimentăm zilnic, îi antrenăm, îi pieptănăm, iar ei ne ucid bucățică cu bucățină, pe noi și casele noastre.

I. Diagnoză. Acest diagnostic a fost pus de apostolul Pavel în epistola pastorală adresată lui Timotei. Prin Duh profetic apostolul dă un diagnostic pentru vremurile din urmă, pentru omul post modern, pentru generația noastră care mai este numită și era post creștină.


Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
2 Timotei 3:1-5

II. Identificarea coronavirușilor. Am găsit 20 de „coronaviruși” doar în acest text, dar sunt mult mai mulți în suflet și prevestiți de Biblie. De lecturat și Galateni 5:19-21 vei găsi alți 20 coronaviruși.

1. Iubirea de sine. Duhul lui Narcis face ravagii astăzi! Cu toate că nu suntem nici pe departe cei mai frumoși, nici cei mai deștepți, nici cei mai cinstiți. Dar avem virusul individualismului în noi care ne usucă în fiecare zi. Ne iubim atât de mult pe noi înșine încât nu ne mai rămâne timp și compasiune pentru nimeni.

2. Iubitori de bani. Banii sunt o necesitate! Dar dacă foamea după bani ruinează sufletul și familia și biserica și te umple de boli cauzate de stres, ești virusat iremediabil! Banul este ochiul diavolului și rădăcina tuturor relelor. Ai primit răspunsul pentru suma tuturor problemelor din casă: lăcomia de bani.

3. Lăudăroșia. Chiar dacă el, calicismul este o plagă națională, dar ne lăudăm domnule și cu ceea ce nu avem. Lauda de sine nu miroase a bine. Un om lăudăros cu sine este un om cu caracter găunos, puneți niște semne de întrebare în dreptul lui.

4. Trufia. Asta merge înaintea pieirii. Este păcat luciferic, este duh diavolesc, acest virus a făcut din lucifer diavol, acesta va face din om demon, dacă nu se vindecă prin sângele lui Hristos. Aroganța este rezervată proștilor, tu să nu stai la coadă pentru a te înscrie niciodată!

5. Hula. Scandăm pe străzi, ne înjurăm mai marii, omorâm președinți, vindem domni, dar cel mai grav lucru că hulim Numele sfânt al lui Dumnezeu în înjurături. Acesta este un păcat de netrecut cu vederea de către Dumnezeu. Recapitulează porunca a 3-a. Vai câtă luare în deșert a Numelui lui Dumnezeu! Dar nici unul nu va rămânea nepedepsit, dintre cei care i-au Numele Domnului în deșert!

6. Neascultarea de părinți. Unde este rușinea? Unde este respectul? Unde este frica? Unde este cinstea? Sunt întrebări la care bieții de noi părinții căutăm disperați răspunsul. Acest visrus este cauzator de mortalitate infantilă și viață scurtă și foarte nefericită! Recapitulează porunca a 5-a!

7. Nemulțumitori. Nu nemulțumiți, ci nemulțumitori. Pe un om nemulțumit într-o situație, îl domolești rezolvându-i cauza, dar a fi nemulțumitor este o stare permanentă de nemulțumire. Încadrarea este de la acut la critic, e cod roșu de păcate. Acest virus face ravagii în familie, biserică, școală, societate, inimă, etc.

8. Fără evlavie. Evlavia face trimitere direct la caracter. Aceasta redă conceptul de caracter evlavios, om cu pronunțată preocupare duhovnicească. Întrebați angajatorii dacă mai găsesc ușor un om de caracter, întrebați liderii, haideți să îl întrebăm pe Dumnezeu, dar mai simplu întreabă-te pe tine: sunt eu un om de caracter?

9. Fără dragoste firească. Copii abandonați de părinți în cămine, bătrâni abandonați de copii îm azil, patru din șase căsătorii culminează cu divorț în primii cinci ani. Păi dacă abia mai găsim dragoste firească, ce să mai întrebăm de dragoste dumnezeiască? Oricum întâi s-a pierdut asta, celelalte iubiri pierdute sunt roadele, consecințele acestui fapt.

10. Neînduplecați. Deja a devenit un trend expresia: eu sunt dintr-o bucată! Ce groaznic! Asta înseamnă că ești ne dotat intelectual, nătâng, needucat, fără bun simț, fară eleganță și lipsit de orice urmă de înțelepciune. Un om cu care nu se poate vorbi, negocia, discuta, este un om neînduplecat. Înțelepciunea care vine de sus este ușor de înduplecat, printre altele.

11. Clevetitori. Asta înseamnă să vorbești și mult și prost și nefondat la adresa altora. Asta arată cât de carbonizat este caracterul tău. Virusul acesta întinează cugetul și te ususcă pe interior.

12. Neînfrânați. Uitați-vă la știrile de la ora cinci. Cât s-au înmulțit violatorii, drogații, preacurvarii, obezii, vitezomanii, hoții, pușcăriașii, de ce? Pentru că nu mai au ferodouri. Caci înfrânarea poftelor este roadă a Duhului Sfânt, care trebuie cerută prin rugăciune, altfel te arzi.

13. Neîmblânziți. Iacov, apostolul ne spune că toate fiarele câmpurilor și pădurilor au fost îmblânzite, dar omul, limba omului ba! Nici jandarmii, nici justiția, nici pușcăria nu mai reușește a ne îndomestici, singur sângele lui Hristos, doar dacă este accesat prin credință și dorința de schimbare.

14. Ne iubitori de bine. Problema generației noastre nu este că face un rău, un păcat, ci faptul că iubește să facă păcatul, se delectează cu el. Vai unde am ajuns! Facem binele parcă din obligație, se vede de la o poștă că nu îl iubim la cât de rar și minuscul îl practicăm. Răul în schimb, la fiecare pas.

15. Vânzători. Biblia vorbește de un Iuda vânzătorul, dar în vrenurile din urmă avem cea mai mare densitate de Iuda pe metru pătrat, mai ales în România. Asta de vede pe toate palierele, omul a ajuns marfă de contrabandă vândută pe o bere și un pachet de țigări. Cu acest troc blestemat cumperi pe oricine, apoi îl vinzi fără scrupule pe trei mici și un pahar de vin fiert în campania electorală.

16. Obraznici. Elevii își bat profesorii, copiii lovesc părinții, vandalizează valorile morale, distrug obiecte stradale, astăzi lepra obrăzniciei este răspândită ca o plagă națională.

17. Îngâmfați. Cu ce mă rog? Abia are bilet de tramvai, dar are iphone xs, tunsoare japoneză, silicoane în buze și aere de divă, dar poșeta e goală, mintea e sărăcăcioasă și se simte penibil pentru că stomacul nu poate fi pus pe silențios decât prin muncă cinstită. De îngâmfare sa satanizat si Lucifer.

18. Iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu. Se vinde plăcerea ca pe pâine. Droguri, bârfă, sex, mâncare, băutură, aceasta a devenit din nefericire cea mai prosperă afacere, comerțul cu plăcere. Este vorba despre o plăcere dulce ca mierea primele secunde, iar apoi amară ca pelinul când vine nota de plată a consecințelor. Așa o descrie în metafore înțeleptul Solomon. Plăcerea mea este să fac voia Celui ce m-a trumis. Spunea Mântuitorul. Majestatea Sa îl iubea cu siguranță mai mult decât noi pe Dumnezeu.

19. O formă de evlavie. O încercare morbidă de a îndulci divinitatea printr-o lumânare aprinsă la Paști și încă una la Crăciun, ce este asta? O formă de evlavie. Forma este o umbră, iar umbra este fără viață în ea, este tot un a cu nimic. Forma e moarte lentă și sigură. E amăgire.

20. Tăgăduiesc puterea lui Dumnezeu. Câtă insultă și subestimare la adresa lui Dumnezeu se aduce astăzi, nu s-a adus niciodată. O neglijență conștientă, vorbim despre ne cunoașterea puterii lui Dumnezeu. Asta nu este prostie nevinovată ci impertinență gândită, iar pedeapsa va fi pe măsură.

III. Antidotul pentru coronavirușii sufletului

Depărtează-te de acești oameni! Asta îi spune Pavel tânărului slujitor Timotei și mie si ție. Intră în carantină! Plaga păcatului a ajuns atât de răspândită că nu îi mai poți izola pe ei nici prin mii de spitale construite în mai puțin de șase zile, încearcă să te separi tu de ei. Șterge numerele de telefon, scoate-i din lista de prieteni, fugi de anturajele lor, păzește-te de banchetele lor dacă vrei să rămâi întreg la minte. Fugi! Fugi! Fugi!

⁸Singurul antidot care poate vindeca acești coronaviruși care au invadat incurabil sufletele omenirii este Jertfa Domnului Hristos. În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” Este vorba de Numele sfânt al Domnului Isus. F.A. 4:12

Lasă-te vindecat de El, xare a purtat toți coronavirușii tăi pe calvar!

Malpraxis spiritual

 „Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la proroc până la preot, toţi înşală.  Leagă în chip uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ‘Pace! Pace!’ Şi totuşi nu este pace! Sunt daţi de ruşine, căci săvârşesc urâciuni, şi totuşi nu roşesc şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi”, zice Domnul. Ieremia 6:13-15

MALPRÁXIS s. n. (Med.) Tratament incorect sau neglijent aplicat de un medic unui pacient, care îi produce acestuia prejudicii de orice natură, în relație cu gradul de afectare a capacității fizice și psihice.

Când un doctor pe fondul inconștienței, neglijenței sau a lipsei de profesionalism comite o eroare medicală care pune în pericol integritatea pacientului este pedepsit, uneori chiar cu închisoarea, depinde de gravitatea erorii. Cel mai mare rău pe care îl poate genera actul de malpraxis ar fi moartea pacientului. Dar eroarea medicală este cu mult mai puțin gravă în comparație cu malpraxisul spiritual, prima omoară doar trupul, dar cea din urmă ucide sufletul prin nădejdi înșelătoare.

Ieremia profețește despre o generație de prooroci și preoți preocupați de câștigul mârșav personal, care de dragul serviciului, al poziției sociale, al confortului personal și al banilor, în nebunia lor comit imoralitatea compromiterii adevărului.

La o privire atentă, minuțioasă și responsabilă în spectrul spiritual al generației noastre, oare nu cumva retrăim acele vremuri de impostură politico-spirituală? Nu vi se pare că predicatorii iubesc banii? Nu vi se pare că abia mai găsești o formație de cântăreți fără tarife și pretenții de nu știu câte stele de cazare și pretenții culinare exagerate? Oare proorocii impostori de astăzi care circulă prin țară și mai nou și pe afară se aseamănă cu profeții de pe timpul lui Ieremia? Aproape că nu mai găsești un lăcaș de cult, istoric sau contemporan care să nu perceapă taxă de intrare sau pentru obiectele „sfinte”.

Ieremia profețește că toți acești vestitori ai păcii închipuite de dragul confortului personal vând minciuni, toți vor fi răsturnați de focul geloziei divine. Pentru că leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului meu. Conflictul nu e cu omul, ci cu tatăl omului prejudiciat spiritual, iar asta este cu atât mai grav.

Să ne trezim! Să readucem focul slujirii hristologice pe prim plan! Să iubim pe Dumnezeu mai mult decât iubim darurile lui Dumnezeu! Să ardă în pieptul nostru acel foc al pasiunii curate și necompromise din pieptul lui Ieremia! Chiar dacă acest lucru te face nepopular, nu smulge aplauze și nu este profitabil, dar va fi răsplătit de Dumnezeu. Vegheați să nu fiți judecați de Dumnezeu pentru malpraxis spiritual, acesta ucide suflete nevinovate!

Ar fi fost un mare blestem pentru noi acest mesaj dacă nu am fi avut șansa schimbării și a iertării în sângele lui Hristos.

Unde sunt apologeții Doamne!

https://evz.ro/islamizarea-si-sfarsitul-europei-europene.html

România a ținut piept sute de ani tuturor tentativelor de islamizare a acestui popor. În epoca modernă se pare, s-a ajuns la o anemie destul de mare a creștinismului generată de mai mulți factori:

1. Natalitatea. Aprobarea avortului, comoditatea, discreditarea familiei și încadrarea copiilor pe lista pericolelor care ne strică planurile, au condus la un spor natural care se apropie de minime istorice.

2. Îmbătrânirea. „Bătrânul continent” a devenit îmbătrânitul continent. Mortalitatea a crescut, satele dispar, ulițele goale, școli depopulate, biserici pustii. Europă este unul dintre continentele îmbătrânite, la polul opus se află Asia, care doar în India are o medie de viață de 25 de ani.

3. Păgânizarea. Adoptarea filosofiilor seculare, ba mai mult, aprobarea și practicarea lor a secătuit creștinismul de putere. Ideologiile noi de redefinire a valorilor au pătruns ca un „cal troian”, care pot virusa iremediabil adevăratele valori.

4. Discretitarea bisericii. Găselnițele negative cu cazuri izolate de preoți și pastori care trăiesc în neorânduială și mediatizarea acestor cazuri nu fac altceva decât să scadă încrederea românului în singurul lucru veșnic, Biserica.

5. Individualismul. Omul modern a devenit egoist, competitiv și arogant. Surogatul de trai bun pe care îl duce l-a făcut să-și închidă inima și sufletul pentru semeni. Adună pentru el, mănâncă, iar cu restul se distrează. Acest egocentrism îl izolează și îi răpește sensul și direcția și chiar identitatea.

Toate acestea sunt niște cauze care vor afunda Europa tot mai mult dacă nu se va trezi, dacă nu există o apropiere de Dumnezeu și aducerea interesului spiritual în prim plan. Merită! Este atât de frumos, atât de liniștit să trăiești cu Dumnezeu, iar prin Duhul să primim puterea de a răzbi în războiul psihologic și ideologic, atât de ofensiv împotriva creștinismului.

Floarea bucuriei crește în grădina Luminii

Lumina este semănată pentru cel neprihănit şi bucuria, pentru cei cu inima curată. Psalmul 97:11


Bucuria este una dintre nevoile noastre fundamentale, o viață fără bucurie este o viață de mormânt cu zile îndoliate. Așa că noi tânjim după bucurie, ne luptăm pentru ea, facem mari sacrificii. Dacă ar fi să privim onest lucrurile, mai multă energie consumăm, cheltuim și pierdem din noi înșine pentru clipele de bucurie efemeră. Ne băgăm în bănci, ne construim case, schimbăm pe mașini, ne creștem calitatea vieții și devenim mai distanți, mai reci și relațiile cu apropiații din ce în ce mai palide.


Ce este de făcut? Schimbarea perspectivei despre bucurie.


Bucuria înainte de a fi o stare temporară de euforie emoțională este o roadă a Duhului Sfânt. Asta înseamnă că ea se cultivă altfel. Nu poate fi cumpărată cu bani, nu se dobândește prin împlinire profesională, nu o satisface lucrul/materia, este darul lui Dumnezeu. Dacă recunoști în harul Tatălui ceresc sursa bucuriei tale, atunci înseamnă că familia ta va primi un strop de pace din partea ta și atunci când mașina este mai veche, ai o casă mai modestă, ești bolnav sau alte stări asemănătoare.

Asta înseamnă că bucuria ta nu este circumsanțială, nu e dependentă de vremuri și împrejurări, ci este un mod de a fi, un stil de viață.
Ia încearcă să nu te mai tot plângi atâta: că ești bolnav, că nu ai reușit să renovezi casa, că nu ai primit viză, că nu ai luat media zece! Bucură-te de ceea ce Dumnezeu ți-a dat în avans deja! Că, la ce ți-ar folosi toate lucrurile enumerate mai sus dacă nu ai avea sănătate, de exemplu? De fapt cele mai importante lucruri în viață le primim de la Tatăl ceresc fără a face vreun efort pentru ele: aerul, sănătatea, lumina, simțurile, etc.
Așa că dacă trăiești în lumina lui Hristos, ai pace și bucurie. Aceștia sunt termenii cu care operează de milenii bucuria: irtare, îndurare, har, mântuire, credință, viață. Le ai? Ai inima curată? Atunci ai toate ingredientele bucuriei. Mai toarnă puțină mulțumire și mestecă-le bine urmând rețeta neprihănirii și nu mai căuta cai verzi pe pereți, tu ești deja bucuros. Nu ai inima curată? Nu ai nici o șansă de a fi bucuros! Dar veștile sunt bune pentru tine, prin harul lui Dumnezeu, pentru că Hristos dacă îi predai inima Lui, îți curățește interiorul, apoi toarnă toată neprihănirea Lui în inima ta, care bineînțeles însumează și bucuria.


Ridică-te și fii bucuros!

S-a mai stins un erou, a plecat sora Tincuța Bratu!

Cântăm cântarea: Eroii slavei vin acum acasă!- frumoasă cântare, dar oare suntem noi vrednici de realitățile ei? Am trăit noi aproape de Domnul slavei? Ce am realizat concret pentru cerul spre care aderăm? Sunt întrebări grele, foarte grele, dar pentru sora Tincuța s-a terminat dilema, ea a mers Acasă la Domnul pe care l-a slujit.

Sora Tincuța Bratu este din familie de eroi, o familie cât istoria Bisericii Penticostale din Dofteana. Ea a avut harul de a se număra printre primii membri ai mișcării penticostale de pe valea Trotușului. Soție a fratelui Gheorghiță Bratu, un om blând și smerit prin definiția lui ca om. O sensibiliate aparte, un familist excepțional și un tată deosebit.

Vorbeam cu un domn din Dofteana, în urmă cu mulți ani, care a făcut niște afirmații lăudabile despre fratele Gheorghiță și sora Tincuța: „Aceștia oameni pocăiți, domnule! Când fetele astea erau mici: (Mioara, Aurora, Rodica, Raveica), pe care le cunosc și eu și le întrebam ale cui sunt, îmi răspundeau: Sunt a Domnului Isus și a lui Gheorghiță Bratu.” Vă puteți face astfel o idee despre educația spirituală a acestor fete care acum au copii mai mari ca mine.

Sora Tincuța este un titan și soție de titan, o femeie mică de statură, cu față luminoasă și senină ca cerul, a trecut pe vârfurile picioarelor prin viață. A fost atât de smerită și discretă, ei nu i s-a auzit glasul pe ulițe, asemenea Domnului pe care L-a slujit. O femeie model, o mamă desăvârșită, o soră duhovnicească care a făcut cinste prin viața ei de neprihănire atât familiei, cât și bisericii.

A crescut niște copii cuminți și serioși, mai multe fete, personal o cunosc pe sora Mioara. De fapt cine nu o cunoaște pe sora Mioara? De profesie asistentă medicală la spitalul municipal din Onești, de vreo trei ori am fost internat; când venea în ușa salonului cu vocea ei caldă, parcă îl vedeai pe Isus în persoană. Toți o căutam pe ea, iar ea nu era niciodată obosită, ci plină de dorința de a ajuta, cu inima cât ea de mare.

Sora Tinca nu a pus punct prin moartea sa, ci virgulă, atât pentru ea, care așteaptă răsplătirile lui Dumnezeu, dar și pentru urmașii ei.

Doamnelor, vreți un model de viață sfântă? Vreți un model de mamă iubitoare? Doriți un exemplu de femeie credincioasă? Vreți să știți cum trebuie să fie o soră cu adevărat credincioasă? Vreți să înțelegeți concret ce înseamnă să sfârșești bine alergarea? Pentru toate aceste întrebări, aveți un răspuns rezonabil în persoana celei care a fost sora Tincuța Bratu.

Apostolul Petru îndeamnă pe femeile tinere să învețe de la Sara, soția patriarhului Avraam, da merită să învățați de la femei ca Sara, Rebeca, Naomi, Lidia, Sabina Wurbrand, dar cu toată modestia recunoaștem că și noi am avut pe sora Tincuța Bratu.

La revedere, draga noastră soră!

Bă, tu nu te mai însori?

Surprind o discuție între două persoane în pauza conferinței în Spania:

Bă, tu nu te mai însori? Zice fată către băiat. „E o fată neserioasă!” ,probabil că ești tentat să zici. Posibil, dar eu am o altă perspectivă. Mai degrabă observ o problemă a lipsei de asumare a băieților, o teamă de a intra în relații serioase care să ducă spre căsătorie.

Culegând informații de la mai multe conferințe de tineret, din mai multe țări, constat că avem o mare criză de bărbați. Pe un eșantion de aproximativ o mie de baieți cărora le-am lansat întrebarea dacă vor să fie predicatori, nu am găsit zece care să își dorească, iar din aceștia câți ajung, numai Dumnezeu știe. Slujirea ca slujirea, este urmarea a unei suite de probleme; dacă unui băiat îi este atât de greu să se căsătorească, îi va fi cu atât mai greu să își asume slujirea.

Arată îngrijorător tabloul social în următorii ani, există o formă de adolescență întârziată în rândul băieților, dată de mai mulți factori: traiul bun lângă mama, prea multa iubire de sine, frica de responsabilități, hoinăreala cu prietenii sau chiar păcatul care a început să placă.

Este strigător la nori să fie nevoite fetele să ia de guler băieții: bă, tu nu te mai însori?. Este o situație complicată. Problema va lua amploare dacă nu se vine în ajutorul băieților mari. Părinții ar trebui să se implice mai mult în educarea băieților, mai ales tații, care fac din băieți bărbați. Probabil și suprasolicitarea taților și plecarea lor de acasă pe termen lung a afectat puțin asumarea bărbăției pentru băieții crescuți de mame.

Ca o încurajare pentru voi, băieți: nu trebuie să intrați în panică, nu vă speriați de viitor, multe se pot realiza împreună în viața de familie, deveniți mai puternici pentru că forța iubirii din familie este net superioară celei a halterelor. Este nevoie să activați bărbatul din voi, să luați taurul realității de coarne, să vă asumați întemeierea unei familii, pentru că nimic nu se compară cu împlinirea de a fi soț iubit și tată.

Moda occidentală a băieților tomnatici a început a împinge pe mulți către 40 de ani; Biblia spune că O binecuvântare sunt copiii făcuți la tinerețe. Psalmul 127:4

Fetele nu sunt așa fițoase cum credeți voi, ele sunt foarte responsabile și se implică orbește într-o relație cu un bărbat adevărat. De cele mai multe ori nesiguranța lor se datorează mai ales lipsei de încredere și nesiguranței pe care o generează băiatul prin lipsa de maturitate. Când o fată devine soție și mamă este de zece ori mai pregătită a face față tuturor provocărilor familiei. Cele mai multe dintre temerile întemeierii familiei sunt nefondate și nejustificate.

Băieți, însurați-vă! Asumați-vă responsabil căsnicia! Habar nu aveți cât de puternici sunteți în a construi o casă când știi că vine un bebe, că urmează să devii tată, ai o putere de uriaș. Nu vă temeți! Nu vă îngrijorați! Întemeiați familii, faceți prunci și bucurați-vă de ei, este un har pe care Dumnezeu ni l-a dat pe acest pământ, în această viață scurtă.

Dacă veți lua măsuri, nu veți ajunge în situația inconfortabilă de a vă peți fetele, cu abordarea: bă, tu nu te mai însori?

Jurnal de slujire. Spania

Din avion la amvon, de la amvon în avion.

Vineri 23.01.2020

Am aterizat pe aeroportul din Madrid vineri seara în jurul orelor 21:00. După un zbor lung, oboseală adunată am sperat din suflet ca biserică să fi plecat la culcare, programul să se fi terminat, iar eu să merg să dorm. Când vorbim de o biserică apostată se potrivește, dar când este în discuție Biserica „Betel” Alcala, lucrurile sunt detașat diferite. Aici aproape de miezul nopții sunt zeci de oameni la rugăciune. Sunt uluit de vitalitatea pe care acești oameni speciali o afișează după o zi de muncă și o săptămână grea.

Cu puțin înainte de miezul nopții se termină seara de rugăciune. Am rămas profund marcat de dorința de părtășie a fraților din Alcala, iar la final am aflat că la ei de fapt este o obișnuință de a petrece timpul în părtășie.

Gazdele. George și Mirela Deac

Ei sunt cei care m-au luat de la aeroport, niște oameni cu inima cât peninsula Iberică de mare. Casa lor liniștită ca un colț de rai a fost o oază de pace pentru cele trei zile petrecute în familia lor. Tot ce a fost în frigider era la dispoziție, ce era în casă era pe masă pentru toți, tot ce ei au în inimă este pentru noi, foarte multă căldură și prietenie. Parcă ne știam de o viață! Tot la voi în casă am cunoscut și pe Tică, un om care închipuie atât de evident puterea transformatoare a harului lui Dumnezeu.

Conferința din 24 ianuarie.

Mica unire a avut dimensiuni cosmice aici, pentru că s-a unit cerul cu pământul. La Alcala cerul e mai aproape de pământ ca oriunde în altă parte. La conferință s-au anunțat 170 de tineri. Aceștia au umplut locurile cu mult înainte de ora începerii, când noi am ajuns cu o jumătate de oră înainte, abia ne-am putut croi drum până la altar. Dar nu era totul terminat, grupuri, grupuri de tineri curgeau parcă la fel ca roua hermonuului care împodobește slujirea preoțească.

Situația pare a „scăpa de sub control”, nu mai erau locuri nici pentru un bebeluș în această biserică încăpătoare. Camera mama și copilul e plină, culoarele sunt pline, holurile sunt pline, fratele George se vede depășit de situație creată de harul lui Dumnezeu. Când acești tineri s-au unit în cântare și rugăciune, marea unire cu cerul, nu întârzie să se producă.

E mare unire pentru că tineri proveniți din toate principatele românești, răspândiți pe o mare parte a teritoriului spaniol, au sfidat ploaia, distanțele, oboseala și au venit în prezența Regelui.

Rugăciunea pentru lideri.

În viață mea nu am văzut niște tineri să se roage pentru păstorii lor de tineret cu așa foc. Oh! Unde ar fi slujirea dacă toți enoriașii s-ar ruga așa pentru slujitorii lor în loc să îi critice! Trebuie să recunosc faptul că partea fetelor era mult mai înflăcărată în rugăciunea pentru lideri, de înțeles într-un fel, ele nu sunt pretendente la asemenea poziții, așa că se roagă din toată inima.

Unul dintre grupurile de tineri au cântat o cântare care suna cam așa „te laud din toată inima”, nu prea mă pricep la secretele melodiei, nu știu dacă au respectat canonul muzical(asta poate spune Victor, un tânăr slujitor din Palma de Mallorca, el e dirijor de cor), dar ca notă personală sunt convins că lauda lor a ajuns în cer. Inima lor vibra de pasiune și foc în cântare.

Mesajul. Sfințirea, haina tinereții și în postmodernism.

După un asemenea timp de cântare și rugăciune pe care eu o numesc: închinate în Duh și în adevăr, este foarte ușor să predici. Simțeam puterea lui Dumnezeu atât de tare că abia făceam față fluxului de cuvinte pe care ungerea divină mi le-a pus în inima în clocot. Aici nu dau prea multe detalii despre seminarul prezentat, deoarece am fost autor, dar personal am simțit puterea lui Dumnezeu în acțiune la cote înalte, la dimensiunile scaunuui din revelația lui Isaia.

Sesiunea de întrebări.

La final au avut ocazia să trimită întrebări referitoare la tema conferinței și nu numai. Am cerut lumină de la Dumnezeu și putere în răspunsuri deoarece temele erau destul de sensibile și greu de descifrat în Biblie. Cu ajutorul călăuzitor divină am izbutit. Mi-am dat seama după întrebări că am în față tineri inteligenți, maturi, serioși, responsabili și pocăiți. Oricare dintre grupurile care au ieșit în față la cântare, ar putea sluji cot la cot cu oricare formație consacrată chiar dacă nu au bradul sau reclama altora. De unele formații a rămas doar reclama.

Rugăciunea finală

La o simplă chemare în față pentru rugăciunea specială pentru nevoi, am avut parte de un fenomen pe care numai Duhul lui Dumnezeu este capabil să îl declanșeze. Culoarele încep să se aglomerează, abia reușeam să ne strecură pentru a ne ruga pentru fiecare. Podiumul este plin până la refuz de băieți și fete care își mărturisesc viață înaintea Domnului, se roagă și plâng vărsând amarul la Cruce.

În urma lor, după o rugăciune de foc de câteva zeci de minute, a rămas un podium plin de lacrimi, fețe luminate în urma legăturilor demonice rupte, inimi încurajare de mila iertării lui Dumnezeu prin Hristos. Focul rugăciunii ardea atât de tare încât cred că nici divinității nu i-a fost greu să trimită rezolvare. Prezența copleșitoare a Duhului Sfânt ne uimește și ne ajută să înțelegem că suntem niște robi netrebnici care ne-am făcut datoria.

Consilierea spirituală

Pe tot timpul părtășie de la sfârșit am avut ocazia ca în biroul bisericii să ascult frământările unora dintre tinerii prezenți, băieți și fete deopotrivă. O recomandare pentru slujitorii altarului, faceți un obicei din sportul consilierii personale. Cea mai mare nevoie a bisericilor, a tinerilor, a omului, este să fie ascultat. Am făcut o obsesie din a a ne aranja programele în așa fel încât să nu ne perturbe nimeni când predicăm, iar biserica ce abundă în bun simț, ne respectă regulile, dar niciodată cu nimic din lumea aceasta nu se compară eficiența unei consilieri om la om, a fraților. Mă bucur că v-am adus o rază de speranță de la Dumnezeu dragilor! Aceștia mă întrebau dacă sunt prooroc, le răspund că nu. Atunci cum de mi-ați descris viața și problemele prin care trec cu atâta precizie? Acesta se numește dar de descoperire prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Duminică dimineața. Studiu catehetic

Am vorbit despre cei patru stâlpi ai bisericii binecuvântate. Dimineața același fenomen, cu mult înainte de începerea programului, biserică este arhi plină. Oameni doritori de a asculta cuvântul lui Dumnezeu. O biserică bine organizată, primitoare, prietenoasă și spirituală. Am avut o deschidere deosebită la cuvânt și sunt convins că Domnul a adus zidire. Mulțumesc surorilor și fraților care au recunoscut la final proveniența divină și relevanța mesajului adus.

Ultima slujbă!

Of! Nu mi-am imaginat că atât de scurtă a putut fi părtășie noastră. La îndemnul fratelui păstor, biserică acceptă în unanimitate să decaleze cu o oră mai devreme programul de seara, pentru a putea ajunge și eu la aeroport. Mă gândeam în sinea mea, în sfârșit vă fi o slujbă mai lejeră, cine mai vine de la cinci? Fără vreo tentă de exacerbare a realității, vreau să îmi exprim în scris uimirea de a vedea din nou biserică plină până la refuz.

A fost o seră grea, deoarece oboseala începe să mă amprenteze și pe mine, dar Dumnezeu și-a făcut simțită prezența și aici. Chiar înainte de terminarea programului a trebuit să ne retragem fulger, de la amvon direct în avion.

Păstorul Iacob Miron

Cum e păstorul așa este și poporul (biserica). Și este foarte adevărat. Am întâlnit pe teren după altar oameni acri, ne prietenoși și exact așa era și biserica. Aș vrea să vă conving cât de important este ca slujitorii să fie prietenoși. Iacob(păstorul) este un om plin de viață, ca soarele, fiecare rid de expresie radiază câte o rază de soare. El vorbește zâmbind, predică zâmbind, povestește zâmbind, radiază de plinătatea lui Hristos. Acum înțelegeți de ce biserică Betel este așa plină de viață? Asta insuflă la fiecare slujbă păstorii. Este un har că v-am cunoscut frate Iacob, împreună cu minunata familie, cu soția care pare a fi soră geamănă cu dumneavoastră și minunății copilași, o pereche de gemeni și bărbatul de 14 ani.

Concluzii

Am venit acasă obosit. Foarte obosit. Am dormit o noapte și o zi după asta, dar a meritat. Am venit mai bogat, mai încrezător, mai plin de speranță că există creștini de calitate superioară pe pământ.

Dragi părinți din țară, bucurațivă pentru copiii și nepoții dumneavoastră de peste hotare, care umple bisericile, slujesc cu devotament Domnului, rămân aproape de cruce, nu au uitat de pocăință, nu au părăsit pe Hristos, ci dimpotrivă sunt un bun exemplu pentru noi cei din țară. Exemplu de pasiune, devotament, râvnă, sacrificiu în dobândirea slujirii adevărate.