„Aș mai lucra puțin, dar trebuie să plec. Trebuie să ud florile pe deal la mamy.” Și o cred că ar mai fi stat, pentru că domnișoara R. P. a fost acolo pe șantier ori de câte ori a fost nevoie de voluntari. A luat în mână șpaclu, lopata, roaba, mătura, soluția de curățat geamurile sau toaletele, oricând a fost nevoie de apă, suc sau alte lucruri. Acum e cald afară și grija ei este să nu se ofilească florile mamei, din deal, din dormitorul rece.

R. a iubit-o foarte mult pe mama ei. Toată lumea vedea asta. I-a fost aproape câțiva ani în suferințele create de boala necruțatoare. Era tot timpul aproape. A renunțat la jobul ei bine plătit, la înțelegere cu tatăl ei, fratele E. care lucrează din greu pentru familie. Ea era vizibil afectată, implicată, plină de dragoste, răbdare și compasiune pentru mama ei. A iubit-o, a avut grijă de ea, a ingrijit-o până la capăt, dar Dumnezeu a decis să o cheme acasă. Acum, îi udă florile….pe deal!

Dragă cititorule! De ce trebuie să așteptăm zilele acestea negre și oribile. Dacă Dumnezeu ți-a dat părinți, oare e foarte greu să le spui o vorbă frumoasă, un zâmbet călduros, un telefon, o îmbrățișare? În curând vor fi o amintire. Vor fi depuși sub deal pentru totdeauna și vei merge sau nu să îi uzi tu florile. Ia un buchet de flori mamei tale acum cât le poate mirosi, cât le poate uda singură, cât se poate bucura de ele. Acum, până nu e prea târziu.

Mulți bani se irosesc în van pe la înmormântări. Roabe de flori oferite de oameni care nu sunt obișnuiți să le cumpere, pentru niște oameni care nu le mai văd, nici nu le mai pot mirosi. Cum spune prietenul Puiu Chibici în una dintre cântări: „Dacă mai ai pe lume azi o mamă, s-o prețuiești și vei fi fericit…. Nu la mormânt îi trebuie trandafiri!” Câtă dreptate!

Atâtea reproșuri avem pregătite pentru părinții, atâtea replici tăioase, „nedreptăți” ale lor față de noi pe care li le reproșăm, sfaturi specialiste, sugestii matrimoniale, etc. Parcă ne-am născut noi înaintea lor. Îi punem la zid, îi taxăm, îi mustrăm, îi amenințăm cu multe. Stimați oameni, îmbătrânibili, ce s-a întâmplat cu noi? Dragi copii, am uitat că ei ne-au născut, ne-au hrănit, ne-au dus pe brațe, ne-au mestecat mâncarea cu dinții lor până le-au picat toți din gură, au schimbat scutece și pamperși, au așteptat ore în șir pe ploaie și soare la porțile grădinițelor, școlilor și centrelor de examen, au fost internați cu noi prin spitale, a pregătit mii de pachetele și au spălat vagoane de haine, iar acum mușcăm din ei fără milă! Nu uitați că în curând vine factura! Vom fi în curând părinți de copii mari și vom plăti orice atitudine. Înțelept a fost Dumnezeu că a atârnat fericirea în viață în cuiul cinstirii părinților. (Vezi porunca a 5-a).

Cinstiți-vă părinții! E gratuit să le vorbești frumos și călduros. Mai un pic și vei zice bună dimineața unui trup rece și rigid, iar din pat nu îți va mai răspunde… nimeni! „Apoi începe drama”, vorba lui Petrescu. Încep remușcările, amintirile, regretele, lacrimile, dar din păcate va fi prea târziu!

Speciali sunt toți tinerii de la Biserica Muntele Sionului, Arganda del Rey. Am fost în Decembrie 2020 la voi, am crezut că vă cunosc, dar știam doar câteva lucruri despre voi. În cele trei zile am reușit să vă cunosc în parte, și am realizat că Dumnezeu găzduiește Împărăția Sa în inimioara voastră, a fiecăruia dintre voi.

Am jucat fotbal, am mers cu caiacele, am pedalat la barca, am făcut baie în apa aproape înghețată, ne-am rugat, am povestit, am cântat, ne-am închinat, iar în toate acestea am realizat că sunteți foarte buni. Sunteți înzestrați de Dumnezeu cu daruri speciale. Datorită invitației voastre am cunoscut-o și pe Daneza (Dana Uleni, născută în Bistrița cu 50 de ani în urmă)

Un om mic, cântărește 26 de kg, dar cu inima cât peninsula iberică de mare. Daneza m-a impresionat prin frumusețea ei fizică și spirituală, prin inteligența nativa dar și înțelepciunea care vine de sus, turnată de Dumnezeu în proporții mari peste ea.

Ea este un fenomen. Este un înger trimis de Dumnezeu pentru a fi o pilda celor cârtitori și nemulțumiți cu soarta lor, sătui de bine, îmbuibați cu belșug, îmbătați de abundență. Să nu uităm că sunt sute de milioane de oameni care trăiesc sub orice limita a sărăciei, iar Daneza ar putea fi un martor cheie pentru noi, contemporanii ei în ziua judecății.

Născută cu multiple malformații, cu picioarele subțiri și mici de câțiva centimetri, întoarse pe sub ea, fără a putea fi mișcate, cu mânuțele ca ale unui copil de trei ani, întoarse și niște degețele lungi și fine ca de divă care mânuiesc maneta căruciorului, cu foarte multa eleganță și bun simț, când își sprijină capul cu o mânuță, când cu cealaltă, ea se bucură de orice. Vorbește corect, articulat, hotărât și frumos. Nu s-a plâns de vreo durere, de oboseală sau de vreo jignire. Am venit foarte obosit în aceasta tabăra, dar în primele minute de povesti cu ea, m-am vindecat de orice neputință.

Face singură baie, pregătește mâncare, tastează impecabil pe telefon, merge în ritmul ei cu căruciorul prin oraș, urcă în autobuz, merge la supermarket, călătoreste cu avionul, face trans-atlanticul de multe ori (având o sora în America, despre care vorbește foarte frumos), le face pe toate. Acele responsabilități care unora li se par povară, ea le face cu așa entuziasm și bucurie.

De la gat în sus, o față frumoasă cu chip angelic, al unui om născut din nou, toată e un zâmbet, are umor, știe de gluma, folosește autoironia (semn al inteligenței sclipitoare), iar când își deschide gura și lauda pe Dumnezeu, acest ghemotoc de om plin de iubire te fascinează, aduce prezența lui Dumnezeu în închinare. Când corul bisericii Muntele Sionului s-a unit cu ea, credeai că vine Domnul pur și simplu. Ar fi capabilă detașat să conducă o orchestră muzicală. În neputința ei trupească a stat cu noi ore în șir la seminarii, a cântat cu noi, s-a rugat, a analizat programele, a venit cu sugestii. Sunt uluit, iar cuvintele mi se fac nod și se opresc în gât…

Până să o cunosc pe ea, știam câte ceva sau așa credeam că știu, acum nu mai știu prea multe, realizez că trăiesc prin harul lui Dumnezeu fiecare clipă, că tot ce am și știu I se datorează Lui, că slava Sa face diferența nu mușchii noștri, nici banii, nici cunoștințele, ci harul Său.

Am stat de vorbă cu ea minute. Zeci de minute. Te fascinează pur și simplu. Dragă Daneza, ești unică, ești specială, ești fenomenală, ești un adevărat copil de Dumnezeu care ne întrece în foarte multe privințe. Tabăra aceasta a fost pentru mine, pentru a te cunoaște pe tine, pentru a învăța multe lecții importante de viață și de slujire. Nu, ea nu este un om cu handicap, este un om special, special creat pentru noi.

Îți mulțumesc pentru sfaturi. Mă voi grăbi să le aplic, îți mulțumesc pentru că exiști, îi mulțumesc lui Dumnezeu că te-a ținut 50 de ani pe pământ, că ai biruit Covidul cu furtune prin nas, pentru că trebuia neapărat să te cunosc. Să cunosc slava lui Dumnezeu în mod aparte prin tine, prin slujirea ta. Mă rog lui Dumnezeu să te mai țină ani multi de aici înainte. Avem nevoie de tine, de pilda pe care Dumnezeu pentru noi prin tine.

Vă mulțumesc frate pastor pentru deschidere, mulțumesc echipei de organizare, mulțumesc Sorin, Adriana, Ligia, Cătălin ați avut grija de medicamentele mele, de pâine, ceai și tot ce mi-ați oferit. Felicitări Calin și întregii tale echipe, slavă ție Tata pentru tot. Vă îmbrățișez, vă iubesc și deja îmi este dor de voi.

Sunt mai bogat!

Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta. Matei 6:3

~Binele făcut și trâmbițat se transformă într-un mare rău pentru „binefăcător”~

Vedem multe fapte eroice, multe fapte bune făcute de mulți oameni. Trebuie avut mare grija însă, pentru că ne putem expune unor riscuri considerabile. Unii de teama riscurilor nu mai fac nimic. Și așa este rău. Alții de dragul 🤳🤳🤳 selfie-urilor 🤳🤳🤳🤳 fac prea mult, dar pot rata răsplata.

1. Riscul expunerii săracului. Niciodată să nu faci poză cu omul pe care l-ai ajutat. Este nobil, are chipul lui Dumnezeu în el, are demnitate, are onoare. Făcând poză și distribuindu-l, îi pot leza demnitatea (stigmatul social se șterge foarte greu). Când auzi pe cineva: „Fă poze cu oamenii și ajutoarele pe care ți le-am trimis”, să fugi! Trimite-i sacii de ajutoare înapoi și fă-i lui poză.

2. Riscul pierderii răsplătirii. Domnul Isus avertizează că doar binele făcut în ascuns va fi răsplătit. Tot ce trâmbițăm, publicăm, distribuim, ne poate crea o imagine favorabilă în mediul online, dar e incompatibilă unui caracter evlavios, discret și sfânt. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata, prin like-uri, prin inimioare etc.

3. Pescuirea de profitori. Toți filantropii recunosc faptul că au fost abordați pe rețelele de „anti-socializare” cum le numesc eu, iar dacă nu au fost satisfăcute mofturile lor, au împroșcat cu noroi, acuze, calomnie. Data viitoare așteaptă de la tine, el nu așteaptă de la Dumnezeu. Legați-i de Dumnezeu! Cum s-a trezit Gigi Becali cu o turmă de „nevoiași” la poartă. Tot e bine, realizezi că nu ești Dumnezeu. Că nu poți oferi pe măsura laudelor.

4. Îl pune pe Dumnezeu în umbră. Cine acționează în ascuns îl proslăvește pe Dumnezeu, cine acționează în regim de 🤳 selfie🤳 se proslăvește pe sine, dar nu va fi pontat de Dumnezeu. Lăsați-l pe Dumnezeu să își ia slava. Nouă ne este suficientă mulțumirea de sine a beneficiarului și bucuria lui.

5. Lăudăroșia vieții. Nu subiectul e vinovat, ci atitudinea. Nu e neapărat să te lauzi cu bani, mașină, funcție, realizări. Satana se strecoară pe tărâmul celor mai bune intenții să semene lăudăroșie, trufie, el știe că astfel te trimite în dizgrațiile divine.

6. Riscul eclipsării celorlați binefăcători. Am întâlnit oameni pe care lumea nu dă doi bani, dar care fac lucrări mărețe în ascuns. Automat cel care are un aparat de promovare este lăudat, aclamat, apreciat, iar ceilalți sunt criticați că nu fac nimic. Dar oare avem dreptate? Dumnezeu va săpa în ascuns, iar acolo va găsi tot ce s-a făcut cu motivație curată. Iată ce va fi răsplătit!

Fiți voioși! Faceți bine! Să facem cât mai mult bine, la cât mai multe persoane! Cât mai avem prilej! (Galateni 6:10). În egală măsură să fim atenți să îl facem cu înțelepciune, să nu ne dăuneze tocmai nouă, celor care am fost activi.

Într-un articol ulterior voi face paralela între faptele bune și faptele neprihănite ale sfinților.