Ce-ți dorești tu ție, dragă român al României?

Spune-ți tu însuți sănătate Ioane, că nimeni nu îți dorește sănătatea așa cum ți-o dorești tu! Spunea deseori mama copilului ei, Ion Creangă.

Cam asta este situația. Strănută un om, îi zic sănătate, dar el continuă să bea, să se drogheze, să inhaleze nicotină, să se îmbrace sumar, întreb la ce îi ajută vorbele mele? Într-adevăr sunt mari și bine intenționate, dar neluate în seamă se transformă în niște biete vorbe goale.

Sunt convins că Eminescu a avut cele mai bune intenții, a fost o minte sclipitoare și genială, dar ce folos, dacă românul nu se schimbă? A intrat în gena noastră invidia, minciuna, hoția, înșelăciunea… Române, dorește-ți tu schimbarea!

Toată viața așteptăm (nu generalizez), ajutor social, mărirea pensiilor și salariilor, dar nu așteptăm o mărire a normei de lucru. Stăm pironiți pe fondurile europene, care ne îndatorează și mai mult. România are resurse pentru 1000 de ani. Este una dintre cele mai bogate țări din lume. Dragă române, nu o vinde pe nimic!

Ajută-te, române! Nu aștepta la nesfârșit mâna intereselor străine, acționează! Nu pe împrumuturi de la UE sau FMI se dezvoltă o țară, ci prin implicare, cinste și muncă. Bani avem, idei asemenea, cap ne mai trebuie.

Crede, române! Dar credința ta să fie asumată în fapte, nu doar în teorie. Nu uita că, vorba poetului, „Cât timp românul crede în sine, în Dunăre și în Ceahlău (dar eu aș pune „și în Dumnezeu”), îi va fi bine.” Credința fără fapte este moartă în ea însăși, spunea apostolul Iacov.

România suntem noi! România ca nume, este doar un concept, un nume de țară, dar nu României trebuie să-i dorești ceva, ci administratorilor ei. Noi facem cinste țării în lume, noi îi determinăm pe englezi să pună afișe în românește: „Vă rugăm nu mai furați!” Noi putem înregistra cărți cu ISBN la Biblioteca Națională a României, noi putem umple celulele de la Rahova.

Tot ce ai dori României, dorește-ți ție. Tu ești România! Tu ești principalul agent al schimbării! Tu ești motorul țării tale! Tu ești mândria ei! Altfel, putem dori la nesfârșit, în mod abstract și derizoriu țării, dar eu rămân la fel. Am ratat ținta în acest caz.

Spune-ți tu sănătate, române! Cinste. Curaj. Progres. Adevăr, că nimeni nu ți le dorește cum le dorești tu!

Epistola sfântului apostol Andrei către români

Andrei a fost inițial ucenicul lui Ioan Botezătorul. La îndemnul lui Ioan, acesta a început să urmeze pe Isus. Spiritul său evanghelistic nu l-a lăsat în pace până nu a chemat și pe fratele său Petru, care urma să fie cel mai reprezentativ între apostoli. Andrei se dovedește a fi un slujitor devotat, altruist și credincios Marelui Stăpân.

Dacă Sf. Apostol Andrei ar fi cris o epistolă către români, despre Ocrotitorul României, ea ar fi sunat cam așa:

Iubiți frați români! Eram în Ierusalim pe când Domnul și Mântuitorul nostru ne-a dat porunca de a merge până la marginile pământului. Preaiubitul frate Toma a plecat spre India (unde a și fost ucis), fratele meu Petru a rămas să predice evreilor din țară și din diaspora, iar eu am plecat spre Tracia.

Aici în zona Daciei când am ajuns am găsit un popor politeist în zona Dobrogei ( Tomis, Callatis și Histria). Am început propovăduirea mântuirii prin jertfa lui Hristos, iar surprinderea mi-a fost mare să constat că un mare număr de daci au crezut Vestea Bună a Evangheliei.

Aflu, că peste ani am fost numit „ocrotitor al României”. Oh! nu iubiții mei frați! Eu însumi am venit la voi ocrotit de brațul puternic al lui Dumnezeu. Departe de mine gândul de a mă considera ocrotitorul unui popor. Ca un rob netrebnic, mi-am făcut datoria de a predica pe meleagurile sudice ale Daciei, dar nu am pretins închinăciuni și pelerinaje. Eu v-am adus vestea că Ocrotitorul României este doar Dumnezeu! În cele din urmă am fost răstignit pe o cruce în formă de x, o vedeți la fiecare trecere la nivel cu calea ferată.

Iubiții și scumpii mei frați români, aflu că în procent de 90% țara este creștină. Mă simt copleșit și recunoscător harului mântuitor al lui Dumnezeu. Dar nu mă încălzește cu nimic dacă o zi pe an vă aduceți aminte de mine. Aș prefera să mă uitați pentru totdeauna dacă se poate, nu am fost decât un simplu om, dar am dorit să vă ajut ca în fiecare zi să vă aduceți aminte de Dumnezeu și pe El și numai pe El să îl cinstiți.

Scumpii mei frați români. Cinstiți pe Mântuitorul. Aflu că sunteți fruntașii Europei la înjurături ale tuturor lucrurilor sfinte. Aflu că în gurile voastre sunt milioane de înjurături la adresa lui Dumnezeu. Că ați omorât prin avort încă o dată populația țării în ultimii 50 de ani. Nu îmi faceți nici un serviciu că mă cinstiți pe mine, dar îl înjurați și necinstiți pe El. El este Mântuitorul meu, El este ocrotitorul României. El este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, care trebuie cinstit nu înjurat.

Dragii mei frați români. Mă voi lăuda în cer cu fiecare dintre voi. Mi-am pus viața în joc să aduc Evanghelia în mijlocul unui popor străin de Dumnezeu, care deseori m-a amenințat cu moartea. Nu regret nimic, m-aș bucura să aud că România are un popor de drept credincioși. Să aud că iubește familia și valorile creștine, că votează referendumul pentru familie, că legiuitorii dau legi ținând cont și de Biblie, că vor depune jurăminte cu mâna pe Biblie fără să se rușineze.

Dragi români, cât vă gândiți la mine, gândiți-vă mai degrabă la Dumnezeu. El este ocrotitorul vostru. Demonstrați că sunteți creștini în fapte, nu doar în teorie, iar Dumnezeu se va bucura.

Cu prețuire, al vostru misionar care v-a adus Evanghelia, și rob al lui Isus Hristos, Andrei.

Ziua 25 Agape, dragostea anticipată

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:8)

Numai Dumnezeu are această formidabilă capacitate de a iubi pe cineva chiar înainte de a fi, pe când încă e păcătos. Noi oamenii, pe măsură ce ne cunoaștem, ne depărtăm unii de alții. Da, pentru că suntem slabi și corupți, începem să contabilizăm slăbiciunilor semenilor, le cântărim, le adunăm, apoi le taxăm în cel mai inuman mod. Aceasta este o adevărată tragedie! Faptul de a judeca pe oameni înainte chiar ca Dumnezeu să o facă.

Hristos a redefinit iubirea. În cântarul lui, ne găseam cu toții ticăloși și neajutorați, păcătoși și vrednici de condamnare, iar cu anticipația desăvârșită a iubirii Sale, Hristos a murit pentru noi. Acest lucru ne onorează, ne înnobilează, ne obligă, măcar prin bun simț la schimbarea traiectoriei vieții. Pentru că Hristos știe că dacă iubirea nu schimbă, nimic nu va mai reuși sub soare.

Hristos ne-a iubit pe noi, cei nevrednici de iubit, care mai degrabă meritam ocara și condamnarea, dar El ne iubea. De ce oare nouă ne vine greu să iubim fie și pe cei care ne iubesc, pe cei care ne respectă, pe cei care ne sunt aproape în suferință și boală? Cred că avem nevoie de o intervenție divină. O operație miraculoasă pe „cord deschis”, o schimbare a minții și a inimii, o vindecare emoțională, care ne ajută să iubim ca El. Desăvârșit.

Noi nu suntem Dumnezeu! Știu, dar măcar putem cere Tatălui să ne învrednicească, să ne de-a puterea de a fi mai buni, mai miloși, mai iertători, să ne vindecăm de prejudecăți și condamnare, și, pur și simplu să iubim! Să nu uităm că Hristos a murit pentru noi! Haideți să ne asumăm prețul trăirii pentru El. Dacă nu vei reuși să schimbi prin iubire, nu vei reuși prin nimic!


Ziua 24 Aștept dragostea! Te rog nu mă trezi!

Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea. – Cântarea Cântărilor 8:4

Dragostea vine, doar că nu se grăbește. Orice presiune din partea cuiva, fiecare grabă din partea lui sau a ei, este o formă de abuz, care ar trebui să îți pună niște semne de întrebare. Este o tendință egoistă de neastâmpăr, de grabă, de forțare a notei într-o relație, cere de la Dumnezeu înfrânarea poftelor. E roadă a Duhului Sfânt.

Dragostea sinceră așteaptă. Dragostea sinceră implică și un minim de maturitate, care îi va permite dragostei să viseze, să își dozeze energia pentru o viață întreagă. Este vreme pentru consumarea pasională a iubirii, nu poți pretinde totul în aceeași zi. Așteptarea implică răbdare, calm, timp, toate acestea denotă respect față de persoana iubită, că fără respect, nu este dragoste.

Nu vă grăbiți în ale iubirii! Lucrurile importante nu se fac în grabă, cu atât mai mult în cele mai importante trăiri ale iubirii. Aici trebuie construit cu răbdare, timp, valori, principii și mai ales Dumnezeu. Tot ce se construiește fără Dumnezeu, nu dăinuiește. Consultându-l pe Camil Petrescu ne amintim că: „O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie, trebuie timp și trebuie complicitate pentru formarea ei.”

Mai bine mai aștepți puțin, decât să iei decizii pripite. Lipsa discernământului în alegeri, te motivează la mai multă rugăciune, meditație, consultare, iar nu la decizii fără cap. Alegerile făcute în dileme și confuzii sunt regretabile și generatoare de multă nefericire.

Soarta îi va răsplăti pe cei responsabili. De fapt nu există soartă, destinul este o reflexie a deciziilor noastre. Tatonarea terenului și analiza rațională, obiectivă a realității este mult mai de apreciat, decât prea încrederea în sine. Este un timp al pregătirii prin rugăciune, curăție, slujire, dezvoltare a virtuților, autodisciplină etc. Toate acestea ar trebui să fie preocupările fetelor și ale băieților în perioada prematrimonială, nu flirturi și pierde-vară. Societatea va evidenția diferențele dintre înțelepți și neînțelepți.

Nu stârniți, nu treziți dragostea. Cu alte cuvinte nu vă jucați cu focul! Nu vă adunați provocări emoționale care ar bate rațiunea. Provocări pe care trupul și creierul nu și le pot asuma, acestea ar aduce dezechilibru, suferință, stres și lacrimi amare, să nu mai vorbim de păcatele derivate din relații interzise. Nu poți la 13 să-ți asumi nimic serios, ce să mai vorbim de complicata iubire. Tot Petrescu ne vorbește despre acea „drojdie a durerii” pe care o implică dragostea. Aceasta are euforiile și fantezia ei, dar e îmbinată cu multe lacrimi și suferință.

Dragostea vine, dar grijă mare să nu o pierzi! Prea multă precauție și tatonare, a abandonat pe mulți în părăsitele gări emoționale, iar trenul cu iubire și-a continuat maratonul. Nu poți fi exagerat de pretențios/ pretențioasă, că vei îmbătrâni în gara singurătății. Trebuie să existe o formă de tolerare, de asumare a iubirii, de renunțare la iluziile perfecțiunii. Fiecare om are atuurile și defectele sale, acestea trebuie acceptate și iubite.

Nu stârniți, nu treziți, se adresează aici, mai ales adolescenților până la 16-17 ani. Aceștia au dileme și frământări și tendințe egoiste, dar peste 20-22 de ani ar spune cam așa: deschide ochii, prinde trenul, nu rata oportunitatea, înrolează-te și iubește!

Cu responsabilitate, cu credință, cu rațiune, cu rugăciune, cu maturitate și….cu Dumnezeu înainte! Iar de se aud „cântăreți” pe note false pe la ferestre, spunele franc: Aștept dragostea mea, te rog nu mă trezi!

Peștele pe mașini. Simbol.

Acesta este sensul original al simbolului peștelui în contextul creștinismului primului veac.

PEȘTELE (IHTIS) Toată istoria creștinismului peștele a fost folosit ca indicator spre catacombe, sinagogă, peșteri, loc unde se aflau creștini la părtășie in vremuri grele. „De asemenea, folosirea peștelui ca simbol era cel mai potrivit semn secret pentru creștini, deoarece le permitea să se recunoască între ei fără a se expune în vremurile de prigoană. Numele grecesc al peştelui (IHTIS) era pentru primii creştini un acrostih hristologic: Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul (Iisus Hristos ιχ — IH; Fiul lui Dumnezeu θέος — teos = Dumnezeu şi υἱός — iios = fiu; numele de Mântuitor σωτήρ, ὁ — sotir). Aceasta sintagmă este, într-un fel, rezumatul doctrinei creştine şi este prima mărturisire de credinţă a creștinilor.” (Doxologia.ro)

Poate că observați în trafic aceste semne pe mașină, înseamnă că aveți un creștin evanghelic în fața dumneavoastră. Nu e sectar, nu e periculos, nu e canibal, e un simplu om care se luptă să trăiască demn. Un om care și-a predat viața în mâinile lui Hristos, iar prin acceptarea jertfei sale a devenit copil al lui Dumnezeu. Lucru asumat prin fapte. Dacă nu demonstrează eleganță în trafic și denotă lipsă de fairplay, înseamnă că e creștin doar cu numele și simbolurile.

Nu uitați să îl lipiți orientat spre stânga, invers ar putea fi interpretat altfel. Și încă o recomandare, dacă nu trăiești demn pocăința, dacă nu faci dovada nașterii din nou, iar oamenii înjură în urma ta în trafic, dacă stropești oameni pe stradă, mergi cu viteză pe uliță, faci praf, claxonezi alți participanți la trafic, faci gesturi obscene, am o rugăminte la tine: ORI ÎȚI SCHIMBI CARACTERUL, ORI ARUNCĂ PESTELE DE PE MAȘINĂ!

Ziua 23 Sănătos în dragoste sau bolnav?

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătați, sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare. Tit 2:2

Dragostea sănătoasă este doar între persoanele sănătoase mental și spiritual. Oricât de curat ar fi cineva, dacă ajunge pe mâna cui nu trebuie, se va îmbolnăvi curând, pentru că malformațiile emoționale sunt contagioase.

De ce zice Biblia că cei bătrâni trebuie să fie sănătoși în dragoste? Păi da, nenea moșu’, asta înseamnă că dacă ești în vârstă, să ai lângă tine o băbuță, nu o nepoată pe post de „soție”. Asta e maladie, e un om bolnav în dragoste! Și avem în România, chiar la nivel înalt, astfel de specimene.

De asemenea, o domnișoară de 21 de ani nu poate să îi prezinte părinților ei „iubitul” veteran din al II-lea Război Mondial, camarad cu bunicul său. Nu se cade ca partenerul tău să fie mai vârstnic decât tatăl tău, aici e maladie, vorbim de o fată bolnavă după faimă, bani, imagine, celebritate, dar și despre un caz bolnav în dragoste. Imaginează-ți că îl trimiți la ședința copilului tău, care, da, e cu părinții, ce ar căuta un străbunic printre ei?

Sănătos în dragoste înseamnă un el și o ea tineri, care se unesc prin legătura desăvârșirii, prin taina cununiei, care se bucură împreună unul de celălalt, care îmbătrânesc împreună, fac copii, cresc împreună cu copii lor, asta înseamnă ciclul normal al lucrurilor. Asta e iubire în starea ei pură. Iar la fiecare etapă a vieții, iubirea are farmecul și tainele ei. Că părinte, unchi, bunic, iubirea sănătoasă este plină de mistere și farmec.

Bolnav în dragoste este și o formă generică a oricărei deformații a iubirii, confundând-o cu consumul de plăcere. Din motive de eleganță față de mine în primul rând, nu voi pomeni despre toate cuvintele odioase care au ca terminație „-filie”, acesta fiind un derivat al termenului iubire de: copii, cadavre, animale, păpuși, copaci, pietre, morminte și mai știu eu ce. Aici vorbim de subiecți bolnavi, după spusele Scripturii. Am abordat pe larg subiectul în cartea: CRUCIADELE DINTRE SFINȚI ȘI DEMONI.

Dragostea sănătoasă are ritmul și caracteristicile ei. Dragostea este Dumnezeu, iar relația de iubire dintre mine și soția mea, trebuie să îl includă obligatoriu pe Dumnezeu, El este esența iubirii, în jurul iubirii Sale, o ducem și noi bine, fără El am fi doi străini nefericiți.

Dragostea sănătoasă implică și o igienă a minții, o înțelegere corectă a iubirii în funcție de context. Te iubesc, spun și copilului și soției, și oamenilor. Grecii au termeni separați pentru fiecare:

eros = relația de iubire dintre soț și soție, care implică senzaționalul, unirea sexuală, contopire emoțională;

fileos = relația de iubire dintre părinte și fiu/fiică;

adelfos = dragostea frățească, iubirea de oameni;

agape = dragostea hristologică, aceea care merge până la sacrificiu.

Având această igienă mentală, îmi va fi mult mai ușor să mă raportez la semeni și ei să mă recepționeze corect. Ex: când eu spun: Te iubesc fiica mea, asta nu implica nimic senzațional, erotic, așa cum ar fi în cazul soției mele. Ea, fiica mea va simți cel mai înalt grad de fileos, de dragoste paternă și atât. Într-o zi se va mărita, va pleca din casa noastră. Dacă spun surorilor și fraților din biserică: iubesc! Ei nu vor repeta niciodată vreo nuanță de eros, iar mintea lor nu migrează spre gânduri deșarte. În biserică ne raportăm cu adelfosul frățesc. Același lucru și clasei căreia îi sunt diriginte și am o simpatie aparte față de ei, și le spun periodic vă iubesc! Da, îi iubesc cu adelfos, în îndrăgesc mai bine zis.

Să vă iubiți cu sfințenie și cuget curat. Să facem ordine în mintea și inima noastră în ceea ce implică iubirea, și viața ne va rezerva lucruri mărețe, iar veșnicia ne va răsplăti. Iar dacă știți „suferinzi” oameni bolnavi în dragoste ajutați-i sa se vindece, tot prin iubire (adelfos), pentru că ura și ostilitatea, se știe că nu vor produce schimbări înspre bine! Așa ne învață Hristos: iubiți!

Ziua 22 Dragostea mai presus de cea femeiască

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Mă doare după tine, frate Ionatane!Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată, mai presus de dragostea femeiască. 2 Samuel 1:26

Aproape la toate emisiunile și dezbaterile pe care le-am auzit în media vis-a-vis de filosofia LGBT, s-a făcut referire la acest verset. Cum că între Regele David și Ionatan ar fi fost „ceva mai mult”. Aceste pretexte puerile, scoase din contextul lor au dat aripi la morile de vânt ale celor rău intenționați.

Este atât de simplu sa vezi că nu este nimic murdar. Să citim corect: „dragostea ta pentru mine, era MAI PRESUS, decât dragostea femeiască. Mai presus, NU mai prejos, de reținut acest aspect. Vorbim de fărâme din dragostea agape, este cu mult mai măreață decât erosul, senzațional. E dragostea propovăduită de Isus.

Explicația este și mai simplă: dragostea femeiască te leagă până la moarte, aprecierile lui David trec dincolo de moarte, MAI PRESUS, adică după moartea lui Ionatan, David întreabă: mai este cineva din casa lui Saul (tatăl lui Ionatan), să continui să îi fac bine, să mă port cu el cu o bunătate că bunătatea lui Dumnezeu? Acest lucru face trimitere la faptul că David îl iubea pe Ionatan ca Dumnezeu, iar Ionatan de asemenea, și-a pus viața în joc pentru a-i scăpa viața prietenului său, David. Asta este dragoste dumnezeiască, ce merge până la sacrificiu, nicidecum diabolică.

David a fost om după inima lui Dumnezeu, iar Ionatan era convins că nu el, ca întâi născut al casei regale va moșteni tronul, ci acesta va fi rezervat lui David. Iar cu o dragoste ca a lui Dumnezeu apreciază și încurajează noul rege fără invidie și ură, ci dimpotrivă, cu respect și apreciere.
Dragostea lor a fost una curată, fiecare era căsătorit, cu familiile lor, erau cumnați și credincioși, iubitori de Dumnezeu. Avem multe de învățat de la ei.

*Prietenul adevărat își pune viața în joc pentru tine, cel fals dă niște telefoane.

*Respectul dintre doi soldați că David și Ionatan implica sacrificiu, devotament și fidelitate. Ce zic alții chiar nu mai cont ază.

*Într-o relație de familie, de prietenie, de amiciție în care este implicat Dumnezeu și avem în plan oameni duhovnicești, vorbim de iubire curată.

*Fidelitate înseamnă să ai ocazia să faci rău cuiva(unui prieten) și să alegi să nu, dar mai mult și să închizi gura celor neghiobi care vor să-ți denigreze prietenul.

*Un om după inima lui Dumnezeu nu întâmpină dificultăți să mănânce zilnic cu Mefiboșet (ologul) la masă. Pentru că sângele albastru este special.

*Fii și tu un Ionatan! Dacă simți că prietenul/fratele tău e în pericol, dă-i un semnal, avertizează-l, ajută-l să scape.

Lăsați prejudecățile și comentariile urii la o parte, păstrați-vă cugetul curat și iubiți oamenii, iubiți pe toți, fără excepție, exact așa cum a făcut Hristos și veți fi fii ai Tatălui ceresc.

Copii normali și copii speciali

Pentru mai multe motive temeinice de meditație, vă recomand să vizionați de câteva ori acest clip video.

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10159231141559026&id=589419025&sfnsn=mo

Niciodată nu am scris ceva despre copiii cu sindrom down, cu siguranță aș fi avut multe lucruri de punctat. De aceea din motive de susținere și respect pentru părinții care au copii cu nevoi speciale am ales să scriu câteva rânduri. Nu cred că voi fi capabil să aduc vreo adiere părinților din această categorie, dar măcar faptul că cinevă empatizează cu ei, poate le va aduce un strop de alinare.

De fapt, întrebarea cheie la care am meditat mult din acest clip a fost: oare care este normal și care este special? Cu toți părinții cu care am vorbit, nici unul nu a afirmat vreo data că ar fi vorba de ceva anormal, sau bolnav, majoritatea spun: este un copil special. Și credeți-mă, așa este. Sunt copii normali și copii cu totul speciali.

Iubim copiii normali, în egală măsură iubim copiii speciali(de la care avem multe de învățat), și cu un plus de atenție apreciem părinții copiilor speciali. Și dumneavoastră părinții sunteți minunați, puternici și deosebiți. Vă prețuim!

Nemulțumit de rugăciunea de mulțumire

(Ps 50:23) Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește, și celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.

Se zice că îngerul care duce mulțumirile de la oameni la Dumnezeu se întâlnește cu îngerul care duce rugăciunile de cerere și nevoi urgente.

Cam aplecat umbli, prietene, și grea pare a fi povara ta! Ce duci în spate?

– Cererile oamenilor! Dar tu? (Întreabă acesta), pari cam zvelt și liber, ce ai în plăsuța ta?

Eu am mulțumirile oamenilor. Destul de puține, după cum bine se vede, iar situația aceasta este zilnică.

Dureros de adevărat! Cineva m-a abordat, supărat pentru randamentul rugăciunii de mulțumire. Pe moment m-am clintit emoțional, dar analizând atent situația i-am dat dreptate de 100%. El, printr-o sensibilitate aparte, a observat această problemă, chiar dacă nu știa exact cum să o definească. Am dormit ca pe spini toată noaptea, m-am trezit la ora 04:00, m-am rugat, și am zis: Doamne, trebuie să îmi răspunzi la câteva întrebări: de ce frații se roagă scurt la mulțumire? De ce nu știu să mulțumească? De ce rugăciunile de mulțumire durează un minut, iar cele de cereri „gârbovesc îngeri”? De ce ne plângem cu orele și ne grăbim atât de mult când mulțumim? De ce rugăciunea de mulțumire este făcută parcă pe fugă, pare plictisitoare? De ce? De ce?

Toate acestea sunt întrebări adresate în toiul nopții Tatălui, iar răspunsul Său a fost unul scurt și înfiorător: PENTRU CĂ POPORUL MEU NU MĂ MAI PROSLĂVEȘTE! Psalmul 50:23 mi-a spart timpanele intuiției: „cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela mă proslăvește” Iar un tată neproslăvit, nerespectat, necinstit, este un tată frustrat și nefericit. Dumnezeu nu este frustrat, e doar dezamăgit.

Iată ce mi-a mai răspuns Tatăl:

Poporul Meu nu mă mai cinstește, nu mai este curios de voia Mea, ci fiecare își face voia lui, iar la final nu se mai simte obligat să îmi mulțumească. Au făcut din Fiul Meu mijlocul prin care primesc vindecare, pâine, o viață mai bună și nu centrul existențial. Copiii Mei au început să se compare în spiritul secularismului cu alții, și au devenit frustrați, nemulțumiți, rigizi, înguști, greoi la vorbe și nu mai au mulțumire în inimă.

Au ajuns profesioniști în plângeri și necazuri și nu mai știu limbajul mulțumirii. Sunt atât de interesați de ei (binele lor, sănătatea lor, succesul lor, mofturile lor, voia lor, planurile lor) încât nu mai sunt interesați de persoana Mea. Vor să mă simtă lângă ei, în afacerile lor, dar nu mai au loc pentru Mine în inima lor, M-au dat afară să poată păcătui în voie, au gonit Duhul Meu din cântare și închinare, L-au gonit pe Fiul Meu din predicare și au ajuns tot mai nemulțumiți.

Se plâng unii împotriva altora, se pârăsc, se condamnă între ei și nu mai pot mulțumi pentru frații lor. Filmele și actorii de la TV le-au creat false iluzii și fantezii meschine, astfel au devenit nemulțumiți de partenerul de viață. Nu mai privesc frații cu ochii duhovnicești, prin dragostea care acoperă, ei privesc cu ochii cărnii pe frații lor și numără zi și noapte defectele acestora, iar asta îi face și mai nemulțumiți, și mai nefericiți. Dragostea acoperă și iartă, doar ura descoperă greșeli.

Au schimbat prioritățile vieții. Au pus lucrurile lumii înaintea Împărăției, construiesc paie, fân și trestie, ei sunt nemulțumiți pentru că sunt săraci, nu au adunate comori în cer. Cuvintele de mulțumire sunt slabe pentru că au inima nemulțumitoare. La mesele lor își vorbesc de rău slujitorii, cum ar putea apoi să mulțumească cerului pentru ei? Au limba legată de judecată și vorbe de ocară. Și-au pierdut abilitatea de a mulțumi, pentru că au împrumutat limba vrăjmașului dezvoltând bârfă, ocară, calomnie, judecată, iar în rugăciunea de mulțumire nu mai au cuvinte.

Sunt supărat pe poporul Meu! Aș fi mulțumit să îl văd bucuros, fericit, mulțumit, elegant în atitudine și vorbire, dar poporul Meu nu mă mai proslăvește! De aceea nu îmi mulțumește! Nu au cuvinte de mulțumire pentru că nu mai au atitudine de mulțumire!

Vai Doamne, ce lucruri grele îmi descoperi! Oare le voi putea duce? Voi reuși a le reproduce? Va rezista inima mea să suporte acest adevăr? Cum să mă înfățișez înaintea lor? Cum să le spun? Iar Dumnezeu, ca un Tată iubitor, m-a îndemnat să vă transmit în scris acest răspuns la întrebările mele, un răspuns la realitățile noastre.

Dragilor, spuneți tuturor fraților și cunoscuților voștri să fie mulțumitori lui Dumnezeu. Spuneți-le să-L proslăvească prin rugăciuni de mulțumire. Pentru că „Doar celui ce veghează asupra căii lui i se va arăta calea mântuirii”

Nu mai căuta la nesfârșit vinovați, caută soluții. E mântuirea ta în joc! Riști să nu vezi mântuirea lui Dumnezeu, dacă nu iei măsuri urgente asupra căilor tale, asupra minții și sufletului tău, riști să ratezi Împărăția! Proslăvește-L pe Dumnezeu! Iubește-L pentru ceea ce este, nu doar pentru ce face! Bucură-te și în Duhul Sfânt, nu doar așteptând avioane seculare încărcate cu nădejdi înșelătoare. Lasă-ți inima atinsă de iubirea Domnului Hristos, lasă-te umplut cu Duhul lui Dumnezeu, fiule, dă-I Lui inima ta. Doar așa vei fi și mai fericit și mai mulțumit. Dar cel mai important că va fi El, Dumnezeu mulțumit de tine.

Că motive și discuții care stârnesc nemulțumirea găsim din belșug: măști, pandemie, vaccin, politicieni, polițiști, salarii, restricții, amenzi, dar aceste nemulțumiri înrăutățesc și mai mult situația. Pot eu schimba ceva? Eliberați îngerul transportator de necazuri!

„Împovărați” îngerul mulțumirii! Îndesați sacul cu cântări de laudă și recunoștință. Cu cât va ajunge mai „gârbovit” în cer, cu atât va fi mai bucuros atât el, cât și Dumnezeu și noi. Haideți să învățăm limbajul mulțumirii! Haideți să începem cu alfabetizarea mulțumirii. Nu se va supăra Dumnezeu pe o rugăciune puerilă, în genul unui copil:

Doamne îți mulțumesc pentru că ești și atât! Îți mulțumesc pentru: apă, casă, părinți, mâncare, căldură, haine, mașină, aer, pace, lumină, soare, minte, păr, gust, miros, iubire, gândire, viață, soție/soț, copii, socri, neamuri, văz, auz, culoarea ochilor, înălțime, școală (fie și online), dregători, primar, biserică, păstor, loc de muncă, sănătate, medicamente, combustibil, cărți, ploaie, fructe etc.

Vai! Așa lunga e lista? Alocă cinci minute pentru fiecare în parte, și rugăciunea de mulțumire va urca de la două minute la peste o oră. Și tu vei fi mai fericit și Dumnezeu! Proslăvește-L pe El prin mulțumirile tale!

Atunci vei putea apela cu încredere numărul de urgență al cerului 5015. „Cheamă-Mă în ziua necazului tău și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”