Mai puține căsătorii! Record negativ din ultimii 71 de ani

Reprezentativ

Ascultam o emisiune care se anunța a fi serioasă, dar participanții nu au fost oameni de cultură biblică; a fost interesant să asist la discuție. Printre cauzele dezinteresului față de asumarea căsătoriei se amintea și trăirea în concubinaj pentru 4-5 ani înaintea căsătoriei. Doamna mai în vârstă, de „modă mai veche” dar cu principii foarte bine stabilite, sublinia superficialitatea abordării subiectului iubire. Concubinajul sare peste etapele de emoție, romantism, atenție, curtenie. Doi străini care se găsesc sub același acoperiș fără a avea o responsabilitate în afara unui legământ.

Un domn mai vârstnic citează: „Știți ce se spunea din bătrâni:<<nu este bine să trăiești în păcat>> Așa am crescut noi, domnișoară”. Vizibil deranjata, moderatoarea înclină zeflemitor din cap: „Ei, sunt concepții tradiționale și vechi!” Adaug: Nu, domnișoară, nu sunt concepții tradiționale vechi, e porunca a 7 din decalog, pe care sigurat ți-a predat-o și ție domnul preot la școală: SĂ NU PREACURVESTI!

Unde e tradiția veche!? Unde sunt concepțiile arhaice? Unde e sfatul băbesc? E citat biblic! Este dreptul penal al Bibliei! Este articol de lege din Constituția Împărăției lui Dumnezeu! E pretenție divină! E poruncă! E cutumă duhovnicească! Ori încălcarea ei înseamnă păcat, preacurvie, nelegiuire, silnicie, adulter, fărădelege! Ce explicații mai vreți!

Iată câteva motive pentru care nu mai avem nunți astăzi:

1. Frica. Teama că nu aș fi capabil de a îngriji o familie, de a avea copii, de a nu muri de foame, generează un leat de oameni fricoși, anxioși care fug de căsătorie. Atenție sporită, bărbaților! Voi aveți determinantul ofensiv. Fata trebuie cerută. Trebuie să fiți mai de acțiune!

2. Imaturitatea. Filosofia tik-tok, filmulețe cu băiețandri și fetișcane care fac tot felul de trăsnăi și le încarcă pe insta, a întârziat neobișnuit de mult maturizarea băieților și a fetelor. În copilăria mea, armata era un reper. Băiatul la 20 de ani era capabil să întocmească o familie, acum la 35 de ani joaca FIFA 2024 și PlayStation. E halucinant!

3. Egoismul. Exploatarea la maxim a noțiunii de plăcere sexuală, dar neasumarea responsabilității de a lua pe numele tău o femeie, ca mai apoi să ai copii. Acest egoism a construit o generație de individualiști focusați pe propriul interes.

4. Influența lumească. Aici amintim filosofia consumerisă, care alimentează spiritul secularist în genul lui carpe diem (trăiește clipa). Ce mă interesează pe mine ce va fi mâine, peste zece ani! Acum să fiu bine, să fiu fericit. Nu mai avem proiecte pe termen lung, totul se calculează în economia lui AICI și ACUM!

5. Amăgirea pornografiei. Această industrie este printre cele mai prospere din lume. Cu milioane de abonați zilnic, cu ore petrecute pe filme murdare. Toate acestea satisfac intelectual unele lipsuri, este o formă de anestezic fals al hipotalamusului, dar inima este din ce în ce mai flămândă și mai goală și sufletul tot mai încărcat. Inima omului are nevoie de iubire, de afecțiune.

6. Căsătoriile falimentare. Fie divorțul părinților, fie al rudelor apropiate. Un copil care a fost traumatizat într-o familie cu tată posesiv, violent, cu mamă și/sau tată de moravuri ușoare dezvoltă neîncredere în oameni la general. Aceste traume pot avea sechele și consecințe în viitorul adolescentului. Un copil purtat de la un părinte la altul, purtat prin tribunale, crescut cu mamă sau tată vitreg, este afectat emoțional. Cu ajutor și consiliere spirituală are mari șanse de a se remedia emoțional.

7. Lipsa de modele. Îmi este dor de bătrânei pe care să îi văd ținându-se de mână, mergând cu sacoșa de rafie albastră la piață. De bunici care își leagănă pe genunchi nepoții. De cupluri care să îmbătrânească împreună, să moară la câteva zile distanță unul de altul, pentru că s-au iubit. Ne lipsesc reperele, principiile, definirea clară a valorilor, ierarhizarea acestora.

8. Eliminarea lui Dumnezeu din formulă. Noi știm că Ziditorul/Întemeiatorul familiei este Dumnezeu. În procesul construirii unei familii durabile și sănătoas este obligatoriu de consultat El. Practic trebuie să fiu dinamic și deschis la planul Său, perfect pentru mine. Tinerii de astăzi cred că iubirea înseamnă o noapte petrecuta la Vama Veche, pentru asta nu îți trebuie prea mult Dumnezeu, de aceea se lasă cu frustrări, depresie, poate chiar suicid.

9. Lipsa de consiliere premaritală. Aceasta este mirifică este formidabilă este divină, e splendidă, doar că lipește cu desăvârșire. Fata și băiatul din postmodernism au nevoie de un duhovnic, un călăuzitor care să îi ajute în regăsirea sinelui, înțelegerea propriei identități. Fata are nevoie să înțeleagă frumusețea de a fi femeie măritată, supusă unui bărbat manierat și credincios, supus lui Hristos.

10. Abandonul post-marital. Mă întreabă un prieten: „Ce faci Onisim? Cum îți merge căsătoria?” Eu mă opresc, fac o pauză și privesc uimit. „Ce te miri?” Continuă el. „Păi am am 7 ani de căsnicie și nimeni nu m-a întrebat nimic despre căsătorie până acum”. Continui eu dezamăgit. „Bucură-te! Eu am 17 ani de căsnicie și nu m-a întrebat nimeni nimic!” Conclude el și mă bate pe umăr prietenos. Dureros, nu? Oare câte familii ar fi fost salvate dacă ar fi avut un suport spiritual de calitate în căsnicie?

Cu toate aceste inconveniente, cred în căsătoria dumnezeiască dintre un bărbat și o femeie! Cred în Biblie! Cred în iubire! O trăiesc zilnic! Sunt fericit! Fac alianță cu Dumnezeu! Exista căsnicie fericită cu Isus! Trebuie doar să crezi, să fii smerit și altruist, să iubești, să ai pace, iar fericirea îți va surâde în prag de dimineață…

Sa stins fratele Mihai Popinciuc

Tată a 14 copii, la vârsta de 71 de ani fratele Mihai a plecat la Domnul. De fapt a fost chemat acasă, că nimeni nu pleacă la Dumnezeu cu de la sine putere sau decizie, ci Dumnezeu ne cheamă pe nume, în ordine, fiecare la rândul cetei lui.

Pe fratele Mihai l-am cunoscut în urmă cu doi ani, înainte de gravul accident pe care l-am avut la Buzău. După o seară deosebita petrecută în prezența Domnul în localitatea Tudor Vladimirescu, comuna Albești, judetul Botoșani, slujind împreună cu Misiunea Hristic.

La final a venit la mine un cuplu de bătrânei simpațici, se sprijineau unul în celălalt și așteptau cu nerăbdare să mă întâlnească. Da, era el, fratele Mihai Popinciuc, un tip bine făcut, roșcovan, blând și cu bun simț. „Știi cine suntem?” Mă întreabă pe un ton călduros și zâmbitor. „Indubitabil sunteți tatăl lui Benoni, prietenul meu, că prea bine semănați!” Încep să zbeasca amândoi. „Să știți că vă iubește mult Beni, vorbește foarte frumos despre dumneavoastră!” Am povestit cu ei minute bune apoi ne-am luat rămas bun.

Miercuri mă suna Beni. Mă salută și începe să plângă. Printre lacrimi reușește fragmentând frazele să îmi spună că tatăl, Mihai a plecat la Domnul. Îmi pare rău pentru pierderea ta Beni, dar mă bucur pentru câștigul cerului. Încă un copil de Dumnezeu ajunge acasă!

Frate Mihai, ați lăsat în urmă o mare avere. Cei 14 copii cu nepoți, gineri, nurori sunt o armată de oameni descendenți din dumneavoastră. A meritat să aibă pământul un om ca dumneavoastră, nu ați trăit degeaba și nici Împărăția lui Dumnezeu nu este mai puțin câștigată.

Dragă familie lărgită Popinciuc, nu vă cunosc pe toți, dar cunoscându-l pe Benoni îmi dau seama că sunteți niște oameni frumoși, minunați, cinstiți, serioși, slujitori și familiști desăvârșiți.

Dumnezeu să vă mângâie prin adierea Duhului Sfânt și să ne ajute la marea revedere să fim împreună cu cel care v-a fost tată, bunic, străbunic, socru.

Permiteți-mi să îmi exprim în versuri gândurile pe care le am privitor la fratele Mihai și dedicate tuturor celor care încă mai avem un tată:

Tata

Cât ai un tată pe pământ,
Ai sprijin la durere și necaz,
O vorbă bună la apus,
Ai pâine la micul dejun
Ai ajutor în orice ceas.

El e eroul mitologic
E Hercule, e Prometeu,
E preotul ce mijlocește,
E omul harnic și voinic
E al copilului model.

Cât ai un tată, prețuiește-l!
Curând va fi o amintire,
Când ne va despărți pământul
Pentru vecii…
Sau doar o vreme
De tatăl este credincios.

Cinstindu-ți tatăl ești ferice
Și pe pământ și-n ceruri sus,
Dar nu uita că necinstindu-l
Trăiești aici nefericire
Și te grăbești către apus.

Cu mâinile calde și moi
Dar și puternic de se cere,
El, tatăl mângâie copiii
Când peste creștet ne atinge
Să ceară binecuvântări.

Când suntem mici, plăpânzi și firavi
Vedem părinții ca pe zmei,
Dar creștem prea repede mari
Le punem nepoții în brațe
Și îi vedem ca pe pigmei.

Iubește-ți tatăl cât mai este
Vorbește-i bine cât mai suflă
Cum îi vorbești vede copilul
Așa îți va vorbi el ție
Asemenea și lui nepotul.

De ți-ai făcut tatăl bunic
Copilul tău te-a făcut tată.
De vă cinstiți și vă iubiți
Divinul vă va răsplăti
Iar fericirea vă urmează.

Când tatăl își închide ochii
Rămân în urmă amintiri
Și haine, bocanci, pălării
Mult bine, fapte și unelte
Dar și amare lacrimi vii.

Ce bine că avem în cer
Pe Marele Domn și Stăpân
Ce ne-a permis a-I spune TATĂ.
Curând își strânge-ai lui copii
Și ne va lua cu Sine-n slavă!

      Autor O. Botezatu. Dedicată prietenului meu Benoni Popinciuc, pentru plecarea în veșnicie a tatălui, fratele Mihai Popinciuc.

Eliberată de tutun prin sarmale

Poate ți se pare ciudat, poate straniu, deplasat, ieșit din sfera normală a lucrurilor, dar femeia asta ne povestește înlăcrimată că Dumnezeu a eliberat-o de tutun, mâncând sarmale primite de la surorile slujitoare la departamentul social.

Sora A. vine de mult timp la biserică. Responsabilă din fire, a participat la trei cursuri de cateheză, dar înainte de botez venea dezamăgită și ne povestește că nu poate să se boteze pentru că nu a scăpat de viciul tutunului. Ne-am rugat pentru ea, am sprijinit-o, am încurajat-o și așteptam minunea. Doar că minunea dacă vine cu trenul normalității nu ar găsi pe nimeni în gară, nu ar mai fi minune, ar fi un lucru normal, demonstrat, palpabil.

Sunt pastor tânăr. Mai am foarte multe lucruri de învățat, dar și apetitul de a cunoaște e mare, deci când ne intersectăm se lasă cu progrese remarcabile. Dar tocmai aici se manifestă inefabil harul. E felurit, e uimitor, e magnific, e formidabil, e mistic, e divin.

Surorile au făcut un ceaun de sarmale, au făcut rugăciune, au distribuit mâncarea ca pe o măreață slujire duhovnicească, iar Dumnezeu încununează cu succes, nici de ele cunoscut sau înțeles. „Da fraților” spune sora A. supărată că noi, scepticii nu o înțelegem, „după ce am mâncat sarmalele binecuvântate, primite în Numele Domnului, nu am mai băgat țigară în gură. Fumam un pachet la doua zile, acum nu mai vreau să le văd! Dumnezeu m-a eliberat, ce e așa greu de înțeles”. Noi, slujitorii ne uitam unii la alții, ridicam din umeri, căutăm explicații, dar convenim în final să exclamăm: Slăvit să fie Domnul!

Mai înțelegeți ceva? Nici eu! Dar nici nu trebuie să înțeleg totul. Asta spuneam Irinei astăzi, dacă am înțelge totul desăvârșit nu am mai avea nevoie de credință, iar Dumnezeu știe exact cât să ne reveleze, atât cât să nu îl scoatem pe El din formula, crezând că suntem mai mari decât propria haină. Acum sunt sigur că sora A. se va boteza! Cred!

Cred în minuni! Nu sunt cesaționist! Cred în sarmale date în Numele Domnului! Cred în slujirea socială! Cred în credincioșia surorilor! Cred în puterea rugăciunii! Cred în eliberarea prin sarmale binecuvântate!

Minunea, ori o crezi, ori o lași în pace. Eu aleg să cred!

Oameni normali și oameni speciali.

Reprezentativ

Speciali sunt toți tinerii de la Biserica Muntele Sionului, Arganda del Rey. Am fost în Decembrie 2020 la voi, am crezut că vă cunosc, dar știam doar câteva lucruri despre voi. În cele trei zile am reușit să vă cunosc în parte, și am realizat că Dumnezeu găzduiește Împărăția Sa în inimioara voastră, a fiecăruia dintre voi.

Am jucat fotbal, am mers cu caiacele, am pedalat la barca, am făcut baie în apa aproape înghețată, ne-am rugat, am povestit, am cântat, ne-am închinat, iar în toate acestea am realizat că sunteți foarte buni. Sunteți înzestrați de Dumnezeu cu daruri speciale. Datorită invitației voastre am cunoscut-o și pe Daneza (Dana Uleni, născută în Bistrița cu 50 de ani în urmă)

Un om mic, cântărește 26 de kg, dar cu inima cât peninsula iberică de mare. Daneza m-a impresionat prin frumusețea ei fizică și spirituală, prin inteligența nativa dar și înțelepciunea care vine de sus, turnată de Dumnezeu în proporții mari peste ea.

Ea este un fenomen. Este un înger trimis de Dumnezeu pentru a fi o pilda celor cârtitori și nemulțumiți cu soarta lor, sătui de bine, îmbuibați cu belșug, îmbătați de abundență. Să nu uităm că sunt sute de milioane de oameni care trăiesc sub orice limita a sărăciei, iar Daneza ar putea fi un martor cheie pentru noi, contemporanii ei în ziua judecății.

Născută cu multiple malformații, cu picioarele subțiri și mici de câțiva centimetri, întoarse pe sub ea, fără a putea fi mișcate, cu mânuțele ca ale unui copil de trei ani, întoarse și niște degețele lungi și fine ca de divă care mânuiesc maneta căruciorului, cu foarte multa eleganță și bun simț, când își sprijină capul cu o mânuță, când cu cealaltă, ea se bucură de orice. Vorbește corect, articulat, hotărât și frumos. Nu s-a plâns de vreo durere, de oboseală sau de vreo jignire. Am venit foarte obosit în aceasta tabăra, dar în primele minute de povesti cu ea, m-am vindecat de orice neputință.

Face singură baie, pregătește mâncare, tastează impecabil pe telefon, merge în ritmul ei cu căruciorul prin oraș, urcă în autobuz, merge la supermarket, călătoreste cu avionul, face trans-atlanticul de multe ori (având o sora în America, despre care vorbește foarte frumos), le face pe toate. Acele responsabilități care unora li se par povară, ea le face cu așa entuziasm și bucurie.

De la gat în sus, o față frumoasă cu chip angelic, al unui om născut din nou, toată e un zâmbet, are umor, știe de gluma, folosește autoironia (semn al inteligenței sclipitoare), iar când își deschide gura și lauda pe Dumnezeu, acest ghemotoc de om plin de iubire te fascinează, aduce prezența lui Dumnezeu în închinare. Când corul bisericii Muntele Sionului s-a unit cu ea, credeai că vine Domnul pur și simplu. Ar fi capabilă detașat să conducă o orchestră muzicală. În neputința ei trupească a stat cu noi ore în șir la seminarii, a cântat cu noi, s-a rugat, a analizat programele, a venit cu sugestii. Sunt uluit, iar cuvintele mi se fac nod și se opresc în gât…

Până să o cunosc pe ea, știam câte ceva sau așa credeam că știu, acum nu mai știu prea multe, realizez că trăiesc prin harul lui Dumnezeu fiecare clipă, că tot ce am și știu I se datorează Lui, că slava Sa face diferența nu mușchii noștri, nici banii, nici cunoștințele, ci harul Său.

Am stat de vorbă cu ea minute. Zeci de minute. Te fascinează pur și simplu. Dragă Daneza, ești unică, ești specială, ești fenomenală, ești un adevărat copil de Dumnezeu care ne întrece în foarte multe privințe. Tabăra aceasta a fost pentru mine, pentru a te cunoaște pe tine, pentru a învăța multe lecții importante de viață și de slujire. Nu, ea nu este un om cu handicap, este un om special, special creat pentru noi.

Îți mulțumesc pentru sfaturi. Mă voi grăbi să le aplic, îți mulțumesc pentru că exiști, îi mulțumesc lui Dumnezeu că te-a ținut 50 de ani pe pământ, că ai biruit Covidul cu furtune prin nas, pentru că trebuia neapărat să te cunosc. Să cunosc slava lui Dumnezeu în mod aparte prin tine, prin slujirea ta. Mă rog lui Dumnezeu să te mai țină ani multi de aici înainte. Avem nevoie de tine, de pilda pe care Dumnezeu pentru noi prin tine.

Vă mulțumesc frate pastor pentru deschidere, mulțumesc echipei de organizare, mulțumesc Sorin, Adriana, Ligia, Cătălin ați avut grija de medicamentele mele, de pâine, ceai și tot ce mi-ați oferit. Felicitări Calin și întregii tale echipe, slavă ție Tata pentru tot. Vă îmbrățișez, vă iubesc și deja îmi este dor de voi.

Sunt mai bogat!

Ea este minunea lui Dumnezeu!

Poezia războiului

LA PACE VĂ-NDEMNAŢI POPOARE

Ne-aţi luat copiii
De la sân de mamă,
Şi a-ţi sacrificat
Pe taţii lor de vii,
Să sece lăcomia voastră inumană,
Să piară ura pe veci în pustii!

Când voi cei mari
Certaţi sunteţi politic,
Cei mici, se sting
Cu miile pe zi.
Cine-o fi transformat omu-n războinic?
Când el creat a fost pentru-a iubi!

Mai invitaţi-vă la câte-un golf
Unii pe alţii,
Nu doar ameninţări Vă aruncaţi.
Prindeţi în dialogul diplomatic
Iubire şi virtuţi, altfel
Discursul e apatic.

Lăsaţi-ne în pace strănepoţii!
Nu-i rost de pace între doi bunici?
Distrugeţi generaţii după generaţii!
Şi doar din povestire îşi cunosc străbunii, Fiii noştri mici.

Ne-aţi condamnat
La timide-nceputuri
Când ţările pustii ni le-aţi lăsat.
Aţi adunat doar pentru voi avuturi
Iar nouă boli şi ciumi, și morți
Şi foamete aţi înşirat.

Ce vreţi să ne mai luaţi!?…
Răspundeţi!…
Aţi populat destule cimitire
Cu oase crude ale celor dragi,
Mai meditaţi şi voi la nemurire
La sfinte legi
Nu doar politici vagi!

E glasul mamelor ce urlă în timpane,
Dar nimeni seamă
Vreo dată nu le-a luat.
Orgolii lacome şi inumane
Doar afluenţi de sânge
Şi oceane de lacrimi
În urmă au lăsat.

E-aproaoe ziua judecății
Când fiecare vă veți aduna
În fața tronului dreptății,
Iar orice strop de sânge
Al fiilor nevinovați
Cel ce se cheamă Dreptul
Curând va judeca.

Și poftele nesăbuite de putere
Și ură, genocidul, lăcomia
Tot ce a fost luat
Cu-amenintari de arme
Socoate sub amenințări de arme o să dați.

Tăișul sabiei cere tot preț de sânge. Iar cel ce folosește violența, Va fi înmărmurit în fața legii Când Dumnezeu îi va rosti sentința.

Doresc Imperiul bucuriei,
Regatul păcii minunat.
S-apropie Isus să vină,
Pe fii păcii și-ai iubirii
Îi duce în ceresc palat.
  
             O. Botezatu
             09.04.2022
             Aeroport Timișoara

Microleziuni emoționale

Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare! – Cântarea Cântărilor 2:15

Vorbe ușoare, nemulțumiri, acuzații, jigniri, opinii impuse, neglijente repetate, neatenții, ironii, bănuieli rele, gelozie, minciună sunt câteva dintre lucrurile mici și „ne”importante care ar putea crea grave probleme emoționale.

Ne ferim de elefanți, de tigri (probleme mari), dar nu luăm în seamă aceste mici detalii sau poate chiar mai rău le-am adoptat stilului de viață, le-am banalizat, le-am importat, și este posibil să facă parte din programul nostru cotidian, în familie și la locul de muncă Atenție! Acestea se vor aduna într-un butoi cu pulbere, iar la un șoc emoțional poate exploda generând pagube iremediabile.

Mi-am propus să fiu mai atent la vorbe, gesturi, atitudini, raportări. Cu alte cuvinte să lucrez mai mult cu mine, cu înfrânarea propriului ego, să fiu mai educat, mai elevat, mai bun, mai creștin și lumea mea va fi și mai frumoasă și mai fericită. Se ofilesc viile fericirii noastre, cad petalele bucuriei la pământ una câte una, pentru că permitem vulpițelor să muște din noi și din alții. Prindeți aceste vulpi!

Prindeți vulpile mici! Fiți mai atenți cu soția/soțul, copiii, părinții, șefii, subalternii, iar lumea va fi mai frumoasă. Vom experimenta fărâme de veșnicie, de Împărăție Cerească din inima noastră. Dacă e Hristos acolo, frumos va ieși la suprafață, dar dacă e altcineva, otrava externalizată din inima rea va pustii emoțional totul în jur.

Nu aștepta de la alții, vânează-ți propriile vulpițe! Altfel vor genera multiple microleziuni emoționale. Iar o relație rece e soră geamănă cu singurătatea! 🦊 🦊 🦊

Domnișoara B. a dat tot!

Fiind în construcție cu Biserica din Ghioroc, am avut ocazia să trăiesc multe surprize, plăcute sau nu. Una mai interesanta ca alta. Ieri la terminarea bisericii a venit o mămică, ținea de mână o fetiță la vreo 7-8 ani, frumoasă și cu chip angelic, e domnișoara B. Vizibil emoționată, fetiță nu știa cu ce sa înceapă. Mama ei își intră în rolul de purtător de cuvânt: „Știți, B. a primit niste bani de la cineva și vrea să îi doneze pentru lucrarea de construcție a Bisericii din Ghioroc. M-a rugat să vin cu ea că îi este rușine” Nu draga mea B. rușine să îi fie unei fetițe neascultătoare, care face mofturi că vrea iPhone 12, care păcătuiește și vorbește urat. Tu să fii onorată pentru gestul și caracterul tău mobil și plin de semnificație.

Cu o mânuță catifelată și degetele albe ca zăpada, scoate din poșetuță un plic pe care mi-l înmânează personal. Tremura toată de emoție, cu o privire senină, zâmbind emoționată, îmi întinde plicul, de parcă ar fi încercat să îl ridice pe un stâlp, atât de mare era disproporția dintre noi. Mă aplec, o îmbrățișez și cu emoție i-au plicul destinat șantierului. Am asigurat-o că Dumnezeu o va răsplăti pentru dăruirea ei și parcă zbura de bucurie pentru isprava divină. Erau 100 de lei, dar cântăresc așa ca o sută de mii de euro. Ea este nepoțica văduvei sărace care a dat TOT. Să mă iertați voi care ați sărit în ajutor și ați dat mulți bani, dar domnișoara B. a dat mai mult că toți.

Mulțumesc dragă B. te iubesc și sunt convins că ai intrat în vizorul lui Dumnezeu. Fiică a unui tată care a hrănit sute sau mii de flămânzi, preocupat de binele altuora, a unei mame slujitoare și vreo 9 frați și surori serioși și implicați în slujire. Oare copiii tăi știu ce înseamnă jertfa și slujirea?

Dragă B. astăzi ai intrat pe lista sponsorilor principali ai bisericii, (care nu există), un singur sponsor avem: Dumnezeu. Aștept să predic la nunta ta, să developăm amintiri frumoase, să ne minunăm de modul în care Dumnezeu va avea grijă de viitorul tău. Cu siguranță vom termina biserica cu acești bani. Pe care Dumnezeu îi va înmulți.

Marele rău al binelui trâmbițat

Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta. Matei 6:3

~Binele făcut și trâmbițat se transformă într-un mare rău pentru „binefăcător”~

Vedem multe fapte eroice, multe fapte bune făcute de mulți oameni. Trebuie avut mare grija însă, pentru că ne putem expune unor riscuri considerabile. Unii de teama riscurilor nu mai fac nimic. Și așa este rău. Alții de dragul 🤳🤳🤳 selfie-urilor 🤳🤳🤳🤳 fac prea mult, dar pot rata răsplata.

1. Riscul expunerii săracului. Niciodată să nu faci poză cu omul pe care l-ai ajutat. Este nobil, are chipul lui Dumnezeu în el, are demnitate, are onoare. Făcând poză și distribuindu-l, îi pot leza demnitatea (stigmatul social se șterge foarte greu). Când auzi pe cineva: „Fă poze cu oamenii și ajutoarele pe care ți le-am trimis”, să fugi! Trimite-i sacii de ajutoare înapoi și fă-i lui poză.

2. Riscul pierderii răsplătirii. Domnul Isus avertizează că doar binele făcut în ascuns va fi răsplătit. Tot ce trâmbițăm, publicăm, distribuim, ne poate crea o imagine favorabilă în mediul online, dar e incompatibilă unui caracter evlavios, discret și sfânt. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata, prin like-uri, prin inimioare etc.

3. Pescuirea de profitori. Toți filantropii recunosc faptul că au fost abordați pe rețelele de „anti-socializare” cum le numesc eu, iar dacă nu au fost satisfăcute mofturile lor, au împroșcat cu noroi, acuze, calomnie. Data viitoare așteaptă de la tine, el nu așteaptă de la Dumnezeu. Legați-i de Dumnezeu! Cum s-a trezit Gigi Becali cu o turmă de „nevoiași” la poartă. Tot e bine, realizezi că nu ești Dumnezeu. Că nu poți oferi pe măsura laudelor.

4. Îl pune pe Dumnezeu în umbră. Cine acționează în ascuns îl proslăvește pe Dumnezeu, cine acționează în regim de 🤳 selfie🤳 se proslăvește pe sine, dar nu va fi pontat de Dumnezeu. Lăsați-l pe Dumnezeu să își ia slava. Nouă ne este suficientă mulțumirea de sine a beneficiarului și bucuria lui.

5. Lăudăroșia vieții. Nu subiectul e vinovat, ci atitudinea. Nu e neapărat să te lauzi cu bani, mașină, funcție, realizări. Satana se strecoară pe tărâmul celor mai bune intenții să semene lăudăroșie, trufie, el știe că astfel te trimite în dizgrațiile divine.

6. Riscul eclipsării celorlați binefăcători. Am întâlnit oameni pe care lumea nu dă doi bani, dar care fac lucrări mărețe în ascuns. Automat cel care are un aparat de promovare este lăudat, aclamat, apreciat, iar ceilalți sunt criticați că nu fac nimic. Dar oare avem dreptate? Dumnezeu va săpa în ascuns, iar acolo va găsi tot ce s-a făcut cu motivație curată. Iată ce va fi răsplătit!

Fiți voioși! Faceți bine! Să facem cât mai mult bine, la cât mai multe persoane! Cât mai avem prilej! (Galateni 6:10). În egală măsură să fim atenți să îl facem cu înțelepciune, să nu ne dăuneze tocmai nouă, celor care am fost activi.

Într-un articol ulterior voi face paralela între faptele bune și faptele neprihănite ale sfinților.