Dă prioritate, e gratis!

Dă prioritate și vei fi salutat, cam așa suna un proverb contemporan. Nu poți la nesfârșit să fii nemulțumit și îmbufnat că nimeni nu te respectă, nu te salută, nu te observă, dar, oare tu ai făcut ceva în acest sens?

Suntem codașii Europei la capitolul fair-play în trafic. În orașele mari ai impresia că ești la nuntă după „simfonia” caxoanelor. E drept, infrastructura lasă de dorit, de aici pleacă totul: nervi, agitație, pierderea răbdării, aglomerație, stres, întârziere etc. Dar până la condiții mai bune, haideți să ne autodisciplinăm, recuperând demnitatea și omenia, care nu au nevoie de scuze.

Azi Drumul spre Arad a fost foarte aglomerat de dimineață. Am dat prioritate tuturor șoferilor care ieșeau de pe arterele secundare. Am colecționat toate zâmbetele și aprecierile până în oraș. Unele au venit pur și simplu din bun simț, pe altele le-am smuls cu cleștele, ce mai contează. Merită să mă pornesc cu zece minute mai repede, să fiu în grafic și să pot oferi aceste mici gesturi de prioritate, generatoare de bună dispoziție.

Mi-am zis: „eu sunt România!” Dacă eu nu mă schimb atunci cum pot pretinde altora să o facă. Este fascinant sentimentul de mulțumire pe care ți-l aduce recunoștința oamenilor. Parcă simți cum tot traficul se fluidizează, se detensionează, simți că se schimbă lumea. Chiar se schimbă, pentru că mediul tău înconjurător este lumea, iar dacă mediul e toxic, ai menirea de a-l vindeca.

Dă prioritate! E gratis! Ziua ta va fi mai bună, vei fi cu mult mai fericit, iar semenii vor fi aidoma. Dacă eu nu mă schimb, atunci cine? Dacă tu nu te schimbi, atunci cine?

Haideți se poate! Nu se îndeamnă nimeni? Dăm noi startul: Start la prioritate!

Responsabilitate, precauție, grijă, dar FĂRĂ PANICĂ!

Apocalipsa 2:10
Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Și veţi avea un necaz de zece zile. Fiicredincios până la moarte și-ţi voi da cununa vieţii.

Creștinii din Smirna, una dintre bisericile Asiei Mici, se confruntau cu o problemă de pandemie generalizată. Reprezentanții „ISIS” ai vremii se legaseră cu jurământ să distrugă pe toți credincioșii, arestând liderii și condamnându-i la închisoare. Printre cuvinte, Hristos ține numaidecât să le transmită acest mesaj de General suprem: Nu vă temeți!

A început școală. Probabil dintre dumneavoastră care sunteți părinți aveți îngrijorări, preocupări, o rugăminte: NU LE TRANSMITEȚI COPIILOR! Au mască, e adevărat, sunt distanțați, dar sunt veseli, bucuroși că își revăd colegii, vă implor: nu le stricați bucuria!

Nu permiteți fricii, panicii să se instaleze în mintea lor, nu o vor putea gestiona. Axați-vă pe liniștea lor psihică, pe echilibrul interior, continuați să vă jucați cu ei, să fiți afectuoși și îi veți câștiga.

Măsurile aceasta care, nu zic, sunt utile, dar provoacă și mult rău, înstrăinând copiii unul de altul. Eu am denumit-o în cartea mea: pandemia fricii. Mai ales a celor adulți. Dar cu răbdare, credință, curaj putem să găsim acea oază de pace histologică, în stare de a întrece orice pricepere, și care poate aduce și păstra echilibrul psihic, emoțional și spiritual.

E o perioadă grea, dar au fost perioade cu mult mai grele în istorie. În Matei 28 Mântuitorul ne promite că va fi cu noi în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor. Nu vă lăsați asaltați de media, nu vă lăsați manipulați de alarmele false, rămâneți tari! Furtuna, e drept, doboară toate uscăciunile din pădure, dar și certifică tăria copacilor maturi.

Pandemia va trece. Demonstrează tărie de caracter, voință, curaj, rațiune, nădejde, fii cerebral și vei rămâne drept! Nu te teme! Simți că te clatin? Întinde-ne mână! Hai cu noi pe stâncă!

Nu te lăsa prins în capcana fricii, îți poate fi letal. Încrede-te în Dumnezeu! Spală-ți mâinile! Poartă mască! Păstrează distanța, dar nu face o obsesie din asta. Regulile țin microbii departe, dar sănătatea este darul lui Dumnezeu.

Înainte cu dârzenie! Frica este o formă de manifestare a șubrezeniei credinței în promisiunile divine. Tu, fii printre cei puternici!

În duel cu moartea

Era în dimineața rece,
Când toate se-ndreptau spre bine,
Dar dintr-o dată, fără preget,
Infernul năvăli spre mine.

Prin fața mea,
Cu pașii repezi
Sinistre aere de divă,
Se perinda grăbită moartea,
C-o „eleganță” nedorită.

Spre ușa locuinței morții
Se năpustește dintr-o dat’
Trage de clanță,
Bate-n tindă,
Lovește-ntrânsa cu putere,
Dar nu se poate,
E-ncuiat.

Se-ntoarce iarăși către mine,
Iar ciuda ei e mai cu zel,
Mă împroptește în perete
Și iarăși mă dă de pământ,
De nervi că încă mai răsuflu
Mă bagă-n teascul de oțel.

Ea plănuise grea tortură
Și se credea stăpâna sorții,
Mă împlântase între fiare,
M-a pus cu fruntea pe pământ,
Să nu mai pot privi spre Soare.

Înmoaie trestia-n pucioasă
Și mi-o apropie de nas,
Iar cu o aprigă privire,
Cu stângăcie și ispită
Privește acră înspre ceas.

Prinde țărâna între palme
Aruncă pulbere spre cer,
Și-adună spumele la gură
Și se retrage umilită…
Trecuse clipa ei ursită.

Printre fiori, dureri și spaime
Aud alți pași, cu alți fiori.
Și dintr-o dată simt pe umăr
O caldă mână de Păstor.

O voce fină și discretă,
Un zâmbet lin,
Și glas duios
Îmi spune tainic la ureche:
„Să nu te temi! Sunt Eu, Hristos!”

Întinde un deget subțire,
Atinge fiarele cu el,
Eu mă ridic,
Mă uit la Sine,
Uitănd de spaime și de frică
Sunt fascinat de-al Său mister. M-a izbăvit ca și pe Iona Din pântecele de oțel.

Mi-arată cheile din mână
Și-mi amintește ce-a spus El:
„Stăpăn pe viață sunt doar Eu,
Chiar de se crede ea stăpână.”

M-a invitat la drum cu Sine
Și am pornit pe urma Lui,
Chiar dacă-s urmărit într-una,
Nu-mi pasă,
Sunt al Domnului.

Când El se luptă pentru tine
Și ți se face aliat,
Pot să se pună curmezișuri:
Hiene, lupi, chiar Goliat,
Chiar marele-mpotrivitor,
Cu al credinței scut în mână
Tu vei ieși învingător.

Tati, cine este cel mai scump din lume, dar fără bani?

Eram pe mașină, prins cu multe treburi, probleme, opriri, porniri, iar băiețelul, Yared era în spate. Cu vocea lui curată și cu o dicție perfectă, mă întreabă: „Tati, cine este cel mai scump din lume, dar fără bani? Ia ghici” Datorită unui necaz la care eram concentrat, nu l-am auzit din prima, iar a 3-a oară îi răspund aproape evaziv: „Eu cred că Dumnezeu?” Replică: „wow tati, tu ai ‘ghicit’ din prima! Cum se poate asta?” Îi răspund: „Pentru că nu este altul mai scump decât El!” Apoi răspunde iar el: „Da, că așa m-am gândit și eu, că Dumnezeu este cel mai scump și fără bani”

Copilul are 5 ani. Probabil în mintea lui curată fraza ar fi sunat cam așa: „Tati, dacă ar fi să evaluezi cel mai scump lucru din lume, fără a lua în calcul materia, banii, ci strict valoarea în sine, care ar fi acel lucru? Fară să îți fugă mintea la bani sau că s-ar putea cumpăra. Un lucru scump prin el însuși.” Bineînțeles că în imaginea lui era Dumnezeu. Uitând pentru moment de toate problemele mi-a venit să urlu: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.” Luca 10:21. Dezvoltați încă de mici în copiii voștri capacitatea de a discerne între valori și non-valori.

Noi cei care „știm multe” și ne credem mari, de fapt știm atât de puține și suntem atât de mici. El este „mare și fără bani.” Valoarea Lui este incomensurabilă, este infinită, El este cel mai mare!

Isaia profețea astfel: „Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!” 55:1. Asta înseamnă că banii nu te ajută la nimic, dar și faptul că nu merită să îți distrugi sănătatea câștigându-i, ca mai apoi să-ți amăgești conștiința, fie și prin construirea de mănăstiri. La Hristos trebuie să vii așa cum ești tu, dar trebuie să accepți schimbarea așa cum o dorește El.

Învață de la Yared că „Dumnezeu este cel mai scump, și fără bani.” Nu are nevoie de banii tăi, deaceea nu încerca a-L impresiona. Vino fără bani, dacă nu îi ai, iar dacă îi ai tot vino. Atât bogatul, cât și săracul poate intra în grațiile divine doar prin credință asumată si împletită cu smerenie.

Banii sunt un rău necesar reprezentat grafic prin niște hârtii valorice, Dumnezeu este Valoarea si Adevărul însuși. Mamona ne-a crescut deformați invocând faptul că banul este dumnezeu, că doar „rezolvă orice.” Greșit! Banul nu rezolvă absolut nimic. Cel care dă sănătate, învie morții, scoate demonii din oameni, deschide ochii orbilor, urechile surzilor, este doar Dumnezeu. Și mai un amănunt, El nu cere taxă. Dacă ne-ar tăia o factură pe ‘consumabile’ ca: oxigen, sănătate, lumină, luciditate, apă, echilibru, puls am face infarct în fața zerourilor.

Dar stai liniștit, chiar dacă Dumnezeu execută cele mai scumpe operații, le face fără bani!

Introspecție cu flux și reflux

În revelația lui Ezechiel se observă o axiomă ascendentă a creșterii spirituale. O evoluție cu un trend optimist al cunoașterii. Întâi pe mal, apoi ud până la glezne, până la genunchi, până la brâu, peste umeri, apoi pluta. Sună bine, chiar excelent, contextul este și mai minunat. Toată vegetația vindecată. Și nu vorbim de trei litri de aghiasmă, ci de un fluviu sfințit.

A măsurat iarăşi o mie de coţi, şi atunci era un râu pe care nu-l puteam trece, căci apa era atât de adâncă, încât trebuia să înot – un râu care nu se putea trece.
El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?” Şi m-a luat şi m-a adus înapoi pe malul râului.
Ezechiel 47:5-6

Pe reflux mergi bine, inerția aproape că e suficientă. Mai greu este cu fluxul. În poveștile noastre sună fain, dar onduirea fermecătoare din larg, navigarea mirifică din aval, surfingul de pe valul înspumat se termină cu o aterizare forțată si nu la Limanuri Bune, ci în plină pandemie.

Pentru cel de pe mal nu e mare lucru, de când e lumea și natura lui, se scaldă în nisip a ploaie, ca vrabia, dar pentru un „marinar” iscusit, catargul orizontal si corabia înfiptă în nisip după geamanduri e calamitate.

Dragul meu cititor. Vremea de azi a înecat pe mulți experimentați în flux, vai sărmanii amatori! Ce-o fi de ei oare? Reluxul e har, pe flux sunt multe ricusi, luptă, responsabilitate. Fluxul împinge multă apă spre maluri, refluxul răsplătește pe cel pregătit.

Ne-am trezit în larg, plutind în belșug și binecuvântare, pentru o clipă ne-am uitat sursa binecuvântării, (ca un reflux al iubirii lui Hristos), și fluxul ne-a spulberat pe nisipul fierbinte al fricilor. Ne-am lăsat ademeniți de ielele Iliadei, uitând de har am intrat în horă cu ele pe alte „plaje” destul de insalubre.

Iar Dumnezeu ne-a împins spre mal. Nici măcar până la umeri? Nici până la brâu? Nici genunchiul? Nici glezna? Nimic! Biserici goale, spitale pline, oameni distanți si „distanțați”. Nu ai iubit îmbrățișarea călduroasă din oceanul iubirii divine? Atunci tremură de frig printre ghețari, în Alaska socială, în zgomot asurzitor de balene albastre înfometate.

Pe nisip sunt vaiete, sunt dureri, sunt depresii. Unii au nimerit maluri stâncoase ca Sao Visente al portughezilor. S-au zdrobit printre pietrele seculare. Unii ireversibil. Dureros!

Când nu te lași atras de refluxul iubirii lui Hristos, te expulzează fluxul dreptății Sale din larg, oare cine te mai salvează?

Pe malurile reci se fac socoteli, se învață matematica prin formulele dreptății. Te vezi corijent ca și mine la multe capitole. Poate crezi că ești pierdut. Dar NU! Mai e o șansă în reflux. În refluxul dragostei Sale. Prinde-te cu dinții de val! Îmbrățișează catargul iubirii! Mușcă din pupă, aruncă-te-n valuri, prinde o șalupă, strigă la marinar, agață-te de ancoră. Ai pierdut valul? Nu e nimic, vine altul! Prinde-l pe cel următor, dar nu renunța niciodată!

La revedere frate Ghiță Primicheru

Un om neobosit, vorba pastorului George Gavrilaș, dar totuși Dumnezeu a găsit potrivit că și fratele Ghiță are nevoie de odihnă. Valea Trotușului este mai săracă de astăzi cu un sfânt, dar faptul că s-a alăturat îngerilor, nu este o dramă.

Îl cunosc de când eram copil. Îl iubeam cu toții și el mă iubea mult pe mine. Zeci de poezii am recitat în biserica din Comănești. Când mă vedea „nu mă ierta” niciodată. Plin de vivacitate și cu un ton apăsat mă chema la amvon să recit o poezie. Nu am spus nu, niciodată.

„Am o săptămână de fete și o săptămână de băieți”, așa se prezenta fratele Ghiță de fiecare dată si spunea: „Fraților, soția mea este cea mai frumoasă când e însărcinată, atunci o iubesc mai mult,” și sunt convins că așa era. Un predicator puternic, foarte puternic, biblic si serios. Avea însă și un simț al umorului foarte elegant. Cu o față senină ca de copil, se prezenta ca un om care nu avea nimic de ascuns. Tot timpul zâmbitor și călduros, mi l-aș fi dorit ca păstor. Atunci când eram copil și îl ascultam îmi spuneam: „vreau să fiu un predicator ca fratele Ghiță.” E greu să fii ca el, asta înseamnă să fii sfânt, devotat, curajos, cinstit, plin de Duh, călduros, dar mai am 45 de ani să îmi desăvârșesc toate aceste virtuți.

La ficare înmormântare unde era chemat, și era foarte des chemat, fiind printre cei mai de seamă predicatori din județ, își număra zilele, (apoi versetele, capitolele, paginile și cuvintele din Biblie). La urmă spunea, am primit de la Dumnezeu ca dar aceste zile.

Un om care a știut să numere bine zilele, a adormit astăzi, chiar de ziua dânsului, la împlinirea frumoasei vârste de 79 de ani, un alt semn care face trimiteri speciale. Aș fi predicat la căpătâiul lui, dar nu am cum, sunt departe. Aș fi spus că astăzi fratele Ghiță a împlinit 28.840 de zile. Câteva zeci de mii de zile pline de har, pe care le-a închinat Domnului din tinerețea lui.

E important începutul, dar Solomon ne lămurește că e și mai important sfârșitul unui lucru, al vieții cu atât mai mult. Ori fratele Ghiță a sfârșit bine, foarte bine. Pentru că e păstor, slujitor al altarului, lacrimile se intensifică. Să plângeți, toți cei care ați fost aduși pe brațele dânsului la binecuvântare, care ați fost botezați și cununați de dumnealui, dar să vă întristați ca unii care aveți nădejde, o nădejde vie a revederii.

A condus pe mulți pe ultimul drum, astăzi alții îl conduc pe dânsul, și noi am zice de departe: Drum bun frate Primicheru!

Voi cei 14 copii (sau două săptămâni) vorba fratelui Ghiță, trăiți cu demnitate! Faceți cinste eroului nostru, iar pentru voi harul este si mai mare avându-l ca tată, bunic, străbunic, păstor. Trăiți așa cum și-ar fi dorit să vă vadă, în sfințenie, de fapt așa vrea Dumnezeu să trăim.

Frate Ghiță ați lăsat în urmă o biserică frumoasă, un neam mare și mulți ucenici. Suntem mulți neoficili, care ne dorim să fim ca dumneavoastră.

Pe curând!

Au răgușit cocoșii conștiinței!

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=3205659326196991&id=100002588654381

Cum o mai fi dormit apostolul Petru după ce trâmbița cocoșului anunța trădarea sa? Probabil că în fiecare dimineață, la orele 4:00 se trezea instant si nu mai putea uni geană de geană… Ar fi ucis toți cocoșii din Israel, dar era imposibil. Singurul lui refugiu rămâne plânsul cu lacrimi amare.

Îndată a cântat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă. Marcu 14:72

Dacă ar fi să cânte cocoșul la fiecare lepădare a ta, înjurătură, gând rău, vorbire de rău, cârtire, nemulțumire, probabil că ar trebui să cânte non-stop. „Concertul” din ramuri, afișat în filmulețul prezentat, ar putea simboliza starea de păcat a omenirii.

A răgușit armata de cocoși! O, dacă am avea sensibilitatea sfântului apostol! Dacă am avea dorința sa de schimbare, de regret, căință și dorul de îndreptare, am trăi într-o lume cu mult mai pașnică. Dar ignorăm cu bună știință „glasul cocoșilor” din conștiința noastră, de fapt „cocoșul”este o formă generică de a zice, e Duhul Sfânt care ne avertizează continuu, dar noi nu luăm seama.

Vă invit să fim mai sensibili, mai receptivi la trâmbița Duhului cu sunetul ei asurzitor din conștiințele noastre, ca senzor pentru nelegiuire. Atunci am fi cu mult mai fericiți.

Revenire Carte!!! PANDEMIA DE CORONAVIRUS, conspirație, atac demonic sau voință divină

Așa cum v-am promis, revin cu detalii referitoare la sursa din care puteți procura cartea, al cărei unic autor sunt prin harul lui Dumnezeu. Nu trebuie să vă deplasați prea mult, cartea a venit aproape de voi, iar mai jos aveți lista cu librăriile din țară la care o puteți găsi.

Deasemenea, putetți să îmi scrieți și mie în privat sau, mai aveți și modalitate de comandă online a cărții pe gramma.ro Vă doresc mult spor la citit și, vă mulțumesc pentru impactul pozitiv la care ați contribuit vis-a-vis de interesul pentru această carte.

Timisoara: Kerigma, CLC, One Way / Cluj: Kerigma, EGM / Oradea: Scriptum, Societatea Biblica, Casa cartii, Kerigma / Brasov: CLC / Suceava: Agape / Arad: Granmma (poate Candela) / Bistrita: Isaharus / Online: Libraria Maranatha