Din copilărie am fost pasionat de matematică. Eram printre primii din clasă. De la geometria în spațiu, trigonometrie, algebră le devoram, atât de mult îmi plăceau. Orele de matematică, logică și fizică erau un adevărat deliciu intelectual. Ca adult, iubesc matematica lui Dumnezeu.

Studiind Biblia, am observat în abordarea lui Dumnezeu o matematică atât de precisă că sfidează toate formulele fizicii și ale matematicii. Nucleul pământului cu toate forțele sale gravitaționale de atracție reprezintă o „grandioasă” fărâmă din infinitul lui Dumnezeu.

Din fizică. Uitați-vă la Hristos, prin întruparea sfidează logica și biologia. Prin moarte și înviere sfidează forța de atracție a Pământului. Prin înălțare îl detronează pe Isac Newton cu forța atracției gravitaționale. Dumnezeu e suveranul.

Din matematică. Sunt multe aspecte, aici punctez doar una: Funcția sinusului. Pe grafica sinusului, având drept coordonate pe x și y, orice valori ai da lui x sau y, funcția va șerpui între -1 și +1.

1. În insuces.

Stau de vorbă cu mulți oameni. „Domnule nu mai este scăpare pentru mine!” Este, doar că trebuie să crezi. „Am căzut într-o prăpastie atât de mare că nu mă mai pot ridica!” Ba da, poți. Te-ai depărtat de El. Adică ești la -1, la minus Dumnezeu. Întinde-i numai mâna și vei vedea puterea Lui de ridicare. Majoritatea oamenilor se îneacă în ape de un metru, la mal. La minus Dumnezeu. Nu problema ta te îngroapă ci problema lipsei lui Dumnezeu. Problema ta cea mai mare, nu e problema în sine, ci rezolvă mai întâi problema lipsei lui Dumnezeu din viața ta.

2. În succes.

Merg la câte un bogat, material sau spiritual și încep să-mi arate realizările lor. Și mă urcă pe grafica lui x, de amețesc. Dar de fapt nu văd mai mult de +1, adică plus Dumnezeu. Ce am realizat prin Dumnezeu nu mă îngâmfă niciodată, dar ce realizez fără Dumnezeu mă poate ucide. Minus mine este egal cu ce a rânduit Dumnezeu pentru mine. La general, din perspectivă divină, toți sunt maxim la plus 1. Ce vezi tu în plus e umanitate, putrezibil, efemer trecător. Când bursa, personal vorbind scade, nu ajunge decât la nivelul normal al lucrurilor.

Ce frumos este un balon umflat cu heliu! Cum plutește agale prin aer. O înțepătură îl aduce la pământ. Îl face o bucată de cauciuc. Adică rămâne el însuși. Așa e și cu noi. Nu te obișnui cu zborul. Nu ți-l atribui. Nu. E heliu sau Holly Spirit. E duhul lui Dumnezeu care te ține. Când ești dezumflat nu intra în panică. Ăla ești tu de fapt.

Atenție!

Nu poți urca mai sus de +1, adică nu poți urca fără să amețești decât treptele în care îl ai pe Dumnezeu de mână. De aici și dacă pici nu mori, că te sprijină El.

Nu poți coborî mai jos de -1, decât fără Dumnezeu. Iar consecința poate fi iad, pierzare veșnică. Dacă ai căzut lângă Dumnezeu, nu te teme! Nu ezita să-i întinzi mâna, abia așteaptă să te ridice. Oricât de tare ești căzut este scăpare pentru tine. Ești doar la un Dumnezeu distanță de izbăvire. Distanță ce o rezolvă jertfa lui Hristos.

Suntem egali sau diferențiați. Suntem la fel sau diferiți. Căzuți fără vreo șansă de salvare sau izbăvibili, depinde cât Dumnezeu locuiește în noi. Viața ta e sinusoidală. Dacă ești la bine, calculează minus tu, adăugând plus Dumnezeu. Filosofia de viață a lui Ioan Botezătorul: ” eu să mă smeresc, El să se înalțe”. Dacă ești la greu, calculează minus tu, plus Dumnezeu. David: „Domnul este scăparea mea, de cine să-mi fie frică?”

Ridică-te! Ai toate șansele de partea ta. Ai toată puterea lui Dumnezeu la îndemână. Poți!!!