Vine primăvara. La majoritatea status-urilor veți vedea ghiocei, flori de piersic, cireș, poze în rapiță lui Aprilie și asta e tot. O poză cu mașina pe avarii, un zâmbet forțat, un selfie, o încărcare pe o rețea de anti-socializarea și cam atât. Ce indică asta, foamea după mioriticul din noi, după viața originală din mijlocul livezii, cântecul cucului de Mai și mersul desculți prin iarba înrourată a dimineților de Iunie.

Ne întâlnim foarte rar cu prietenii. Cel mai mult timp din cele câteva zeci de minute le petrecem cu ochii în telefon. Fiecare în al lui. Apoi ne despărțim în urma unei îmbrățișări învăluită în zâmbetul forțat.

Nu ne-am privit un minut în ochi. Nu am legat două fraze de dialog una de alta că ne întrerup notificările. Și sunt multe, pentru că și conturile sunt multe. Nu am aflat detalii utile, nevoi, dureri ale interlocutorului. Nimic! Prietenii au devenit doi străini care se întâlnesc singuri împreună, vorbesc, dar fiecare cu telefonul său, zâmbesc, dar la filmulețele hazlii. Și pleacă singuri prin jungla tristeților anti-societății.

E vremea să ne trezim! Să învățăm să vorbim. Vedem cicloane occidentale dar nu mai vedem peste masă pe cei din fața noastră. Suntem la sute de kilometri distanță de cei care stau pe scaun lângă noi în același tramvai. Unul vede filmulețe cu urși polari, alții elefanți sud-africani. Calculați dumneavoastră distanța dintre cei doi.

Haideți să mai citim o carte! Să mai ieșim la o plimbare pe marginea râului, în pădure. Ieșiți în parc fără telefoane la voi. Zâmbiți, dar fără emoticoane, ci cu dinții la vedere. Oferiți-vă din timpul vostru să mai primiți și complimente, nu cerșiți doar like-urile unor necunoscuți. Îmbrățișează-ți părinții care te iubesc la fel ca lumina ochilor lor, nu oferiți ador-uri unor oameni care nu te-ar ajuta nici să mori nici să trăiești.

Ieșiți de pe mut! Comunicați prin arta persuasiunii. Folosiți epitete și metafore poetice. Comunicați! Zâmbiți! Îmbrățișați-vă! Spargeți telefoanele și sudați relațiile cu copiii voștri! Veniți-vă în fire! Haideți să ne trezim! Altfel vom fi niște analfabeți singuratici, trăind în satul virtual, în jungla anti-socială a irealei existențe în mediul online.

Cel mai reușit live pălește în fața celui mai grăbit sărut regal oferit pruncului sau soției/soțului pe frunte în zorii unei zile friguroase.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru zilele minuta petrecute în prezența Sa în acest weekend. Au fost zile de mare îndurare divină.

Joi: prima zi de Evanghelizare. Mulțumim Adi Mocanu pentru slujirea și dedicarea ta.

Vineri: a doua zi. Mulțumim Dănuț Așchilean, ai fost un instrument al lui Dumnezeu.

Sâmbătă: Conferința Județeană de Leadership. Am avut parte de părtășie extraordinară. Mulțumim pastorului Ciprian Bârsan pentru seminarul de Leadership actual, proaspăt și plin de pragmatism. Dar și fratelui pastor Iosif Anca pentru partea rabinică de întrebări și răspunsuri. Înainte de a deschide gura la fiecare răspuns, deschide bibliuța verde. Ați fost cu adevărat călăuzit.

Seara: Evanghelizare cu pastorul Petrică Huțuțui. Domnul să vă răsplătească efortul celor peste 1000 de kilometri.

Duminică: ultima seară de Evanghelizare. Per total sute de oameni au auzit Cuvântul Evangheliei. Mulțumim lui Dumnezeu pentru cei care s-au înscris la cateheză. Mulțumim pastorului și prietenul Cristi Boariu, pentru slujirea de Duminică.

P.S. Mulțumitori lui Dumnezeu suntem și pentru întreaga echipă de slujitori de la Betleem. Oameni sinceri, consacrați și plini de inimă pentru lucrarea lui Dumnezeu. Avem o echipă dinamică și plină de pasiune.