Vine primăvara. La majoritatea status-urilor veți vedea ghiocei, flori de piersic, cireș, poze în rapiță lui Aprilie și asta e tot. O poză cu mașina pe avarii, un zâmbet forțat, un selfie, o încărcare pe o rețea de anti-socializarea și cam atât. Ce indică asta, foamea după mioriticul din noi, după viața originală din mijlocul livezii, cântecul cucului de Mai și mersul desculți prin iarba înrourată a dimineților de Iunie.

Ne întâlnim foarte rar cu prietenii. Cel mai mult timp din cele câteva zeci de minute le petrecem cu ochii în telefon. Fiecare în al lui. Apoi ne despărțim în urma unei îmbrățișări învăluită în zâmbetul forțat.

Nu ne-am privit un minut în ochi. Nu am legat două fraze de dialog una de alta că ne întrerup notificările. Și sunt multe, pentru că și conturile sunt multe. Nu am aflat detalii utile, nevoi, dureri ale interlocutorului. Nimic! Prietenii au devenit doi străini care se întâlnesc singuri împreună, vorbesc, dar fiecare cu telefonul său, zâmbesc, dar la filmulețele hazlii. Și pleacă singuri prin jungla tristeților anti-societății.

E vremea să ne trezim! Să învățăm să vorbim. Vedem cicloane occidentale dar nu mai vedem peste masă pe cei din fața noastră. Suntem la sute de kilometri distanță de cei care stau pe scaun lângă noi în același tramvai. Unul vede filmulețe cu urși polari, alții elefanți sud-africani. Calculați dumneavoastră distanța dintre cei doi.

Haideți să mai citim o carte! Să mai ieșim la o plimbare pe marginea râului, în pădure. Ieșiți în parc fără telefoane la voi. Zâmbiți, dar fără emoticoane, ci cu dinții la vedere. Oferiți-vă din timpul vostru să mai primiți și complimente, nu cerșiți doar like-urile unor necunoscuți. Îmbrățișează-ți părinții care te iubesc la fel ca lumina ochilor lor, nu oferiți ador-uri unor oameni care nu te-ar ajuta nici să mori nici să trăiești.

Ieșiți de pe mut! Comunicați prin arta persuasiunii. Folosiți epitete și metafore poetice. Comunicați! Zâmbiți! Îmbrățișați-vă! Spargeți telefoanele și sudați relațiile cu copiii voștri! Veniți-vă în fire! Haideți să ne trezim! Altfel vom fi niște analfabeți singuratici, trăind în satul virtual, în jungla anti-socială a irealei existențe în mediul online.

Cel mai reușit live pălește în fața celui mai grăbit sărut regal oferit pruncului sau soției/soțului pe frunte în zorii unei zile friguroase.