Căci ajutorul Egiptului nu este decât deșertăciune și nimic, de aceea eu numesc lucrul acesta zarvă fără nicio ispravă. Isaia 30:7

Rugăciunea. Ne rugăm. Și bine facem, chiar dacă nu se pare că ne rugăm mult, totuși mai avem nevoie. Dar dacă rugăciunea este o înșiruire de vorbe citită dintr-o carte sau din memorie și o bolboroseală de vorbe interminabile, nu doar că nu depășește tavanul, dar pierdem și timp prețios. Poate să depășească normele fonice admise prin abuzul excesiv de decibeli, nu valorează nici doi bani dacă nu este adresată corect și doar către Dumnezeu. E doar zarvă fără nicio ispravă!

Închinarea. Poate avea tobe și țambale, și acustice de ultimă generație, dacă închinătorul are viață nesfântă și trăiește în neorânduială, nu face decât gălăgie și poluare fonică. Dacă viața închinătorului nu este curată și cugetul sfințit, clocotind în plinătatea Sfântului Duh, poate fi orice: spectacol, concert, eveniment „incultural”, teatru, dar nu poate avea pretenția închinării adevărate. Este doar zarvă fără nicio ispravă!

Omilia. Sau predicarea. Dacă nu e ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu, primită pe genunchi în reverență față de jertfa lui Hristos, ci conține doar glume și referințe politice, dacă nu e hristocentrică, centrată pe jertfa mântuitoare a lui Hristos și rostită cu iubire, dacă are tendințe sectare și pastile dogmatice mai mult decât revelație sfântă, poate fi orice: un discurs, spectacol, retorică, pledoarie, dar nu învățătură hrănitoare sufletește. Este doar zarvă fără nicio ispravă!

Credința. Dacă o justifici prin prisma religiei și o raportezi la universul tău de înțelegere, eșuezi. Dacă rămâne o mărturisire teoretică scrisă undeva în cărțile dogmatice ale confesiunii tale și nu este demonstrată prin fapte, este moartă în ea însăși. Credința fără fapte este moartă, spunea sfântul Iacov apostolul. Poate fi strigată de la microfoanele catedralelor cu amplificare națională, fără esență hristologică și fapte pline de iubire este doar zarvă fără nicio ispravă!

Religia. Care este tot una cu nimic. Religia este doar forma de raportare la divinitate. Religia este platforma de manifestare a neprihănirii, nu neprihănirea în sine. Nu religia mântuiește, ci credință pusă în acțiune de roade. Dacă ai devenit apărătorul cu vehemență al unei religii efemere, expusă schimbării și inițiată de oameni, te pierzi singur. Îmi doresc să fiu un apologet al credinței adevărate, care prin iubire apără Adevărul unic al Sfintei Scripturi, nu dogmele sectare ale unei religii, oricare ar fi ea. Religia fără iubire și sfințire poate fi orice: organizație, confesiune, fundație, congregație, dar nu religiunea adevărată văzută de Iacov. Este doar zarvă, dar fără nicio ispravă!

Divinitatea. Dacă pentru tine Dumnezeu este doar o alternativă S.M.U.R.D, un alt 112 la care apelezi când nu ai semnal, nu ai rezolvat nimic. Dacă este doar un accesoriu în plus la care apelezi în ziua necazului tău, iar după ce te-a eliberat, să continui să trăiești în înstrăinare de căile Lui, poți fi orice: religios, creștin, cugetător, dar nu poți avea pretenția de fiu al Său. Declarațiile tale devin doar zarvă seacă, dar fără nicio ispravă!

Haideți să facem un pas mai departe. Atât prin tăcere, cât și prin rugă, cântare, fapte, mărturisire să avem ispravă. Haideți să trăim ce vorbim și să vorbim doar ce trăim. Haideți să dezvoltăm mila în ascuns și iubirea, și vom avea ispravă, chiar dacă nu se face multă zarvă și reclamă.

„Bunicule, cum pot ști de la distanță care car este plin și care este gol? întreabă nepotul.

-Simplu. Carul care este mai silențios înseamnă că este plin, carul gol întotdeauna va face gălăgie mai mare.”

Luptă-te să trăiești profund!