Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.
Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.
Psalmul 126:5-6

Avem inocenta tendință de a privi la oamenii prosperi care conduc o mașină bună, stau într-o casă frumoasă, au un venit bun, ca la niște vinovați, dar cei mai mulți dintre noi nu cunoaștem munca asiduă din spatele paravanului pe care noi nu o vedem. Oamenii aceștia care sunt cinstiți au lucrat pe brânci, au suferit foame la un moment dat, au fost descurajați, umiliți, au muncit asiduu, au riscat prin împrumuturi, iar acum culeg roadele printr-o viață decentă.

În mintea celor mediocri tot timpul va fi raportarea asta, că sărăcia este un dar, milogeala este o virtute, iar cel care are este vinovat, sigur „învârte” el ceva! Nu învârte nimic! El muncește cu cap, iar tu nu. Te mulțumește statutul de angajat, nu e nimic rău, dar nu îți condamna patronul, de la el primești pită.

Spiritual este la fel. Privim cu admirație sau invidie la o biserică impunătoare, cu formații muzicale, resurse spirituale, slujitori pregătiți, parcări generoase și este o tendință nativă de judecată. Dar vă spun din umila experiență că în spatele cortinei stau decenii de traume, lacrimi, datorii, războaie spirituale, zile de post și rugăciuni, hărțuiri demonice, oboseală, stres, păr alb, toate aceste sunt la temelia fiecărei lucrări bune. Privește spre exemplu un morcov cu frunzele verzi înfocate, pline de viață, drepte și ferme, dar munca de întreținere este a unei rădăcini masive care stă în întuneric și noroi, printre paraziți și pericole în pământ, acesta alimentează partea externă.

Plângi? Ești trist? Ești dezamăgit? Ești depresiv uneori? Înseamnă că se întrevede o lucrare bună peste decenii. Seamănă cu lacrimi și te vei bucura secerând! Nu renunța! Durerea semănatului, a săpatului, a îngrijirii anevoioase va fi răsplătită în curând de o recoltă bogată.

Cine seamănă vânt culege furtună. Nu avea doar proiecte omenești, nu investi doar în pământ, cu lacrimi se fac și aceste investiții e drept, dar tot cu lacrimi se pierd. În schimb investițiile eterne au nădejdea bucuriei la răsplătirile dumnezeiești. Mântuitorul ne ajută cu un sfat fenomenal: nu vă strângeți comori pe pământ unde le devorează rugina, molia, hoții, focul, ci strângeți-vă în cer unde se află în siguranță și neamenințate de cele mai sus amintite. Matei 6:19 parafrazat.

Ceva oricum semeni. Iar semănatul se face plângând. Nu ar fi păcat să plângi de două ori si la semănat vremelnicie și la pierderea afacerii trecătoare, când poți să plângi doar o dată, la semănat în ogorul Domnului lucruri nepieritoare, iar apoi la seceriș să te bucuri prin Duhul?

Oprește-te puțin! Relaxează-te! Grijă mare pentru ce plângi, pot fi lacrimi irosite sau răsplătite, depinde câtă veșnicie este semănată în investiția ta.