Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. Romani 6:4

Zilele acestea pe toate grupurile și conturile media am primit sute, chiar mii de imagini și mesaje cu textul: Hristos a înviat! Frumos și le mulțumesc tuturor celor care mi-au trimis această minunată veste. Știu, e viu. Vorbesc cu El zilnic, îl iubesc, mă iubește. Sunt atât convins că trăiește, cum sunt convins de aerul inspirat prin harul Său.

Pavel ne învață că moartea și învierea lui Hristos au un scop clar: eu și tu să trăim O VIAȚĂ NOUĂ! Cum se face că știu oameni care de zeci de ani spun aceste vorbe, dar îi văd la fel: bețivi, bârfitori, obraznici, mincinoși, hulitori prin înjurături și blesteme, ucigași prin avort și ură, devastați de lăcomie și invidie, etc. Aveți o explicație la acest fenomen? Conform textului citat de sfântul apostol Pavel, aceștia rostesc un Hristos viu, dar ei continuă să fie morți, trăind în viața și obiceiirile vechi ale morții.

…pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. Unde este viața nouă? Unde sunt schimbările și hotărârile noi? Unde este metamorfoza spirituală? O vedeți în voi, în semeni? Altfel, degeaba a murit Hristos. El a murit cu mare folos pentru insul responsabil, dar pe cel care continuă să rămână în cojocul vieții vechi al plăcerilor, în moarte, învierea nu îl ajută. Schimbarea implică actul volitiv!

Nu te ajută cu nimic faptul că a murit Hristos dacă:

● Viața ta nu a suferit o schimbare radicală, în bine;

● Continui să te îndeletnicești cu lucrurile aparținătoare morții;

● Nu ai luat nici o hotărâre de schimbare în bine a cursului existenței tale;

● Te rezumi doar la o friptură de miel, un ou ciocnit, un pahar, sau o prăjitiră mai bună, fară noi hotărâri;

● Patimile și poftele sunt coordonatoare ale vieții tale, iar nu Duhul lui Dumnezeu;

● Buzele tale de mâine vor începe să arunce blesteme pe semeni înjurând Numele lui Hristos pe care două zile l-ai recunoscut înviat;

● Hristosul înviat nu devine Domnul vieții tale și Stăpânul minții și al emoțiilor tale;

● Apropiații nu vor vedea în tine un strop de bunătate și creștinism viu prin fapte;

● Până la anul viitor nu mai pronunți Numele lui Sfânt prin rugăciuni zilnice și povestind cuiva despre dragostea lui Hristos.

Sunt câteva repere care te vor ajuta să înțelegi dacă moartea și învierea lui Hristos contează cu adevărat pentru tine, dacă îl iubești din toată inima ta, dacă vei fi beneficiarul învierii Sale.

Oprește-te un minut, gândește introspectiv, oare Hristos a înviat cu adevărat în inima ta? Dacă da, ce vei face cu El? Va putea El face ceea ce vrea cu viața ta? Obiectivul Său este salvarea mea și a ta. Fii viu!