https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=3205659326196991&id=100002588654381

Cum o mai fi dormit apostolul Petru după ce trâmbița cocoșului anunța trădarea sa? Probabil că în fiecare dimineață, la orele 4:00 se trezea instant si nu mai putea uni geană de geană… Ar fi ucis toți cocoșii din Israel, dar era imposibil. Singurul lui refugiu rămâne plânsul cu lacrimi amare.

Îndată a cântat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă. Marcu 14:72

Dacă ar fi să cânte cocoșul la fiecare lepădare a ta, înjurătură, gând rău, vorbire de rău, cârtire, nemulțumire, probabil că ar trebui să cânte non-stop. „Concertul” din ramuri, afișat în filmulețul prezentat, ar putea simboliza starea de păcat a omenirii.

A răgușit armata de cocoși! O, dacă am avea sensibilitatea sfântului apostol! Dacă am avea dorința sa de schimbare, de regret, căință și dorul de îndreptare, am trăi într-o lume cu mult mai pașnică. Dar ignorăm cu bună știință „glasul cocoșilor” din conștiința noastră, de fapt „cocoșul”este o formă generică de a zice, e Duhul Sfânt care ne avertizează continuu, dar noi nu luăm seama.

Vă invit să fim mai sensibili, mai receptivi la trâmbița Duhului cu sunetul ei asurzitor din conștiințele noastre, ca senzor pentru nelegiuire. Atunci am fi cu mult mai fericiți.