Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor
și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult și le ungea cu mir. Luca 7:37-38

Casa fariseului Simon se transformă în front deschis de luptă și ciocniri de prejudecăți. Pe de o parte se află religia, auto-suficiența teologică, mai ales cunoștința aceea nesfântă care îngâmfă, iar la polul opus al frontului stă o biată femeie gârbovită de păcate. Direct de pe centură, dă buzna între „sfinți”. Ea nu avea ce căuta acolo, dar, oare se califică cineva pentru a sta în preajma sfințeniei excelenței Sale Isus?

Sinceritatea învinge. Și iubirea aduna fiecare gram de lacrimă, strecurat prin părul unui cap nou. Opriți-vă odată, voi, ‘sfinți’! Comentând prea mult trăistuța de păcate ale unei biete femei fără educație, să nu te sufoce carul nelegiuirilor tale. Era suficient să spună:”femeia”, iar nu „femeia păcătoasă”, dar, oare, care femeie este sfântă? Fără Isus?

Păcătoasă, dar avea o sticluță specială cu mir pentru Isus. Am întâlnit doamne moraliste cu oțet prin poșetă, iar asta este tragedie. Ele stau la îndemâna soldaților români, care înmoaie buretele pentru nasul lui Isus. Apropo, de unde au avut așa aproape oțet?

În timp ce vrei sa strigi după muștele faptelor altora, să nu te îneci cu liliecii fărădelegilor tale. Lasă biata femeie să-și plângă derapajele. Dacă vrei și poți, varsă o lacrimă pentru ea. Dacă vrei și poți, arată-i un gram de iubire. Dacă vrei și poți, salveaz-o din infernul coșmarurilor ei, din mreaja peștilor care au nenorocit-o. Dacă nu poți face nici una dintre cele amintite, atunci te implor, nu o omorî!

Oamenii vor rămâne cu vorbele. Neoamenii cu judecata. Femeia cu lacrimile. Isus cu iubirea și iertarea.

Tare aș mai vrea să pot iubi ca Isus. Dacă nu reușesc, mi-aș dori să-L pot lăsa în pace să o salveze El, iar eu să tac… Să tac…Să îmi văd de cale…

Marea surpriză care va fi la final, că mulți religioși fanatici, mulți lupi moraliști vor merge de pe băncile clădirilor bisericești departe de Dumnezeu, iar dintre femeile ușoare de pe centuri posibil unele care-și plâng păcatele să meargă în cer!

El e Judecătorul!