S-a stins un mare om în România, a plecat spre cer fratele Corneliu Constantineanu

Un om inteligent și capabil. În ultima perioadă am discutat destul de mult cu dânsul. Îl aveam coordonator la lucrarea Gradului didactic 1, preuniversitar.

Mi-am dorit mult să îl am coordonator al lucrării de doctorat. În iarna asta convenisem asupra unei teme de actualitate, dar…. Cu vocea lui călduroasă, prietenoasă și părintească, vorbea cu noi ca un păstor plin de iubire, deși ne despărțeau câteva decenii de școală, dar și câteva biblioteci internaționale.

În ultima convorbire pe care am avut-o cu dumnealui la telefon mă felicita pentru cărțile pe care i le trimisesem prin poștă, a zis că îmi mulțumește, că le citește și îmi va spune impresia științifică, (asta e ultima problemă, dar venind din partea dânsului, nu puteam decât să îmi frământ emoționat mâinile, așteptând o apreciere profesionistă), Doamne întărește familia!

Fratele Corneliu era unul dintre foarte puținii oameni cu gradul de prof. Univ. Dr. ful Penticostal din țară (abilitat coordonator de doctorat). Studiile sale și capacitățile didactice, și cunoașterea s-a la nivel internațional este bine cunoscută. Ați lăsat în urmă frate Corneliu o mare moștenire.

Generații întregi de studenți și păstori rămân înlăcrimați și îndurerați, dar vor contribui la strălucirea diademei dumneavoastră eterne. V-ați dizolvat intelectual printre noi, ca niște cioburi care în curând vor reansambla Trupul lui Hristos în slavă. Cred că Dumnezeu este mai fericit că vă are mai aproape de Sine. Noi ne hrănim cu nădejde că ne vom alinia norului de martori, în curând!

Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad este mai săracă de astăzi, a pierdut un mare om, un rector renumit, un profesor, o somitate, Cultul Penticostal de asemeni e mult mai sărac, dar și România. Când moare un sfânt e doliu, dar când e și intelectual e și mai tragic. E greu de înlocuit un asemenea om, dar Dumnezeu are soluțiile lui.

Îndoliată familie, vă îmbrățișăm, ați avut harul de a fi iubiți de un mare om. A fost mare pentru că în inima lui mare locuia Hristos. Nu e tragedie veșnică pentru că ne vom revedea curând în Împărăție!