Buna Floare, așa cu m îi zicea Beni (cumnatul meu), a fost o femeie cu totul specială. Nu am cunoscut-o personal și regret enorm acest lucru! Dar slujind la căpătâiul ei în ziua înmormântării am descoperit detalii prețioase, demne de a fi consemnate și apreciate.

Născută în anul 1942, în plin conflict și sub presiunea bombelor celui de-al doilea război mondial, din părinți tineri, care s-au născut în leagănul bombelor primului război mondial și au supraviețuit epidemiei de gripă spaniolă care a decimat Europa, depășind 50 de milioane de morți.

La vârsta de 4 ani rămâne orfană, pentru că tânărul ei tată, moare pe front. Crescută doar de mamă, Buna Floarea ajunge un om iubit de toată lumea.

În 1974 se botează, deci a trăit și zbuciumul invaziei sovietice din Cehoslovakia. Naște 11 copii, dintre care 10 sunt în viață cu copiii și nepoții adunați ca o cunună în jurul coșciugului mamei iubite. Așa cum ne învață înțeleptul în Prov 17:6 Copiii copiilor sunt cununa bătrânilorși părinții sunt slava copiilor lor. Probabil regele Solomon se referea și la acest tablou, pe cât de trist la fel de special din jurul sicriului.

Copii au fost născuți în cea mai cruntă presiune politică, în perioada comunistă, care a zdrobit mii de sfinți prin închisorile și rigorile ei blestemate. Cu muncă cinstită și frică de Dumnezeu a reușit să îi crească și mari și bine.

Buna Floare prinde și revoluția din 1989. Prinde și exodul de după, în care aproape toți copiii au trebuit să plece în țări depărtate. Prinde și o pandemie mondială de Coronavirus căruia îi supraviețuiește.

Ce m-am remarcat la aceasta femeie este faptul că o perioadă de 35 de ani a găzduit biserica lui Hristos din comuna Forău la ea în casă. Vă puteți imagina ce caracter nobil a avut această femeie, această sfântă contemporană cu noi? În contextul în care sunt milioane de oameni care merg o dată în an la biserică, oameni care nu au primit un oaspete vreodată, ea a zis: „Vreau biserica în permanență în casă mea!”

Să crești 10 copii, care sunt căsătoriți au copii, și copiii la rândul lor au copii, această numai o mamă și un tată aleși pot face. Da, am înțeles că și soțul ei, fratele Vasile Hus a fost un om al lui Dumnezeu, un slujitor devotat și plin de pasiune pentru Dumnezeu. Numai așa se explică faptul că poți împărți casa cu sfinții lui Dumnezeu aproape patru decenii. Ferice de cei care mătură praful de pe picioarele sfinților!

Frații spuneau că nu a cerut un leu pe consumabile: apă, curent, încălzire. O, da! Se duc oamenii cu astfel de caracter! Cine le ia locul. Se pare că pământul nu mai este vrednic de a avea pe el astfel de titani.

Bunei Floare îi plăcea mult cântarea. A mers acolo unde se cântă împreună cu îngerii și ne așteaptă și pe noi. Prea repede pleacă oamenii buni dintre noi și prea zăbovesc parcă cei răi. Dar dureros este că prea puțin timp petrecem în compania lor, inconștienți suntem că de la ei putem culege bogăție și viață.

Trăiți frumos, încât oamenii să aibă amintiri frumoase cu voi. Vorbe bune, fapte duhovnicești, iubire și altruism, iar descendenții vor avea un exemplu viu, în carne și oase, în tine!

Sora Floare, a fost o onoare să îți slujim la căpătâi, ferice de cei care v-au avut ca mamă, sunt și ei slujitori să știți, sunt serioși au familii frumoase și îi slujesc Stăpânului. Câștigați sunt și vecinii dumneavoastră, și colegi și rudele și toți cei care v-au știut aproape. Au avut un exemplu, e responsabilitate lor ce va face cu el.

Câștigat este și cerul astăzi, cu încă un sfânt care a ajuns la linia de final, în așteptarea răsplătirilor dumnezeiești.