Sunt în Austria. La 70 de km de dezastrul produs la vecinii cehi. Am fost prins pe autostradă într-o aripă a acestei nenorociri. A fost o cursă de 100 km infernală. Mă așteptam la orice. Norul de apă aruncată de mașini și șuvoaiele de pe autostradă îți lăsa impresia că te afli într-o junglă acvatică fără busolă și direcție. Doar doamna de pe GPS mai ciripea din când în când anemic și îmi dădea sentimentul că nu sunt singur.

Am ajuns la Simona(sora mea) la Linz, unde Tibi (cumnatul) îmi arată urmările dezastrului. Parbrizuri și lunete sparte, toate mașinile îndoite și lovite de bucățile de grindină. Nu știu ce dimensiune au avut, dar au îndoit inclusiv stâlpii de pe cupola mașinilor.

Am primit informații despre epicentrul tornadei, cu o rază de 500 metri lățime și de 26 de km lungime, ce a culcat la pământ tot: case, copaci seculari, iar mașinile zburau pe sus, la propriu. Din păcate a lăsat și morți și mulți răniți. Republica Cehă este țara care se declară majoritar atee, și care se laudă că au reușit să scoată pe Dumnezeu din constituție. Adevărul este că nu e foarte greu sa faci asta, doar îl sfidezi ironic și se retrage discret. Atâta bun simț ce are Dumnezeu!

Nu mă grăbesc cu judecata. Nu sunt Dumnezeu, dar dacă ar fi să ne facă Stăpânul după păcatele noastre am fi fost striviți de mult. Toți! Dar cehii au primit un duș rece, nu cu șampon de urzică, ci cu pietre cât oul de găină. Dușul acesta a cam scuturat multe suflete. Sunt foarte curios ce au zis acei oameni când au văzut infernul dezlănțuit. Cu siguranță că au zis: Oh Got!

Nu am fost mai bun, nu am merite, sunt un rob netrebnic, dar am văzut mâna lui Dumnezeu care ma alintat puțin cu furtuna Sa, dar nu am înregistrat pagube.

Oricum nu le simțeam și nici nu prea am avut timp să mă sperii. Părtășiile avute la Krems, cu slujitori ca Elisei Vizitiu, fratele păstor Viorel Boldor și minunății tineri pe care îi cunosc parcă de o viață. Cu astfel de oameni uiți de necazuri.

Apoi părtășiile de St. Polten, cu Daniel, Neluțu și copiii aceștia înflăcărați, au fost mirifici. Când ei se roagă chiar se deschide cerul.

Slujirea s-a încheiat la Linz. O seara magnifică, de neuitat. Fratele Doru, pastorul bisericii, Marius, Coco, Ovi, și ceilalți slujitori, cu o eleganță și călăuzire au avut o deschidere divină, m-am simțit atât de liber în slujire, iar Dumnezeu nu a întârziat să reverse ploaia târzie. Zeci de oameni eliberați de Hristos.

Ne rugăm pentru frații cehi. Ne bucuram pentru frații români (austrieci). Ne este dor de cei de acasă. Așteptăm cu nerăbdare ziua măreață când îl vom privi pe Dumnezeu față în față. Încărcat de putere, cobor de pe colinele alpine spre Câmpia noastră Panonică, unde mă așteaptă alte suflete care au nevoie de slujire și de multă iubire.

Prieteni, fiți gata! Fiți atenți! Sfințiți-vă, că într-o zi vă veți întâlni cu „tornada” care că va organiza întâlnirea cu cerul! Ești pregătit?

Da, mă pregătesc de drum. Plec acasă la prințișorii mei. O să îmi fie dor de voi minunați frați români, (austrieci!)