Pastorul Nicu Petraș a adormit

Când moare un om e tragedie. Când moare un tată e doliu în tot neamul. Dar când moare un păstor e cutremur în biserici. Da, aveți motive să plângeți toți aceia care ați fost păstoriți de regretatul păstor. Detașat ne dăm seama că v-a iubit, că a prețuit oamenii și lucrarea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o.

Despre fratele Nicu voi, cunoscuții, știți mult mai multe decât mine, dar ceea ce a reprezentat fratele Nicu pentru mine și pentru colegii mei de facultate a fost cu totul reprezentativ. De la prima întâlnire cu el erai cucerit de zâmbetul lui, apoi modul călduros în care știa să dea mâna cu tine, nu simțeai acea prăpastie de ani ce te desparte de el, pe care o simți în preajma altor oameni din mediul laic. Tot timpul se adresa personal atât la telefon, cât și la întâlnire, îmi spunea pe numele mic, iar uneori chiar pe cel de alint „frate Oni”.

Studenți fiind în Arad, străini și singuri, fratele Nicu a fost unul dintre puținii păstori care a crezut în noi. Am slujit mult împreună la Biserica „Gloria” Bujac și în bisericile din sectorul dumnealui. Un om prietenos și foarte respectuos cu noi. Când nimeni poate nu ne-ar fi băgat în seamă, el avea numărul de telefon, ne suna și ne programa la biserici. A iubit slujirea, a fost aproape de oameni, iar îngerii adoră să fie aproape de oamenii care au fost îngeri pentru alții. A iubit românii, rromii, ungurii, el nu căuta la fața omului. Mult am slujit cu el la Porumbița.

O să ne fie dor de voce dumneavoastră calda, plângăreață și plină de căldură. În prezența lui te simțeai onorat și bine, pentru că știa să coboare la nivelul copiilor și al tinerilor. Niciodată nu te simțeai inferior în discuția cu dânsul. Avea acel fler al respectului, al bucuriei și al omului lui Dumnezeu. Blând, bucuros, plin de viață, iubitor și slujitor inimos. Un slujitor care nu privea la fața omului și în duhul căruia chiar nu am văzut nici un vicleșug.

Cultul Penticostal a pierdut un păstor blând și bun. Biserica „Gloria” a pierdut un slujitor de seamă, care mai avea multe de spus. Aradul a pierdut un cetățean de onoare. Cerul a câștigat din toate punctele de vedere.

Dragă familie lărgită Petraș, nu căutăm prea mult după explicații și întrebări. Fratele Nicu și-a sfârșit cu bine alergarea. Îl așteaptă cununa răsplătirii lui Dumnezeu.

Pe curând, frate drag Petraș!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s