Stimată, dragă mamă Zina. Nu v-am văzut la înmormântarea fiicei dumneavoastră din cauza grelelor suferințe trupești. Doar Sfântul Dumnezeu știe ce se află cu adevărat în inima sfâșiată de durere. Al doilea odor la căpătâiul căruia vă luptați să înțelegeți voia lui Dumnezeu. Ați născut doi copilași în care ați investit energia și toată putere vieții. Nu a fost în zadar!

Sora Dorina a slujit lui Dumnezeu. A crescut cinci copii slujitori, a căror prestație are rezonanță peste veacuri. Vali slujește în comitetul unei biserici minunate, Flavia e ca o mamă pentru câteva zeci de copii de la Grădiniță Samariteanul, instituție pe care Diana o administrează cu dibăcie, Alex este liderul de tineret al Bisericii Agrișu Mare, iar Miriam este printre cele dintâi slujitoare în lucrarea cu copiii.

Sămânța lor va fi cunoscută între neamuri și urmașii lor, printre popoare; toți cei ce-i vor vedea vor cunoaște că sunt o sămânță binecuvântată de Domnul.” Isaia 61:9

Slujind cu modestie și dragoste din umbră, sora Dorina a crescut o casă de slujitori. Sunt mame care nu reușesc să fie mame nici pentru copiii lor, îi abandonează prin maternități și orfelinate. Sunt mame foarte bune pentru copiii lor, dar sunt mame ca Eva, care se traduc prin „mama multor nații”.

În ziua de 15 decembrie, în care Nicu Mărgaian ar fi împlinit 59 de ani, era ziua în care prietenii îl sunau și îl încurajau, Cel mai frumos cadou pe care fratele Nicu l-a primit de ziua lui a fost întâlnirea pe care Dumnezeu a organizat-o cu prințesa inimii lui, Dorina.

A fost o zi friguroasă. Iarna se înghesuie să paralizeze livada din „Via Dali” (așa se numește dealul cimitirului din Agrișu Mare). Puzderie de copii, bătrâni, mame și tați, de departe și de aproape, care au venit să ducă pe ultimul drum pe sora Dorina. Cu lacrimi în ochi aceștia urca gâfâind din greu panta spre dormitorul temporar al omenirii.

Coroane de flori, burniță de lacrimi, între copii și nepoți crispați de durere, mă apropii de el, tata George. ” Vă iubesc tata Gheorghe!” Răvășit de durere, cu vocea ștrangulată de necaz, cu o disperare greu de cuprins în priviri, pe un ton trust și sacadat, rezemat pe umărul meu șubrezit și el, tata Gheorghe murmură încremenit: „Dorinuța mea! Dorinuța mea! Fata mea!” L-am iubit mult, l-am îmbrățișat și l-am încurajat cu cele mai blânde vorbe pe care le-am găsit în mintea mea golită și ea la rându-i de idei la afișarea acestui decor copleșitor.

Doar celui rău îi piere nădejdea la moarte, cel neprihănit se prinde optimist de ancora nădejdii, se aruncă încrezător înainte prin credință, chiar dacă uneori pe vârfurile picioarelor totuși ajunge să atingă poalele crucii lui Isus.

Mama Zina, fetița dumneavoastră a trăit în jumătate de viață cât altă doamnă în trei vieți. A slujit aproape de un păstor mare, un om al Lui Dumnezeu, un bărbat al Evangheliei, pentru că Nicu Mărgăian a fost prietenul celor săraci și lipsiți, asemenea Mântuitorului însuși.

Soția unui slujitor are cel puțin aceeași răsplată ca a soțului, dacă nu mai mare. Fără ea, el nu poate face nimic.
La revedere sora Dorina! Pe curând la nunta de la care nu va mai lipsi nici unul dintre părinți, dragă Alex.

Dragă mamă Zina, aveți cele mai serioase motive să găsiți acea gamă a nădejdii, să vă bucurați că în casa dumneavoastră, pe brațele calde ați legănat o generație de slujitori în persoanele nepoților născuți, crescuți și educați de prințesă dumneavoastră, Dorina.