Misionarul este omul care arde pentru Hristos. El s-a născut pentru călătorie, pentru a face bine altora. El este soldatul zilnic preocupat de cucerirea noilor teritorii pentru Hristos. Misionarul este evanghelistul care biruie rutina, își asumă războiul spiritual cu toate riscurile lui. Merge cu un curaj nebunesc în linia întâi, luptă cu fiarele, se bate cu hienele infernale, biruie prejudecățile culturale, el ia Evanghelia și o predă ca un pedagog minuțios fiecărei etnii pe limba și înțelesul lor.

Nu oricine este chemat să fie misionar. Nu e greu de a face deosebirea. Pe unii prima expediție misionară îi sperie atât de tare că nu vor să mai audă, dar pe ei(misionarii chemați de sus) prima expediție este doar dinamita care le aprinde sufletul pentru răspândirea Evangheliei. Apoi își sacrifică viața pentru asta. Practic ei nu mai exista pentru lumea aceasta, ei trăiesc pentru alții, pentru Împărăția lui Dumnezeu. Se luptă cu vize, mănâncă hamburgeri pe fugă, aleargă prin aeroporturi, bagă în ei vaccinuri, biruiesc malaria.

Nu sunt supraoameni, ei doar accepta umplerea cu Duhul lui Dumnezeu, respectă literalmente porunca lui Hristos de a merge până la marginile pământului, nu căutând plajele și resorturi allinclusiv, ci cu Evanghelia în mâna, ei caută cele mai sărace zone(fizic și spiritual), hrănesc cei mai flămânzi săraci cu pâine și cu evanghelie. Oare nu asta este datoria oricărui credincios?

Cu respect față de autorități, cu înțelepciunea șarpelui și blândețea porumbelului atacă spații geografice neatinse cu Evanghelia și dominate de infern. Apoi cu o inexplicabilă forță a Duhului Sfat pun bazele unei oaze în pustie, construiesc școli, spitale, orfelinate, apoi ca niște mame grijulii hrănesc flamanzii, de pâine și de Biblie. Ca Maria din India care a crescut generații de copii culeși de printre ruine și mahalale, le-a dat nume, le-a făcut buletine, îi hrănește, îi școlarizează și prin ei răspândește lumina evangheliei printre Hinduși. (Am fost personal între ei în 2019)

Sau Marius Chelmagan care toată viața lui a fost misionar. Un om care a investit în atât de mulți oameni și țări, cu alonja unui vultur siberian zboară peste continente ca un înger păzitor. A crescut în ultimii 20 de ani generații întregi de misionari. Sau ca fratele Ghiță Rițișan care a plantat atâtea biserici și a trimis prin APME (Agenția Pentru Misiune Externa) misionari pe termen scurt, mediu și lung, cât nu a trimis mai multe culte la un loc adunate. Numai în Dobrogea a plantat vreo 15 biserici. Rugați-va pentru acești oameni!

Misionarii sunt și foarte inteligenți. Vorbesc bine mai multe limbi, învață limba locală, se adaptează culturii și seamănă cuvântul Evangheliei cu dibăcia unor maeștri. Iubesc misionarii. Ei sunt oameni normali care ne arată puterile supranaturale ale lui Dumnezeu, experimentate prin credință pe câmpul de misiune.

Suntem obligați de Biblie, ca Biserică locală să îi susținem prin rugăciune, încurajare, ajutoare și prin banii noștri. Nu ar trebui să lipsească din programa rugăciunilor noastre la fiecare întâlnire pe care o avem în biserică. Asta ne învață Domnul Isus în tot Noul Testament, asta au făcut apostolii, asta au înțeles părinții bisericești, asta au făcut bunicii noștri și asta trebuie să facem și noi: MISIUNE ȘI EVANGHELIZARE. De aceea Biserica noastră Betleem, prin definiție ne dorim sa fie o biserică misionară.

Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ.
Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” Matei 28:18-20