În aceeași zi am vizitat două obiective turistice. Cimitirul vesel din Săpânța este interesant. Nu e ieșit din comun, cam toate textele sunt la fel. „Aici eu mă odihnesc, Stan Dumitru mă numesc”. Două mari clanuri din câte am citit pe cruci, familia Stan și Pop sunt dominante în cimitir și în sat. Doamna de la bilete mi-a confirmat observația mea. În final i-am spus că veselia și bucuria o oferă Isus. Orice am scrie pe cruce, umoristic, miștocăresc sau chiar serios, nu îndulcește cu nimic moartea, nici traiectoria eternă nu suferă prea multe modificări fără Hristos. E dramatic, asemenea fiecărui cimitir. Copii, tineri, mame etc. S-a și suprapus vizita cu ziua în care se împlinește un an de la plecarea în veșnicie a fratelui meu Adrian (36 de ani).

De acolo am mers la Sighet, la Muzeul #Memorialul Durerii. Vizitând acest muzeu, nu poți regreta „epoca de aur” numai dacă ai fost nomenclaturist, propagandist, sclav sau inconștient. Vorbim de două milioane de oameni (unul din opt români a fost victima a comunismului) care au murit după tratamente și chinuri groaznice pentru singura vină de a fi deștepți: poeți, scriitori, preoți, ingineri, cercetători, academicieni, oameni de stat, profesori, prof. universitari); atunci a pierdut România câteva decenii, poate chiar secole.

E fioros, e sinistru, e frig. Niște cazemate ale morții. Copiii au făcut cor pe toată perioada vizitei: „Tati hai să mergem! E foarte sinistru! Mie îmi este frică! Hai să plecăm odată de aici!” Au și plecat cu soția. Nivelul III l-am vizitat singur. Multe cămăși pătate de sânge, la propriu. Aceleași cătușe, scaune de tortură, țambale, uși originale.

Suntem în urma Europei în multe aspecte. Suntem aici pentru că avem o societate construită de marionete, de slugile „ălui bătrân” iar competenții și geniile au sfârșit ca animalele în chinuri groaznice. Când vezi lista celor care au pierit la Canalul Dunăre-Marea Neagra te iau fiorii. Vorba lui Luther: „Când văd ce au putut face germanii mei reformaților, stau și mă întreb dacă noi, germanii, oameni suntem ori demoni”. Oare nu același lucru s-ar putea spune despre propovăduitorii progresismului socialist românesc?

Iertare, generație sacrificată de vie! Iertare, dragi evrei care ați pierit pe teritoriul nostru! Iertare vouă, elite, oameni aleși, genii înzestrate de Dumnezeu cu dar special! Iertare, copii sacrificați la revoluție, acum bătrâni fără a vedea vreo schimbare! Iertare, Doamne pentru acest trecut sângeros al țării noastre! Iertare, copii și nepoți că nu am putut face mai mult pentru voi! Dar generația trecută ne-a lăsat o societate prea stricată pentru ca noi să o mai putem repara îndeajuns! Iată de ce îmi doresc cerul! E construit pe Adevăr și pe Dreptate.

Da, e un fel de „Între zâmbet și suspin” apropo de cartea fratelui Petru Lascău. De la Săpânța la Sighetu Marmației. De la veselia cimitirului la drama Memorialului Durerii. Felicitări aleasă doamnă, Ana Blandiana. Vocea dumneavoastră de la mesajul de întâmpinare ne alină inima înainte de a asista la urmările atrocităților comuniste. Felicitări doamnă pentru inițiativa de a înființa acest muzeu al durerii. Am fi îmbătrânit și ne-am fi uitat cu jind la regretele unora care deplâng perioada ceaușeștilor. Datorita dumneavoastră avem și noi, cei mai tineri, o radiografie corectă a trecutului.

Șterge Doamne din harta durerii, din conștiințele celor care încă mai sunt în viață, din mintea vișineștilor tot ce înseamnă Aiud, Pitești, Rahova, Sighetu Marmației, Târgu Ocna, în materie de închisori.
Să nu îi bântuie miile de poze de pe pereții muzeului. Oameni frumoși, prezentabili și deștepți care au sfârșit crunt, uciși de alți oameni mult mai înguști la tâmple decât victimele lor.

Iartă-ne, Doamne, tot antisemitismul din veacuri, toată ura, toată trădarea, toată cruzimea, toată mediocritatea ridicată la rang de virtute! Toată non-valoarea promovată zilnic la televiziunile din Romania. Scuzați-ne voi, fantome ale trecutului sângeros, pentru vina de a avea ochii deschiși, de a vedea drept, de a gandi liberi. Vă mulțumim vouă, adevărații eroi ai neamului, care ați putrezit în pușcării, datorită vouă noi astăzi cunoaștem ce înseamnă LIBERTATEA…