Da, ziua mult așteptată a sosit! Iată că munca asiduuă, perseverența și voința puse la dispoziția lui Dumnezeu, au menirea de a produce minuni. ȘI ASTAZI!!! O credință mică te duce în cer, o credință mare aduce cerul în inima ta, o credința cât un bob de mustar mută munții, spunea Isus, dar o credința cât un bob de porumb construiește munți, de fapt așa s-a construit #BisericaMunteleSionuluiGhioroc

Am pornit cu o mână de oameni, fără nici un ban, fără sponsorizare, fără meseriași, fără nimic, doar cu credință. Dar Dumnezeu, pentru a se proslăvi pe Sine, face ceva magnific din lucruri mici, cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi. Așa se face că în 100 de zile, din care am lucrat doar 50, s-a înălțat mirific înspre cer edificiul nou al bisericii din Ghioroc. O bijuterie arhitecturală (așa cum au spus cei mai mulți).

Programul inaugurării începea la ora 10:00. De pe la 8:30 încep să vină oameni. Mulți oameni! La 09:30 deja curtea bisericii, care este destul de generoasă, este plina de oameni frumoși, eleganți, curioși și atenți la detalii. Înainte de ora zece ajung invitații speciali: fratele Moise Ardelean (președintele Cultului Creștin Penticostal), fratele pastor David Mărgăian (omul căruia îi datorez mare parte a slujirii mele, omul care m-a promovat în slujire, de la diacon la păstor), fratele păstor Nelu Kovacs, Domnul primar Popi-Morodan Corneliu, grupul de cântăreți Betleem, corul bărbătesc Gloria, Ilie Puha (omul care ne-a zidit biserica).

În susur de fanfară ne pregătim pentru ceremonia de tăiere a panglicii și de intrarea în noul lăcaș de închinare. Slava Domnului plutește la fiecare răsuflare, fiecare luare de cuvânt, iar cântările deschid cerul ca odinioară pe vremea profetului Elisei. Sublimul plutește în aer, un soare strălucitor oferit cadou de Dumnezeu în a doua zi de Rusalii, în răcoarea templului din interior se simt vibrațiile aripilor de îngeri care întrețin slavă Domnului, care da, umple cortul întâlnirii.

Pare desprins din vis, din altă galaxie totul. Nimic din ceea ce ni se întâmplă nu pare a fi real, și nici nu este, practic toată atmosfera a fost asimilată spectrului duhovnicesc, iar sărbătoarea migrează cu totul spre spirit, iar sufletele care exprimă bucuria mântuirii în sinergismul laudelor duhovnicești sunt mai puternice decât un vulcan. Când Ilie Puha ia acordeonul în mână, Manu Negrea microfonul, Sem trece la clape, Beatrice și Vali îi susțin vocal din spate, simți că sufletul ți se odihnește pe un petec de cer.

Luările de cuvânt au fost pe măsură, atât frații păstori, cât și domnul primar au găsit rapid frecvența, iar la final fratele Moise Ardelean, a încoronat predicarea cu rugăciunea de consacrare. Atât de mare este vibrația rugăciunii dumnealui, și așa măsură de Duh Sfânt a lăsat Dumnezeu că simțeam cum se ridică de la podea în timp ce implora divinitatea să aprobe închinarea, să o împodobească în slavă prezenței Sale Dumnezeu.

Din nou curtea bisericii e plină de mese încărcate cu bunătăți de tot felul. Oamenii fericiți și voioși servesc cele puse înainte, zâmbindu-și reciproc, povestind și admirând harul lui Dumnezeu în fața unei clădiri minunate.

Au venit oameni din multe locuri. Nu voi reuși să îi nominalizez pe toți, dar mă bucur că am reușit să vă pozez. Vă știu, iar pe măsură ce mă întâlnesc cu voi vă voi oferi o îmbrățișare. Sunteți minuni trimise pe pământ să fiți semeni.

Mulțumesc lui Dumnezeu, Bisericii Betleem pentru susținere necondiționată, atât emoțional, dar și spiritual, financiar și prin muncă fizică. Mulțumim celor care au contribuit financiar, copilași, bătrâni, oameni săraci, dar și înstăriți, bisericile care au făcut colecte (fără să cerem acest lucru), meseriașilor: Ilie Puha, Sever, Andrei Zaborilă, Ovi Urs, Timotei Stefan, Ianis, Oni Bodea care lucrează cu inima, nu doar cu mâinile, Codrin, pentru aportul său considerabil, Tatiana și Eli care ne-au hidratat cu apă și gustări, Ionela, o bucătăreasă desăvârșită, care ne-a făcut câteva zeci de kilograme de mâncare, surorilor care au împodobit biserica, oamenilor care au sponsorizat și au dorit să fie anonimi, vecinilor pentru curent, apă și alte unelte, fratele Doru care ne-a dat lumină. Mulțumesc familiei pentru înțelegere și susținere.

La un moment dat îmi spune Briana, fetița noastră: „Tati, dar tu cât mai mergi la șantier? Eu nu mai vreau să mergi! <<Dar de ce>>? Continui eu. Și răspunsul vine rapid „Să te joci cu mine.” Nimic frumos și important nu se face fara sacrificiu. Iar tot ce se realizează fără sacrificiu și muncă, e nerelevant. Lista mulțumirilor poate continua, dar e prea lungă, iar nu aș vrea cumva să umbrim slava lui Dumnezeu.

Vă îmbrățișăm, vă iubim, vă așteptăm la slujbele noastre săptămânale, și dorim prezența lui Dumnezeu să nu ne ocolească la nici una dintre întâlnirile noastre. Vă așteptăm cu bucurie să ne treceți pragul bisericii, ori de câte ori Dumnezeu vă îndeamnă să ne vizitați.

Mulțumim Tată, că ai zidit o Casă, în care ne-ai dat harul să ne închinăm!