A murit regina Elisabeta a II-a

După 70 de ani de domnie, un Război Mondial în care a luptat pe front ca un soldat de nădejde, cel mai longeviv monarh din istoria Marii Britanii își încheie domnia, dar și alergarea pe acest pământ.

Și regii mor. Ce m-a surprins întotdeauna la majestatea sa, regina Elisabeta, a fost mariajul său de 73 de ani cu prințul Philip, Ducele de Edinburgh. Să tragi de o căsnicie mai bine de șapte decenii este mai mult decât lăudabil, în contextul în care mariajele moderne se ofilesc la mai puțin de un deceniu.

Regina Elisabeta intră de astăzi în istorie, după un traseu politic adevărat, de la soldat le front, la tronul Marii Britanii. Aviz celor care se cred veșnici pe anumite tronuri sau funcții, se moare prieteni!

Despre copiii care mor nebotezați

Îngerașul I. nu a apucat să trăiască pe pământ nici o zi. A venit din veșnicie, a petrecut câteva luni în culcușul călduros al mamei lui, iar cu câteva ore înainte de naștere a plecat înapoi în veșnicie. Nu am mai avut în slujirea mea asemenea caz în care să slujesc. A fost cumplit, groaznic, dificil, dureros, înfiorător. Am meditat mult, am studiat, am plâns, am avut frământări, întrebări și dileme, dar am găsit și răspunsuri.

Apostolul Pavel ne lămurește în 1Cor. 7:14: Căci bărbatul necredincios este sfințit prin nevasta credincioasă și nevasta necredincioasă este sfințită prin fratele; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, pe când acum sunt sfinți. Dacă unul dintre părinți este credincios practicant, născut din Duhul lui Dumnezeu, copiii sunt sfinți. El are un singur păcat: (păcatul adamic) pentru care a murit Hristos pe cruce. El nu are nevoie de botez, care se face spre iertarea păcatelor, la plural, păcate pe care el nu le are. De asemenea botezul se face prin mărturisirea cu gura a candidatului, asta implică rațiune, conștiență de sine, asumare matură a clauzelor. Deci bebelușul nenăscut nu are nevoie de botez pentru că nu are păcate, pentru că nu poate mărturisi cu gura lui credința.

Bebelușul I. a mers la Dumnezeu. În economia lui Dumnezeu el este contabilizat ca persoană care a trăit, avea inimă, suflet, personalitate, organe complete, era un organism viu. A avut certificat de naștere, certificat de deces și adeverință de înhumare oferite de autoritățile statului, care i-au recunoscut personalitatea.

Cineva a întrebat: ” Dar cum l-am îngropat cu slujbă, că nu a fost botezat?” Hmm! Eu am alta întrebare: Cum sunt îngropați cu slujbă atâtea milioane de români „botezați”, dar care au avut o viață de păgâni (beție, curvie, minciuna, crimă, ură, neiertate, calomnie, hulă, înjurături, vrăjitorii, blesteme etc.)? Și sunt înmormântați cu slujbe lungi și se mai scrie pe cruce și: „Aici odihnește robul lui Dumnezeu” Niciodată veșnicia nu va recunoaște ca robi ai lui Dumnezeu pe cei care o viață întreagă au fost robi ai diavolului.

Să revenim la micuțul I. Încurajați mămicile și tații cărora le pleacă în veșnicie odorul înainte de naștere sau după aceea. Nu e nevoie să fie botezat, că nu are păcate. Nu e nevoie să facă derogări, le facem slujbe ca oamenilor mari, în cercuri mai restrânse pentru că e durerea prea mare de a fi popularizată, încurajăm părinții că nu din vina lor se întâmplă o astfel de dramă. Asigurați-i pe părinți că voia lui Dumnezeu este bună, plăcută și desăvârșită. Iar Dumnezeu nu greșește niciodată.

La revedere, îngerașule I. Nu ai cunoscut nici durerea, nici frigul, nici foamea, nici necazul, ți s-a oferit harul să mergi din veșnicie direct în veșnicie, fără a mai poposi pe această planetă a supraviețuirii la limită. Obrăjorii tăi nu au fost brăzdați de lacrimi, iar inima ta nu a cunoscut trădarea. Născut din iubire, alimentat nouă luni de zile cu iubire, ai fost transferat direct în Imperiul iubirii. Noi, cei cu reședință pe planeta trădării abia reușim să visăm ceea ce tu ai obținut deja, Paradisul.