Păstorii și Congresul Național

Reprezentativ

Zilele de 3-4 Noiembrie au fost mai mult decât un eveniment. O mie două sute de păstori și prezbiteri(delegați) care au venit din toată Europa la Cluj-Napoca să își aleagă președintele și Comitetul Executiv, pe perioada ce ne stă înainte. Vremea a fost minunată, condițiile de cazare excelente, ospitalitatea la înălțime.

Peste o mie de oameni eleganți, serioși, smeriți și plini de pace au fost sub același acoperiș, fără a se ridica tonul, fără controverse publice, fără conflicte sau alte manifestări bizare, au participat la desfășurarea celui de-al 12-lea Congres Penticostal. Privind în ansamblu la acești oameni și sincer am mulțumit din inimă lui Dumnezeu. Oameni pe chipul cărora strălucește chipul lui Isus.

Fiecare dintre ei sunt oameni, sunt slabi, expuși eșecurilor și ispitei la orice pas, dar sunt folosiți de Dumnezeu și capabil în orice moment să ia cuvântul, toți sunt predicatori ai Evangheliei, oameni prin mâinile cărora Dumnezeu și-a proslăvit Numele prin vindecări, în urma ungerilor cu untdelemn(mir, ulei) spre vindecare. Prin țară și prin toată lumea au plantat biserici, au adunat oamenii la olaltă, au construit biserici minunate, au investit în generații de tineri, ținându-i prin Evanghelie aproape de cruce.

Sunt oamenii care plâng, care se roagă, care postesc împreună cu turmele lor, care se expun microbilor și germenilor spitalicești pentru a se ruga pentru oițele internate pe la reanimare. Nu, nu avem imunitate absolută, nu suntem perfecți, avem slăbiciuni și lipsuri, dar ne păzește Dumnezeu de boli prin mila Sa. Păstorii sunt oameni care tremură de frig prin cimitire înmormântând oițele care adorm, îngrămădiți prin avioane, tot timpul cu ochii pe ceas, slujind foarte mult în orele târzii ale nopții, puțini dintre ei ajung să se bucure de pensionare, din cauza condițiilor grele de slujire, de aceea și răsplătirile sunt pe măsură.

Ne luptăm și noi cu anxietăți și depresii. Ne batem cu lupii, alungăm urșii, încercăm să menținem un climat sănătos și de pace în turmă, nu ne iese mereu, știu. Ne numărăm pierderile, câte o oaie ne piere în întuneric, alta e sfâșiată de lup, alta e amăgită de străini, iar uneori înregistrăm pierderi. Defect sau calitate, nu știu, dar câte o dată atât de mare e durerea pierderii unei oițe că nu te mai poți bucura parcă de cele 99. Adormim târziu, plini de griji, destul de mulți din cei de vârsta a doua sunt pe insulină. Dacă nu ar fi fost alegere divină, probabil că mulți s-ar reprofila. Dar povara slujirii te macină încet atât prin scurtele bucurii, dar mai ales prin desele drame și văi ale tristeții.

O mie de oameni care reprezintă 3335 de biserici, care le slujesc săptămânal, implicați în viața societății prin ajutorare, prin evanghelizare, conducând sufletele oamenilor la Hristos. Pastorii sunt oameni decenți, cu foarte mult bun simț, inclusiv, în proporții moderate simțul umorului sănătos(semn al inteligenței). Aceștia(în mare parte), au fost aleși de Dumnezeu, votați de oameni și puși în onorabila slujbă a Regelui Hristos.

A fost o onoare să fiu printre dumneavoastră pentru prima dată la congres, să vă cunosc, să ne vorbiți atât de călduros și cu prietenie, să ne respectați ca pe niște oameni mari, deși unora vă putem fi copii. Stelele (îngerii) celor peste 3000 de biserici. Pe care îi ține Hristos în mâna Sa cea dreaptă.

Fratele Nelu Filip a fost ales președinte, fratele Liviu Axinte vicepreședinte, iar fratele Simi Bumbar secretar. O echipă minunată de oameni capabili, serioși pe care Dumnezeu i-a rânduit să conducă turma Domnului în acest context geopolitic destul de ostil, cu bubuit de arme la granițele țării noastre, din Caucaz la Balcani. Pacea este atât de fragilă. Nu ne așteaptă zile cu foarte mult soare, dar și în zilele înnorate ne încălzește Domnul Hristos cu iubirea Sa necondiționată.

Avem responsabilitatea de ne ruga pentru frații pe care i-am ales, de a fi cinstiți și cooperanți pentru a le ușura munca și a nu face slujirea suspinând. Fiți încredințați dragi frați, pe care Dumnezeu v-a rânduit mai mari peste noi că: Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. (FILIPENI 1:6)

Am cunoscut oameni minunați, am întâlnit prieteni și colaboratori mai vechi, am avut părtășie minunată, a fost un real câștig, fărâme de har împărțite de Dumnezeu peste noi în cele două zile. Mă bucur că fac parte din aceasta categorie de oameni, că Dumnezeu m-a rânduit să fiu un neînsemnat printre păstorii Lui, că a pregătit promisiuni atât de mari și minunate pentru oameni așa mici.

Slavă Tatălui!

Trans(FORMAT) CASTELLON

Reprezentativ

Era cu două trei ceasuri înainte de începerea conferinței, iar tinerii curg cu zecile spre Biserica EBEN EZER, Castellon, unde se ținea evenimentul. Apoi vin cu sutele. Autocare, microbuze, mașini care vin pline cu închinători, cu oameni doritori de Dumnezeu.

Sunt români în esență, dar în gândire și principii sunt spanioli. Se închină în spaniolă, gândesc în spaniolă, iar asta nu este deloc rău. Foarte mulți tineri talentați care au terminat școli înalte aici în Spania, au joburi onorabile și funcționează foarte bine aici. Majoritatea pe care i-am întrebat dacă vor să se repatrieze, sunt cel puțin în dubii sau chiar vehemenți împotriva întoarcerii în România.

Sincer nici nu prea au cum. Obijnuiți cu sistemele medicale de aici, cu mentalitatea spaniolă, ar fi pentru ei destul de greu să se imunizeze cu societatea româneasca, de fapt cu ce a mai rămas din ea. Nu sunt pesimist, dar trebuie să vedem și realist lucrurile, țara asta vândută zilnic altora, se zbate prin eforturi inumane ale unor oameni valoroși să mai suțraviețuiască. România este ca într-o stare de comă în a cărei resuscitare nu am încetat să cred, iar dacă mai merită să lupți este pentru acea parte ai ei veșnică. OAMENII.

Au venit tineri din multe zone ale Peninsulei Iberice: Valencia, Ontinient, Rocheta del Mar, Leida, Elche, Ibiza, Alcanar, Benidorm, chiar din Arganda și Madrid. Cu siguranță au fost și din alte zone și orașe, dar nu i-am reperat eu pe toți. Cea mai mare distanța a fost de 600 km parcurși pentru o gură de oxigen. Sper din tot sufletul că tinerii aceia să fi plecat cu speranțele drese, cu inimi cusute cu har, cu sufletul hrănit de Hristos.

Slujitorii și liderii lor sunt uniți, capabili, pregătiți și plini de energie. Am văzut biblioteci mai consistente ca ale unor slujitori din țară. După cunoașterea Bibliei, rugăciune și devoțiune zilnică, biblioteca face diferența între mediocritate și relevanță.

A fost un timp de 6 ore în care am cântat, ne-am rugat, am avut interviuri și concursuri biblice, seminarii și rugăciuni specifice. Au fost hotărâri luate pentru Dumnezeu, decizii pentru cer, a fost profeție, a fost călăuzire, foc, ungere, interactiv cu întrebări și răspunsuri, părtășie, legătură frățească, au fost de toate și doar sfinte.

Mulțumirile se îndreaptă către Dumnezeu, către slujitorii organizatori: Pastorul Beni Drădici (un om blând și echilibrat) și fratele prezbiter Nicu Micle (un profet și activist pentru Hristos), Flavius, dar și ceilalți slujitori care au fluidizat buna organizare a conferinței și pe care nu îi cunosc personal. Eu am plecat acasă zidit, bucuros și plin de speranță. Văd în tinerii români din Spania interes pentru Biblie, pentru credința adevărată. Nu, nu s-au pierdut, nu au uitat de Dumnezeu, dimpotrivă îi văd trăind o relație vie cu Tatăl ceresc.

O parte bun mine a rămas la voi. Vă mulțumesc pentru ospitalitate, pentru respectul acordat mai mare decât meritam eu poate, pentru prietenia voastră, pentru Hristos din voi, pentru eternitatea pe care va luptați sa o explorați, pentru credința voastră vie și închinarea voastră la fel de plină de vitalitate.

Cu prețuire Onisim Botezatu