Era cu două trei ceasuri înainte de începerea conferinței, iar tinerii curg cu zecile spre Biserica EBEN EZER, Castellon, unde se ținea evenimentul. Apoi vin cu sutele. Autocare, microbuze, mașini care vin pline cu închinători, cu oameni doritori de Dumnezeu.

Sunt români în esență, dar în gândire și principii sunt spanioli. Se închină în spaniolă, gândesc în spaniolă, iar asta nu este deloc rău. Foarte mulți tineri talentați care au terminat școli înalte aici în Spania, au joburi onorabile și funcționează foarte bine aici. Majoritatea pe care i-am întrebat dacă vor să se repatrieze, sunt cel puțin în dubii sau chiar vehemenți împotriva întoarcerii în România.

Sincer nici nu prea au cum. Obijnuiți cu sistemele medicale de aici, cu mentalitatea spaniolă, ar fi pentru ei destul de greu să se imunizeze cu societatea româneasca, de fapt cu ce a mai rămas din ea. Nu sunt pesimist, dar trebuie să vedem și realist lucrurile, țara asta vândută zilnic altora, se zbate prin eforturi inumane ale unor oameni valoroși să mai suțraviețuiască. România este ca într-o stare de comă în a cărei resuscitare nu am încetat să cred, iar dacă mai merită să lupți este pentru acea parte ai ei veșnică. OAMENII.

Au venit tineri din multe zone ale Peninsulei Iberice: Valencia, Ontinient, Rocheta del Mar, Leida, Elche, Ibiza, Alcanar, Benidorm, chiar din Arganda și Madrid. Cu siguranță au fost și din alte zone și orașe, dar nu i-am reperat eu pe toți. Cea mai mare distanța a fost de 600 km parcurși pentru o gură de oxigen. Sper din tot sufletul că tinerii aceia să fi plecat cu speranțele drese, cu inimi cusute cu har, cu sufletul hrănit de Hristos.

Slujitorii și liderii lor sunt uniți, capabili, pregătiți și plini de energie. Am văzut biblioteci mai consistente ca ale unor slujitori din țară. După cunoașterea Bibliei, rugăciune și devoțiune zilnică, biblioteca face diferența între mediocritate și relevanță.

A fost un timp de 6 ore în care am cântat, ne-am rugat, am avut interviuri și concursuri biblice, seminarii și rugăciuni specifice. Au fost hotărâri luate pentru Dumnezeu, decizii pentru cer, a fost profeție, a fost călăuzire, foc, ungere, interactiv cu întrebări și răspunsuri, părtășie, legătură frățească, au fost de toate și doar sfinte.

Mulțumirile se îndreaptă către Dumnezeu, către slujitorii organizatori: Pastorul Beni Drădici (un om blând și echilibrat) și fratele prezbiter Nicu Micle (un profet și activist pentru Hristos), Flavius, dar și ceilalți slujitori care au fluidizat buna organizare a conferinței și pe care nu îi cunosc personal. Eu am plecat acasă zidit, bucuros și plin de speranță. Văd în tinerii români din Spania interes pentru Biblie, pentru credința adevărată. Nu, nu s-au pierdut, nu au uitat de Dumnezeu, dimpotrivă îi văd trăind o relație vie cu Tatăl ceresc.

O parte bun mine a rămas la voi. Vă mulțumesc pentru ospitalitate, pentru respectul acordat mai mare decât meritam eu poate, pentru prietenia voastră, pentru Hristos din voi, pentru eternitatea pe care va luptați sa o explorați, pentru credința voastră vie și închinarea voastră la fel de plină de vitalitate.

Cu prețuire Onisim Botezatu