Oamenii își spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri lingușitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.
Nimicească Domnul toate buzele lingușitoare, limba care vorbește cu trufie… (Psalmul 12:2-3

Douglas Adams spunea așa: „O minciuna este o minciună, chiar dacă toți o cred, iar un adevăr este adevăr, chiar dacă nimeni nu îl crede”

Fugiți de minciună! E dama de companie a lui Lucifer. Minciuna este otrava care toacă mărunt în primul rând pe autor. Vă puteți imagina ce înseamnă să îți întocmești viața pe fals, eroare, distorsiune, închipuire, diversiune? Este inuman și dizgrațios. Să livrezi lingușeală, prefăcătorie și șantaj. E o formă de auto-condamnare la moarte lentă.

Minciuna este un act de lașitate, o formă de evadare de la realitate, care conduce la anihilarea sinelui și suicid spiritual. A lege minciună ca armă de atac, este ca și cum ai bate palma cu diavolul însuși, pornind la război împotriva dreptății și a adevărului. Nu ai nici o șansă. Vei fi răpus fulgerător!

Calitatea adevărului constă în abilitatea sa de a rămâne discret, tainic, decent și modest. Ar putea reacționa cu argumente de contraofensivă, dar adevărul este suficient de inteligent să tacă atunci când minciuna afișează reclamele ei publicitare de propagandă. Niciodată adevărul nu va folosi decorul minciunii pentru disculpă. Amintiți-vă scena din Gabata, când mituiți, avocații minciunii ticluiesc pâră împotriva Mântuitorului. Formidabil surprinde Matei în 26:63 când imortalizează confruntarea deschisă de la falsul proces. Când prin terții ei, minciuna urlă în spume: Majestatea Sa, „Isus tăcea”.

Întotdeauna licorile minciunii au fost savurate cu nesaț de oponenții inteligenței. Au satisfacție maximă în a savura înspumatele băuturi ale bârfei, piperate cu neadevăruri și defăimare. Creierul produce endorfină, iar bârfitorii se simt fericiți. Vai de ea fericire! Pentru că minciuna promite mult, are volum, e savuroasă, e accesibila chiar și celor fără minte, dar are injectat veninul morții în ea.

~Mai bine săruți un scorpion, decât buzele mincinoase~

Ador să văd obrazul minciunii (din care poți să îți faci o pereche de bocanci, vorba lui Nicu G.), atunci când prin rafinamentul său, adevărul începe cuvântarea. Printr-o finețe rară se exprimă, își spune argumentat și calm opinia. Ador să văd adevărul cum zdrobește genunchii șubrezi ai minciunii. Chiar dacă are aere de domnișoară curată, minciuna e urâtă ca muma pădurii. Să fugi de ea în goană, iar de ai obosit să nu poposești la umbra ‘plopilor’ ei, că vei rămâne fără însoțitori.

Când spumoase licorile minciunii îți sunt turnate în pahar, iar diavolul îți întinde însiropatele prăjituri ale neadevărului, refuză-l franc. Fă stânga împrejur, bifează locul și persoana respectivă, să știi să nu te mai încrucișezi cu drumul ei niciodată.