O întâlnire scurtă cu fratele Luigi Mițoi la Rădăuți. Scurtă dar cu o densitate magistrală. Fratele Luigi are unicitatea dumnealui. În cinci minute am reușit să decupez din discuție vorbe mărețe.

Pe un ton elegant și cu onoare mi-a spus: „Onisim ești tânăr, iar viitorul îți rezervă toate oportunitățile de slujire, să aveți grijă de caracter. Cu darul mai putem jongla, se mai poate dribla, dar cel care va face diferența între slujitori și oameni este caracterul„.

Ne spunea tot dumnealui de nume sonore (fără a nominaliza pe nimeni), care au impresionat cu darul lor, au avut randament fermecător, dar pentru că au dezamăgit prin caracterul lor au compromis toată lucrarea. Cicero spunea: „inteligența fără caracter nu înseamnă nimic, în schimb caracterul fără inteligență înseamnă ceva”.

Investiția unui om/slujitor/soț trebuie să fie concomitent performanță și caracter, randament și caracter, studii și caracter. Dacă acestea nu merg mâna’n mână, lucrarea riscă să migreze spre nulitate. Pe oameni îi mai putem fenta, dar judecata iminentă de la tronul alb, niciodată. Darul e dar, îl primim de sus, dar caracterul ține de investiția și sinceritatea noastră.

Practic vor fi două judecați. 1. Judecata Mielului privind răsplătirile pentru slujirea sinceră în slujba Împărăției (2 Cor. 5:10) și 2. Judecata de apoi, privind mulțimile dar și slujirea administrată de oameni fără caracter. Aici se vor încadra pocăiții care au abuzat de darurile Duhului, dar au avut caracterul neprelucrat, astfel pângărind toată lucrarea. (Vezi Matei 7:22-23).