În prima zi a săptămânii, la orele 3 dimineața, în cimitir bătrânii ne spuneau că umblă doar strigoii și fantomele. Nu știau nici ei ce sunt ăia. Nici noi nu știm. Sincer nu am văzut nici un strigoi niciodată, dar nici nu mi-a fost frică de ei vreodată. Probabil că sunt doar basme. Poate se refereau la duhuri rele, demoni, dar aceștia nu stau printre morminte. Cimitirul îi plictisește de moarte. Ei stau în mințile și inimile celor vii.

Femeile cotrobăie printre cavouri. Doar niste femei puteau fi acolo, că bărbații stăteau cu ușile încuiate. Ascunși în spatele fricii, anxietății, disperării. Probabil se gândeau că urmează crucificarea lor. Dar nu. Diavolul nu are mare treabă cu noi. El luptă cu Dumnezeu direct. De aceea este ca și învins. Pe noi ne mai lovește sporadic pentru că știe că dacă dă în noi îl doare pe Hristos. De aceea Dumnezeu ne aseamănă cu „lumina ochilor Săi.” Domnul luptă pentru noi! Noi să stăm liniștiți.

Și-au luat de o grijă și barbarii romani și prelații apostați, pe undeva și diavolul, dar nu era prea sigur. Se lămuresc cu toții, de la infern, la moarte, la preoți, la împărat abia în dimineața învierii. Pământul se încordează și expulzează cerului pe Fiul lui Dumnezeu zicând: „Ia-Ți Stăpâne ce e al Tău! Acesta nu este un mort obișnuit. Nu pot purcede procesul putrezirii în El. E de alta natură. Nu se potrivește nici unui decor funebru. Ia-Ți Dumnezeule ce e al Tău. Ia-Ți Fiul în cer!” Și Tatăl L-a luat!

De atunci și până astăzi, noi nu sărbătorim învierea Lui, a înviat pentru totdeauna, noi doar ne amintim zilnic despre învierea Lui. Despre impactul său în viața credincioșilor. Despre puterea de a chema morții spirituali la viață nouă în Hristos. Despre viața îmbelșugată adusă turmei Sale, de Blândul Păstor. Despre fântâna arteziană din inimă credinciosului care țâșnește în eternitate viață veșnică.

Dacă Hristos a înviat cu adevărat în viața ta, permite-ne și nouă să vedem asta. Să vadă soțul, soția, copiii, părinții, societatea, toți. Lasă-te pătruns de lumina hristologică, primește har, dă mai departe viață celor din jur. Transformă pustiul emoțional într-o oază de bucurie pentru cei care interacționează cu tine. Aici se vede puterea învierii lui Hristos, în viața ta.

Pace în inimă. Pace în casă! Pace la masă. Pace în trafic! Pace între neamuri. Pace peste tot, doar cu Hristosul viu!

La scurt timp vine Duhul Sfânt. De aici biserica primește împuternicirea de a străluci peste veacuri. Cincizecimea este o realitate vie, care trebuie întâlnită în stilul de viață al creștinului. Prin moartea Domnului, răstignire, îngropare și înviere, Duhul Sfânt convinge păcătoși de 2000 de ani încoace. Iar milioane și milioane de oameni au spus „DA”, s-au botezat și au intrat în turmă lui Hristos.

Învierea, ultimul capitol al creștinismului. După învierea noastră din morți începe veșnicia cu Dumnezeu în ceruri.

Hai și tu cu noi!