Ioan (21:1) După aceea, Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat:
(21:3) Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind pește.” „Mergem și noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieșit și s-au suit într-o corabie; și n-au prins nimic în noaptea aceea.
(21:4) Dimineața, Isus stătea pe țărm, dar ucenicii nu știau că este Isus.

E noapte. Șase dezertori, o barcă, o mreaja ruginită, o plaja pustie, o mare goală, pești speriați, niște pescari eșuați care și-au transformat sandwich-urile în momeală, dar chiar și peștilor Isus le poruncește. Și celor mici, și balenelor lui Ioana. Dumnezeu poate transforma balena în submarin nuclear, care duce explozia nenorocirii în Ninive. Dar pocăința și iubirea sfarm-a armelor puterile și le transformă-n fiare pentru plug. Iar Ninive e salvată momentan. A trecut racheta balistică pe lângă urechile lor.

Iată cum răul se propagă mai repede decât binele. Simon Petru decide să se întoarcă la caldarâmurile trecutului. „Mă duc să prind pește” Mai bine zis: „Gata, m-am lămurit cu Isus, cu pocăiții, cu toate. Mă duc la ale mele, la cele vechi!” Este incredibilă puterea de influență a lui Petru, în rău acum, în bine mai târziu. Pe plaja s-au pierdut muți: Dima, Căldăraru, Imeneu, Alexandru. Vegheați, voi, părinți care stați în preajma plajelor. Acolo e potop de nelegiuiri. Nu lăsați copii să fie înghițiți de desfrâul plajei. Vegheați!

Nu ați observat că dacă nu mai vine unul la cor, la orchestră, la rugăciune se renunță în lanț. Îi aduni pe oameni la olaltă foarte greu, dar îi împarte străinul în doi timpi. Ciudată e influența răului. Așa a influențat străinul 33,3 % dintre îngeri, transfirmâdu-i în demoni. Nu te lăsa prins în mreaja disensiunii. Fugi de filosofia „Divide et imperam!” Te poate metamorfoza în diavol.

Fără Isus nu faci nimic. Și dacă ești profesionist. Nu prinzi nimic toată noaptea. Dar învață o dată să asculți de porunca lui Dumnezeu. Și dacă în dreapta e țiței, sau nisip sau sare, dacă Dumnezeu îmi poruncește să arunc mreaja se va umple. Isus a poruncit unui banc de fitofagi să plece. Le tastează pe GPS destinația, mreaja ucenicilor. Iar ei execută cu mic cu mare.

Curios că Isus nu are nevoie de banii noștri și nici de bunurile noastre. Ne cere unele lucruri pentru a ne testa caracterul. Stai liniștit că tot pe cheltuiala și frigiderul lui Dumnezeu trăiești. Nu merită să fii lacom, zgârcit, răutăcios, egocentric, în fond tot pâinea lui Dumnezeu o mănânci. „Ei au găsit jăratec, pește fript și pâine” preparate de însuși Isus. Iată că depresia se tratează întâi la restaurant, la masă, la o pizza cu limonadă și mentă.

Pe plaja mării, prin întrebările supărătoare ale lui Isus, Petru este crescut ca păstor. Dar mai mult. Avem un Petru anxios, depersonalizat, umil, dezamăgit, dezertor. Primul lucru pe care îl face Isus îi redă demnitatea umană. Îl reabilitează în fața colegilor săi. Îi redă în fața bărbaților onoarea pierdută în fața unei femei. Iar Petru se întramă emoțional și e pregătit pentru martiriu.

Domnul Isus înlocuiește obsedantul cântec al cocoșului, cu behăitul fin al mielușeilor și al oilor. „Petre, tu să stai printre oițe și mielușei, slujește copiilor, joaca-te cu ei și uiți de necazuri! Dacă muncești în turmă ziua, noapte poți dormi liniștit. Numai leneșii au coșmaruri noaptea” – „Dar, Doamne, va veni vremea bătrâneții, când mă culc o dată cu găinile și mă trezesc o dată cu cocoșii, ce va fi de mine? Voi avea un coșmar de bătrânețe!” -„Fii cuminte! Am organizat răstignirea ta deja. Doar ce intri în bătrânețe și pleci la ceruri. Te aștept! Nu te preocupa?”

Poate în proximitate ai oameni eșuați. Ajută-i să-și recapete demnitatea. Onorează-i ca pe niște oameni speciali. Care au chipul lui Hristos zugrăvit în ei înșiși. Ajută-i să vadă iarăși cerul. Caută pacea. Și vei fi fiu al Tatălui ceresc.