Despre onisimbotezatu

”Doar prin Tine sunt ce sunt!”

Alo! În orașul dvs aveți părinți pierduți?

Era Miercuri dimineața, secolul trecut. În marele oraș american, sună telefonul poliției. O doamnă răspunde: -Aici poliția Los Angeles, cu ce vă putem fi de folos? Iar o voce infantilă strigă: -Alo! În orașul dumneavoastră sunt părinți pierduți?. -De ce întrebi, și cum te cheamă? Continuă doamna polițist. -Mă numesc Peter A, iar îngrijitoarea mi-a spus că părinții mei s-au pierdut prin orașul dumneavoastră, încercând să găsească mâncare pentru mine. -Care este numele părinților tăi? -Nu știu, dar dacă îi găsiți să mă anunțați. Doamna face o pauză cât Siberia de mare, apoi printre lacrimi răspunde: -Bine puiule, dacă îi găsesc o să te sun.

În a a eceași zi, doamna polițist face niște afișe pe care scria așa: „Peter din Luisiana își caută părinții pierduți în orașul nostru. Dacă vedeți acest anunț, vă așteptăm la post(adresa), pentru a vă ajuta să mergeți la Peter”. Apoi le-a lipit în cele mai defavorizate zone ale orașului. Polițista făcuse prioritatea ei zilnică pentru rezolvarea acestei situaii.

După câteva zile, se prezintă la post un tip cu căciulă în cap, chiar dacă era foarte cald afară, netuns de câteva luni, de tot atâtea luni nespălat, cu haine murdare și zdremțuroase, nebărbierit, drogat, cu miros greu de suportat. „Bună ziua, am văzut anunțul și îmi amintesc de copilul meu abandonat în Luisiana. Când Larry (polițista) îl vede i se face rău. Se ocupă personal de el, ducându-l la un centru de reabilitare.

După câteva zile, în mod uimitor, la același post se prezintă o femeie, trasă parcă la indigo cu descrierea de mai sus. „Bună ziua, am vazut anunțul dumneavoastră și îmi aduc aminte de copilul abandonat în Luisiana. Din cauza ratelor mari la bancă, am pierdut casa, și soțul și am ajuns pe străzi” Fiind plasată centrului de reabilitare, după câteva zile Larry decide să organizeze o întâlnire cu cei doi. Da, ați intuit bine, cu mintea limpede deja, când cei doi s-au întâlnit, au început să plângă, s-au îmbrățișat și a început să încolțească speranțele mariajului lor.

Cu sprijinul autorităților, cei doi soți pierduți în același oraș, dar nu mai știau unul de celălalt nimic, fiecare apartenent al uni grup de oameni ai străzii, se regăsesc și pornesc spre marea întâlnire cu bebelușul abandonat, care acum era mărișor, trecut de 10 ani. Au locuit cu chirie și au reușit să își crească băiatul mare, purtându-l la școală.

Povestea poate fi material pentru un film de oscar sau roman de succes, dar mă rezum la câteva concluzii, trase din această poveste, care se încheie cu happy-and. Familia s-a reunit, iar copilul ajunge un om de afaceri, care a construit o casă și condiții mai mult decât decente pentru bătrânețile premature ale părinților lui.

Învățături de minte:

● Oricât de dură ar fi viața cu tine, nu uita că ura și răzbunarea nu sunt arme de atac, ci mai degrabă suicidale, iar iubirea triumfă etern.

● Oricât de mult ar greși un părinte, este de datoria ta să îl ierți, fie și pentru singurul motiv că ai viață prin el.

● Nu aștepta ca părintele să te sune, s-ar putea să nu îndrăznească sau să nu mai aibă coerență, fă tu primul pas. Peter a recâștigat viața cu un telefon împrumutat.

● Nu aștepta ca părinții să ți se închine. Nu e normal. Tu trebuie să te proșterni înaintea lor. Porunca a 4-a făgăduiește viață lungă copilului care își cinstește părintele.

● Acceptă că ei s-au născut primii, că Dumnezeu ți i-a dat, iar dacă ei nu au fost poate capabili să te crescă, învață-i învrijindu-i tu așa cum ar fi trebuit să o facă ei.

● Chiar și murdar, sau cu patimi, părintele tot părinte rămâne. Cinstește-l!

● Dacă părinții nu ți-au oferit condiții decente de viață pentru că nu au putut, nu fi răzbunător vinovat, tu oferă-le condiții bune la apus, dacă poți.

● Indiferent cât de ruinată ar ajunge o viață de părinte sau copil, dacă iubirea nu îl va ajuta să se reabiliteze, atunci ce? Ură și răzbunarea îl vor ucide mai repede.

● Nu povesti copiilor tăi defectele părinților tăi. Lasă-i să își iubească bunicii, nu uita că ei vă vor da nepoți, care vă vor trata cu dreaptă măsură.

● Fie mai devreme, fie mai târziu, când voi pleca în veșnicie, vreau să las în urma mea o lume mai bună. Așa a făcut Peter!

● Familia, părinții, frații sunt un dat, dar prețuirea, iubirea și viața armonioasă cu ei, reprezintă alegerea ta.

● Iertarea este cel mai puternic medicament pentru rănile sufletului.

● O șansă în plus, dată unui năpăstuit, cântărește mai mult decât un talant de aur(36 kg). Cu atât mai mult dacă este membrul familiei tale.

● Nu reușesc tribunalele să desfacă atâtea căsnicii, câte poate iubirea să coase.

● Când ești locuit cu adevărat de Dumnezeu se înmulțesc asemănările interumane, dar dacă ești locuit de necuratul, vei săpa după diferențe.

● Ai grijă cum te comporți cu părinții tăi, nu uita că ai copii care văd lucrul acesta. Ei învață de la noi inclusiv comportamentul față de părinți.

● Copilăria condițiilor precare poate fi un dat cu un cumul de varii factori, viața și bătrânețea fericită în schimb, sunt o alegere, garantată de cinstirea părinților.

● Peter ne ajută să înțelegem că banii nu anihilează sentimentele materne și paterne. Oricât de sus ai ajunge în viață, încearcă să vezi părinții puțin mai sus decât tine, altfel nu vei putea să îi cinstești.

● Cinstește-ți părinții nu pentru ceea ce nu merită ei, ci iubește-i pentru ceea ce meriți tu: să fii fericit în viață.

● Nimic în viață(bani, școli, funcții, putere, faimă) nu îți pot garanta fericirea așa cum o poate face ea, cinstirea părinților.

● Mâinile părinților sunt tot mai reci, pentru că nu mai are cine să le încălzească.

● Am impresia că toți părinții sunt obosiți. Da, pentru că în creșterea unui copil se depune toată energia.

● Ne este niciodată prea devreme să îți ceri iertare, nici prea târziu să te întorci acasă.

● Dacă fiul risipitor ar fi plecat cu atitudinea cu care s-a întors, s-ar fi întors cu atitudinea de la plecare. Ce bine este să ai un Tată care te așteaptă cu inima plină de iertare!

Lirica norvegiană ne învață să învațăm de la toate, vă recomand mai degrabă să învățăm de la TOTUL, de la Dumnezeu. El este TOTUL în toți, El este suportul, subiectul și scopul nostru etern. Învață de la Sursă!