Arhive autor: onisimbotezatu

Despre onisimbotezatu

”Doar prin Tine sunt ce sunt!”

„Mami, vine Isus! Vreau să merg în ceruri!”

Reprezentativ

Publicat pe de

Se pregăteau să meargă la biserică. Soția cheamă copilașii de pe trambulină să îi îmbrace. Între doi nori apare bălanul ⛅☀️ soare, ca un mire care iese din cămara lui. Privind încântată spre aceasta imagine dintre nori, și soarele care parcă se înghesuie să se arate aducând primăvara, Briana (fetița noastră) exclamă: „Mami, uite, vine Isus! Hai să ne pregătim că mergem în ceruri!” Uimită de reacția ei, soția încearcă să îi explice că o să vină Isus, dar acum trebuie să ajungem la biserică. Nu se lasă cu una cu două, (vai seamănă tare cu mine!). „Nu mami, de ce să mai mergem la biserică, vine Isus și mergem „diect” în ceruri!”

M-a impresionat până la lacrimi soția când mi-a povestit. Of, departe suntem de ceruri. Avem de terminat: școli, proiecte, planuri, afaceri, lupte, procese, frământări, oare noi mai știm că vine Isus? Creștinii primului veac făceau de strajă așteptând venirea lui Isus. Ei credeau că revine în oricare zi. Mai știu copiii noștri despre revenirea lui Isus? O așteaptă ei? Dacă nu îmi pregătesc copiii pentru cer, am trăit degeaba.

„Iată Eu vin curând!”, așa se încheie Biblia. Adică, „vin repede!”

Dragi creștini, haideți să privim Împărăția cerurilor ca un copilaș, să avem cu adevărat parte de ea. Oare ce te-ar ține legat pe pământ? Care este acel conflict nerezolvat? Îl mai aștepți tu personal pe Isus? Ești gata de zbor? Ești pregătit?

Dumnezeu să mă ajute să mă raportez la iminentă revenire a lui Isus, ca fetița mea de 4 ani, care atât de mult dorește să ajungă în ceruri. Acesta este obiectivul familiei mele, SĂ AJUNGEM ÎN CERURI LA ISUS!

!Carnagiu în Grecia!

Reprezentativ

Publicat pe de

🗺️🌐🗾 Cutremure. În Turcia numărul morților a sărit de 45 de mii. Unii sub dărâmături, alții datorita rănilor, iar cine mai știe câți sunt sub moloz. Stai acasă și poți muri în 20 de secunde. Bogat sau sărac, academician sau cerșetor. Se moare!

🛡️💂⚔️🤺 Război. Numărul oamenilor uciși gratuit în război a depășit 200.000 (două sute de mii). Stai in casă, și vine bomba trimisă de creștini contra creștini. Nu știu ce am putea să le spunem unor hinduși sau budiști. Probabil și ei se bat, se ucid reciproc, dar ei nu au că Mântuitor pe Hristos, Domnul iubirii desăvârșite. Asta e tragic. Deci pacea promisă de oameni e foarte fragilă, oricând se pot isca certuri și conflicte.

💥🚉✈️🛣️Accidente. În Grecia numărul morților din accidentul feroviar produs în Grecia a depășit 45 de morți. Se moare pe tren, pe avion, pe motocicletă, pe mașină. Pleci de acasă, dar întoarcerea este incertă.

🦠🦠🦠 Coronavirus. Italia a deschis ancheta naționala pentru moartea suspectă a peste 5000 de oameni în tragedia din Lombardia. Gestionare greșită a crizei sanitare, malpraxis, neglijență sau chiar planuri diabolice.

👷⛑️👷Proteste. Republica Moldova acuză încercări de lovituri de stat. Conflicte provocate, certuri, neînțelegeri. Deci oricând, oricine ar putea genera un haos național.

🇮🇱🇮🇱🇮🇱Telaviv. Israelul e și el în fierbere. Nici țara sfânta nu e scutită de conflictele nesfinteniei. Scutieri și și civili se ciocnesc și se gazează.

Un verișor prin alianță a făcut infarct la 40 de ani și a murit. Deci nici sănătatea pe care o tot cultivăm și o râvnim nu e așa grozavă. Poți muri în somn.

Întrebarea se pune: ESTE VIAȚA TA ASIGURATA ÎN JERTFA LUI HRISTOS? EȘTI BINE CU DUMNEZEU? DACĂ ÎNCHEI SOCOTELILE CU VIAȚA, MERGI LA DUMNEZEU? SAU?

O analiză a propriei vieți este mai mult decât necesară. Dumnezeu e plin de milă. Astăzi. Mâine nu se știe ce va fi!

Oamenii nu sunt „guguștiuci”- iertare!

Reprezentativ

Publicat pe de

Later edit: Fratele Daniel Davidescu m-a contactat telefonic, am discutat, ne-am dat seama că nu ne cunoaștem, și mi-a promis că va filma un nou videoclip, cu scuze pentru acuzele nefondate.

Am slujit la Biserica Elim, Bruxelles. O biserică minunată, unică prin organizarea și viziunea ei. A fost un weekend de vis. Fratele Daniel Davidescu, administratorul unei pagini online, a luat o frază și a comentat-o. De la acel clip scos din context, interpretat în necunoștință de cauză, am primit multă ocară, înjurături, blesteme, jigniri, mie și familiei mele. Oamenii nu știu detalii.

Aluziile la bani și colecte sunt nejustificate. Toți apropiații mei, dar și păstorii sutelor de biserici în care am slujit, dar toți știu că nu iubesc banii, că nu am cerut NICIODATĂ vreun ban cuiva. Mi-am ales o viață modestă, simplă, eu și casa mea, la limitele decenței, ca un copil crescut într-o casă cu 13 frați. Preocupat de lucrarea lui Dumnezeu și vestirea Evangheliei, cu 13 ani de carieră didactică în învățământul preuniversitar. Muncesc mult fizic, am haine modeste, și soția la fel, telefon de o sută de Euro și două mașini care împreună au vârsta de 42 de ani. Construim biserici, îmbrăcăm săraci, ajutăm năpăstuiții sorții. Am refuzat joburi și funcții importante și bine plătite, tocmai că materialul este cenușă pentru mine. Am plantat două biserici autorizate în Cultul Penticostal, de la zero, și le-am construit împreună cu mult ajutor din partea credincioșilor și echipelor locale. Toată slava este a Domnului. Acesta este Onisim Botezatu.

Două vorbe despre clipul de pe YouTube: am fost invitat anul trecut pe un grup de zoom, iar eu i-am rugat pe frați să meargă la biserică, să participe activ la slujbele din Casa Domnului. Nu mai avem pandemie, bisericile sunt deschise, etc. Și nu mă refeream la cei bolnavi fizic și imobilizați, ci la cei sănătoși. Pe chat, un domn revoltat scrisese „Taie-i microfonul! Biserica clasică a expirat! Trebuie să trecem toți în online! Nu mai vrem catedrale! Nu mai vrem biserică!”

Eu nu cunosc canalul de Youtube”Biserica online” și până zilele trecute NU ȘTIAM de existența lui.

Am relatat mai sus experiența mea de pe zoom. Iar în abordarea mea de la Cina Domnului, la Biserică Elim, argumentam necesitatea părtășiei frățești, și aminteam despre pericolele acestui trend al bisericii „virtuale”.

IERTARE. Oricare ar fi situația, nu a fost frumos să spun unor oameni „guguștiuci.” O pasare frumoasă de altfel, fidelă partenerului pe viață, un fel de porumbel sălbatic. În ideea de a sublinia filosofia de izolare, de luptă de unul singur, am rostit acel cuvânt. De subliniat, abordarea a fost impersonală, fără subiect, fără direcție, abordând un fenomen, nu persoană. Nu se cade în gura unui păstor. Oricum în context nu e înțeles așa cum e prezentat. Regret! Sunt om, sunt slab și uneori greșesc. Aștept ziua când vom fi desăvârșiți ca Hristos. Oamenii nu sunt guguștiuci, sunt oameni care au în ei chipul lui Hristos care trebuie revendicat. Mi se cuvine ocara pentru expresie.

Am înălțat o rugăciune zilele acestea: „Doamne, eu mă lupt să slujesc, la oboseală mai scot câte o vorbă, mai greșesc în exprimare și am parte de atâta ură. Tu știi că plec de acasă din dragoste pentru Tine și pentru biserica Ta!”

Am vorbit ieri cu Cristi Boariu: a primit o mie de înjurături și blesteme în 7 zile. Oricum există în ultimii ani legiuni de demoni specializați în defăimare și calomnie la dresa slujitorilor. Iar aceștia au agenți umani. Frământându-mă cu mine însumi, am primit un răspuns de la Dumnezeu, la nivelul duhului.

Câți simpatizanți a avut Fiul Meu? Cine l-a aplaudat? Cât bine a făcut și ce răsplata a avut? Cum vorbeau fariseii despre El? Cum a sfârșit? Răstignit!

Apoi am exclamat cu convingere și rușinat:

Mie mi se cuvine ocara. Sunt slab și limitat. Greșesc atât de des și în atâtea feluri. Sunt om și sunt slăbănog. Merit toată ocara acelor oameni. Să mă ocărască toată viața că tot nu ar fi suficient. Voi respecta omul și voi fi mult mai atent la vorbe. Iar dacă în schimb primesc înjurături și blesteme, mi se cuvin. Cine sunt eu? Ce imagine am eu? Ce prestigiu? Ce este acela orgoliu? Sunt un rob netrebnic ce se luptă să își facă datoria. Ori pentru un sclav ocara este ceva normal, zilnic. Asta este ceea ce merit: OCARĂ!

Vă mulțumesc tuturor care v-ați exprimat violent împotriva mea. Toți care m-ați judecat. Aveți perfecta dreptate! Sunteți în măsură să faceți asta. Vă respect și vă iubesc pentru Chipul lui Hristos plăsmuit în voi. Treaba lui Dumnezeu ce va face cu toți calomniatorii și batjocoritorii, eu îl voi ruga să aibă milă. Cum eu mă pocăiesc și mă îndrept și ei vor avea un moment de cercetare și pocăință. Dacă Dumnezeu aprobă smerenia și pocăința mea, cu siguranță îi va primi și pe ei.

Aș fi apreciat calea biblică, să fiu mustrat in privat și apoi în public, sunt ușor de găsit, dar acum s-a întâmplat așa.

Mie personal, calomnia îmi prinde bine, îmi aduce fericire și răsplată în cer când e pe nedrept. Când e pe drept, îmi aduce rușine și smerenie. Pe care le servesc pe pâine zilnic, mă pocăiesc, mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să am măsură în vorbe. Vreau să mă desăvârșesc. Sunt în plin proces. Mai e mult de lucru. Până vine Isus. Dar cred, mă pocăiesc și aștept. Vă mulțumesc dumneavoastră păstorii care m-ați sunat, care ați înțeles mesajul și v-ați rugat pentru mine. Vă mulțumesc!

Simt că diavolul e pe urmele mele. Mi-am propus să nu mă compromit cu nimic, să predic adevărul curat, iar asta aduce reacții. Mi le asum, le primesc, le îndur și merg mai departe. Învățând din toate, mai ales din greșeli. Inclusiv din greșeală amintită mai sus.

Sergiu&Ligia Nichescu. Respect!

Publicat pe de

https://www.facebook.com/groups/crestintotal.ro/permalink/5360835100684561/?sfnsn=mo&ref=share

Am avut onoarea să avem ca oaspeți la slujire pe cei doi îngeri cu chip de om. Am cunoscut mulți oameni, am stat la masă cu oameni mari, dar dumneavoastră dragilor, Sergiu și Ligia sunteți uriașii credinței. Niște uriași pe care abia dacă reușim să îi merităm.

Biserica noastră Betleem a avut un har mare. O favoare unică, rezervată de Dumnezeu nouă, robilor săi. Rămas orfan de la o lună jumătate, crescut de bunici. La un an și jumătate îi moare și bunicul, rămânând în grija bunicii. La 10 ani își pierde ambele brațe. Nouăsprezece ani se roagă Domnului să îi de-a brațele înapoi. După 19 ani citez: „am primit brațele înapoi, prin soția mea, Ligia.”

Astfel ajungem la domnia sa, Ligia. Un om minunat, căruia Dumnezeu ia făcut mare har, acela de a fi soția lui Sergiu, un om fară mâini, dar care a lucrat la zidirea Împărăției lui Dumnezeu cât o armată de nemulțumiți. O femeie smerită, matură și plină de bunătate. O femeie pe a cărui chip strălucește atât de tare chipul lui Hristos. Tot timpul pe drumuri, pe avioane, această frumoasă familie a colindat lumea în lung și-n lat ducând Vestea Bună a Evangheliei.

Emoționant cum în toiul nopții o găsește pe fetița lor de numai trei anișori(care acum e mare), în dialog cu priza: „Curentule, tu ai luat mâinile lu’ tati. Te rog să îi dai mâinile înapoi! Curentule, ai înțeles? Măcar pentru o zi. Te rog!”

Când fratele Sergiu și sora Ligia cântă, simți undele ultrascurte ale Duhului Sfânt cum vibrează în cele mai glaciare cămăruțe emoționale. Fratele Sergiu nu se plânge de nimic, nu e trist, vorbește doar de mulțumire și enumeră sute de motive de recunoștință la adresa lui Dumnezeu. Îi asculți, te cutremuri și te umpli de rușine pentru toate cârtirile și nemulțumirile nejustificate ale îmbuibării.

Ca predicator, fratele Sergiu are o coerență unică, mesajul său grav și articulat. O retorică perfectă, pare a fi absolvit toate cursurile omileticii. Cunoscător al Bibliei, propovăduitor al harului sunt convins că Dumnezeu este încântat de pledoaria pro-Împărăție a fratelui Sergiu.

Biserica Betleem a fost copleșită de harul lui Dumnezeu. Am plâns, am cântat, ne-am rugat și suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru binecuvântarea de a avea între noi pe cei doi uriași: Sergiu și Ligia Nichescu.

Vă mulțumim dragilor și vă iubim! Cu prețuire Onisim Botezatu.

Nu vinde omenia pe 3,50 lei!

Reprezentativ

Publicat pe de

Iuda l-a vândut pe Isus pentru 30 de arginți. Santinelele l-au trădat pe Mihai Viteazul pentru 5 kg de rahat, o baclava turcească și un deț de țuică. În fiecare clipă omenia este amenințată. De la punctualitate, returnarea banilor împrumutați, respectarea contractelor, fidelitatea în căsnicie, etc. Brutus își trădează tatăl pentru o poziție mai bună în senatul Romei și Irod își ucide proprii copii pentru a rămâne el în conducere.

Intră soția la o farmacie pentru a lua niște medicamente. Ajungem acasă, iar în una dintre cutii, erau 14 tablete, iar soția știa că i-a încasat zece. Doamna farmacistă nu a verificat, probabil în spatele prospectului erau încă 4 tablete. Nu e nimic, mi le dai așa cum sunt și merg mâine să le plătesc.

„Bună ziua! Dacă sunteți șefa doamnei care a fost ieri în tură, vă rog să nu o sancționați. Dacă sunteți colega ei, vă rog să o atenționați, iar dacă sunteți dumneavoastră, vă rog să mă ascultați.” Vizibil nedumerită, doamna nu înțelegea nimic. Îi explic situația și continui: „Am venit să plătesc cele 4 tablete.”

Cu ochii umezi, doamna mă privește drept și nedumerită. Apoi exclamă: „Mai exista astfel de oameni, domnule?!” Nu știu, eu doar am venit să fac ce eram dator, ce m-a învățat mama când eram mic, să nu îmi însușesc ceva ce nu mi se cuvine. Face calculul, total 3,5 lei. La final, mi-a mulțumit mult. Dacă nu plăteam eu, la inventar ieșea în minus și plătea altcineva în locul meu. Cine se compromite pentru 3,5 lei, o va face și pentru 3500 de lei și te va vinde și pe tine într-o zi. Compromisurile mari de astăzi, sunt rezultatul compromisurilor mici din trecut.

Salvați omenia! Nu va compromiteți gratuit! Nu vă vindeți sufletul! Cumpărați omenia, nu e scumpă! Poate porni chiar de la 3,5 lei! Sau chiar mai puțin. Asta înseamnă creștinism, restul sunt doar detalii!

Cum îl cheamă pe fratele tău?

Reprezentativ

Publicat pe de

Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „Nu știu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Geneza 4:9)

Dar care este numele fratelui tău, dragă Cain? „Nu mă interesează”. Uneori ura poate ucide fraternitatea și sentimentul unitar al familiei. Când invidia și duhul de ucidere și anihilare fratricidă pune stăpânire pe un om, fratele devine dușman, părintele persoană vrednică de disprețuit, soția/soțul un obiect al batjocurei sau chiar adversar. Atins de duhul geloziei, Cain se întunecă la față, posomorât și vizibil afectat emoțional, se dezice de fraternitatea nevinovatului său frate, Abel.

Ei au luat atunci haina lui Iosif și, junghiind un țap, i-au înmuiat haina în sânge.
Au trimis tatălui lor haina cea pestriță, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”
Iacov a cunoscut-o și a zis: „Este haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăți!” (Geneza 37:31-33)

„Vezi dacă este haina fiului tău sau nu?” Tu știi exact că e haina lui. Dar apropo, dragi frați, cum îl cheamă pe fiul lui Iacov? Cine este el de fapt? Nu cumva este fratele vostru? Nu cumva aveți același tată? Sau, cumva l-ați tăiat de pe listă? Da, că o dată ce ai vândut pe fratele tău, și l-ai batjocorit altora, e ca și cum nu mai există pentru tine. Chiar dacă el trăiește, pentru tine e mort, dar faptul că el trăiește, nu te absolvă pe tine de gravitatea penală a faptei. Asta ne lămurește Isus: (1In 3:15) Oricine urăște pe fratele său este un ucigaș; și știți că niciun ucigaș n-are viața veșnică.

Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” și urăște pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubește pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? (1 Ioan 4:20)

… iar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat.’
‘Fiule, i-a zis tatăl, tu întotdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău.
Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit.’” (Luca 15:30-32)

„Acest fiu al tău?” Dar cum îl cheamă pe el? Ai uitat cumva numele lui? Când un duh de ură pune stăpânire pe fiul din casă, tot ce ar mai avea bun fratele său este perceput cu ochi răi (pe el îl deranjează inclusiv pocăința si învierea din morți a fratelui său). Ura anihilează frați. Ucide suflete nevinovate. Aruncă venin asupra altora naivi și nevinovați. Nu mai poate să vadă pe fratele său, nu mai vrea să îl audă, nu îi mai pronunță nici numele.

Îl ador pe tatăl acesta. Ce frumos îi amintește: „Acest frate al tău a fost mort și a înviat”. Cea mai mare dramă a tatălui a fost că unul dintre fii învie din morți, dar altul se înmormântează în ură, invidie, neiertare, frustrări.

Unul din mulțime a zis lui Isus: „Învățătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moștenirea noastră.” (Luca 12:13)

Cum îl cheamă pe fratele tău? Nu are nume? Observați unde apare ura fratricidă, la lacomii de avere, la invidioși, la cei plini de ură. Mulți oameni vor merge în iad de la duhul de lăcomie de avere. Aici se comit multe crime împotriva umanității. De aceea Isus ne avertizează în context: „vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani, că viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui!”

Când auzi pe o doamnă/domn: „sor’mea asta! Frate’miu!” Să știi că e posibil să ai în față un ucigaș. Întreabă-l/o doar atât: „Cum îl cheamă pe fratele tău, pe sora ta?” În timp ce îți răspunde, urmărește-i mimica feței. E tare posomorât/ă!

Să iubiți pe toată lumea! Să iubiți pe frații voștri. Aveți părinți comuni! Aveți același sânge! Eliberați-vă din pușcăria urii!

Apropo, cum îl cheamă pe fratele tău? Pe cel pe care nu îl suporți? Vindecă-te în Numele lui Isus și fă o rugăciune din inimă pentru el. Dacă l-ai ucis cu vorba, poți să îl învii din morți emoțional, cerându-ți iertare. Acum cât încă nu e prea târziu!

Despre mărturisirea păcatelor

Reprezentativ

Publicat pe de

Cine își ascunde fărădelegile nu propășește,dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare. (Proverbe 38:13)

Dacă eu îmi mărturisesc păcatele lui Dumnezeu, mai este nevoie să le mărturisesc și duhovnicului/pastorului/consilierului spiritual? Da și nu. Problema de bază aici este: „și se lasă de ele”. Dacă te mărturisești și o iei de la capăt și nu iei măsuri de prevenție, de precauție, de schimbare a vieții, atunci problematica păcatelor tale rămâne nerezolvată.

De ce trebuie un martor?

1. E biblic. Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:16). De ce un consilier duhovnicesc/spiritual? Tocmai în vederea ajutorului. Da, e cel mai bine să povestești cu Dumnezeu despre păcatul tău, să ceri iertare și putere cu căință prin jertfa lui Hristos, iar dacă nu scapi de el, ai nevoie de consiliere și ajutor. Un sprijin în plus, o rugăciune, o sugestie de prevenție nu strică niciodată. Dimpotrivă te pot salva de la osândă.

2. Alege un om de încredere. E cumplit să povestești cu o persoană neautorizată spiritual, necalificată. Nu se recomandă mărturisirea către o femeie. (Nu e perspectivă misogină) Dimpotrivă, e protectivă. O doamnă se implică foarte tare emoțional în caz și își asumă subiectiv drama ta. Asta îi poate afecta sănătatea, fizica și psihică. Doamnele au și o dorință înnăscută de a împărtăși secrete. Ceea ce ar amenința securitatea confidențialității.

3. Atitudinea. Sunt oameni care povestesc foarte nonșalant faptele odioase. Mărturisirea fără regret, fără lacrimi, fără remușcare și părere de rău e o formă de „laudă”, un act al inconștienței. Atitudinea vameșului din pilda lui Isus (Luca 18:19) ne lămurește în acest sens, cât de importantă este smerenia.

4. Schimbarea. Degeaba mă mărturisesc dacă nu îmi schimb viața. (Rom 6:1-2) Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?. Nu putem transforma harul în paravan pentru comiterea nelegiuirilor noastre. Îi desacralizăm harului caracterul său.

5. Implicarea în slujire. Centrul vieții mele nu este fuga de păcat ca obiectiv principal, ci slujirea Stăpânului. Că se mai întâmplă să alunec, atunci mă ridic, mă pocăiesc, mă mărturisesc și mă implic mai departe. Dar dacă toată viața nu mă implic în nimic, normal că voi fi hărțuit de diavol și de nelegiuirile lui. Lipsa de ocupație duhovnicească este principalul generator de păcate.

Mărturisiți-vă cui vreți păcatele, numai să vă asigurați că le abandonați, că „vă lăsați de ele”, altfel suntem doar niste povestitori iresponsabili de nelegiuiri. Accentul nu se pune pe „Dacă trebuie să mă mărturisesc?” Asta este o certitudine, ci pe „e obligatoriu să mă las de ele”, asta este responsabilitate și garantează iertrea.