Mergeam pe trotuar duminică seara, spre locul unde tineri și vârstnici din mai multe biserici arădene cântau atât de frumos pentru Împăratul. Niște glasuri ca de îngeri se auzeau din depărtare. Abia așteptam să ajung între ei.
În fața mea, era aruncat un flyer, mototolit și zvârlit. M-am oprit în dreptul lui. Mi-a venit să plâng. Chiar am lăcrimat. Și acum când scriu articolul sunt în lacrimi. O broșurică frumoasă, de culoare albastră, cu imaginea cerului senin și însorit pe fundal, pe care scrie mare: LUI DUMNEZEU ÎI PASĂ DE TINE!
Am făcut o poză, am luat brosurica și am înaintat foarte afectat emoțional. În lacrimi am luat-o am desfăcut-o, iar în interior am găsit niște cuvinte din Biblie, care străluceau ca aurul. Demnă de a fi pusă în vitrină. Răspundeau la întrebările vitale ale vieții și aveau greutate de veșnicie. L-am adunat la inimă, l-am împachetat și l-am băgat în buzunar.
Probabil un tânăr sănătos, care era la braț cu iubita lui, să arate că e macho, își aprinde țigara, strânge în pumnul sănătos brosurica plină de valoare și o aruncă cât colo. Să demonstreze că e bărbat. Mi-am pus întrebarea atunci: Doamne oare cum privești pe un om de care îți pasă în detaliu, îi vrei viața, iar el nu este curios de tine?
M-am rugat pentru persoana aceea. Ca ea/el am fost și eu cândva. Dar Dumnezeu m-a luminat. Acum prețuiesc orice cuvânt, orice literă care iese din gura lui Dumnezeu. ÎMI PASĂ DE SUFLETUL MEU! Dacă lui Dumnezeu I-a păsat și a sacrificat Fiul pentru mine, transformându-L în Mântuitor, mie să nu îmi pese de sufletul meu? ÎMI PASĂ DE MINE! ÎMI PASĂ DE TINE?
Nu fi ignorant! Nu întoarce spatele lui Dumnezeu! Nu lovi mâna care te hrănește în fiecare zi! Când am văzut Numele Sfântului Dumnezeu boțit, terfelit, aruncat, călcat în picioare am plâns și m-am aprins de mânie sfântă. Asta facem cu El. Prin înjurături și blesteme nu facem altceva decât să luăm în deșert Numele Sfântului. În fiecare zi este hulit și batjocorit, iar El iartă și iubește mai departe. Pâna la judecată, tot asta va face, apoi se va arăta mânia Mielului împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu! (Rom 1:18) Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înădușă adevărul în nelegiuirea lor.
Cinstiți pe Dumnezeu! Aceasta este datoria oricărui om. Pe când să mă vindec de rănile emoționale create, după terminarea programului, alt flyer, alt pliant aruncat, altă durere. Altă ignoranță! Le-am luat pe ambele, le-am strâns la piept și am plecat spre casă rugându-mă pentru sutele de oameni care ne asculta în fiecare duminică în parcul Eminescu din Arad(în spatele primăriei).
Lui Dumnezeu îi pasă de tine! Și pe cruce! Și în parc! În pustie! În praf! Scuipat! În mormânt! În cer! În spital! Îi pasă de tine peste tot! Dar…oare…ție îți pasă de sufletul tău?!
Lui Dumnezeu îi pasă de tine. Și pe cruce și în pustie și în praf și în spital. Peste tot. El te iubește!
Personal mă declar recunoscător lui Dumnezeu pentru harul revărsat peste noi în cele două zile pline de bucurie de la Ghioroc. Două zile în care toată comuna a clocotit de prezența Duhului Sfânt. Tinerii minunați din Arad, Ghioroc și cuvin au împărțit 1500 de flyere. Fiecare casă a avut invitație. Un număr destul de mare au onorat invitația la Concert.
Două seri în care cântările sfinte au răsunat în comuna noastră. Ne mărturiseau oamenii de la ordine că veneau oameni de casă, care nu știau ce se aude așa frumos. Și rămâneau la închinare. Cuvântul lui Dumnezeu a răsunat de asemenea cu mare putere. Predicat de pastorii Emi Fedur și Gabi Floruț. Mesajele lor hristologice și pline de viață s-au auzit în văzduhul comunei.
Localitatea noastră are mare nevoie de Dumnezeu. România are nevoie de Dumnezeu. Dragi părinți! Nu mai permiteți diavolului să vă ucidă cu zile copii prin dependențe si adicții (droguri, alcool, tutun, preacurvie, hoție, lenevie, jocuri de noroc, pariuri sportive, violență). Să înceteze domnia satanei în mintea și casele dumneavoastră. Să preia controlul Isus Hristos!
În paralel cu noi misiunea speranța a concertat/slujit pe Cluj Arena. Dacă biserică își vă înțelege chemarea ei, Împărăția lui Dumnezeu ar veni, așa cum o invocăm în Rugăciunea Domnească.
Am văzut oameni atinși de Duhul lui Dumnezeu. Oameni plângându-și păcatele, copleșițiiți de dragostea lui Hristos. Ne implorau să mai facem, să mai continuăm. Erau ca femeia care l-a prins pe Isus de poala hainei și nu l-ar mai fi lăsat. Oamenii sunt flămânzi de Hristos. Oamenii tânjesc după iubire, după afecțiunea semenilor, după atenția divină. Prin creație, Dumnezeu a turnat în noi veșnicia care ne atrage spre cer.
Grupul Betleem a strălucit din nou. Cântări comune și pline de har, care au angrenat tot cortul, bine peste 300 de oameni care au fost și în a doua seară. Am văzut oameni cântând, lăudând pe Creatorul lor.
Dumnezeu să binecuvânteze Comuna Ghioroc, județul Arad. Mulțumim domnului primar care ca întotdeauna are o deschidere minunată fața de noi. Și de această dată ne-a sprijinit să putem organiza acest minunat concert. Peste 1000 de oameni au avut contact cu Evanghelia. Oameni veniți din județ, din satele limitrofe, din județele învecinate.
Mulțumim vecinilor care cu mare amabilitate au venit înainte de eveniment să ne asigure că putem parca în fața caselor lor. Mulțumim fraților și surorilor din cele două biserici: Muntele Sionului și Flacăra Rusaliilor, dar și fraților slujitori de la Betleem, pentru toată implicarea. Am făcut lucruri minunate împreună.
Copleșit, mă plec în smerenie, recunoscător cu fața până la pământ înaintea crucii lui Hristos, mulțumindu-I pentru rodul de la Calvar. Pentru persoanele care și-au predat sufletul în mâna Stăpânului. Care au spus DA pentru cer. Sunt convins că Paradisul este în sărbătoare.
Mulțumim fetelor și băieților de la intrare care au împărțit cărți, biblii, tractate, versete biblice. Care au întâmpinat participanții cu zâmbete și căldură. Spunea Yared, băiețelul nostru de doar 8 ani: „Tati, sunt mort de obosit. Am dat sute de pliante și le spuneam oamenilor: <<Bună ziua! Bine ați venit la noi!>>. Nu mai pot de picioare.” Aia mica la numai 4 ani: „Tati și eu am dat bilețele cu versete!” Învățați-vă copiii să slujească lui Dumnezeu de mici.
Înainte, NUMAI cu Dumnezeu! Care a făcut minuni meteorologice și ne-a dat o vreme deosebit de frumoasă!
Ora 14:00 încă mai avem de organizat câte ceva. Nori negri ca noaptea siberiană se învârt amenințători deasupra noastră. Se anunță o furtună de proporții. Adunăm scaunele din jurul cortului, ne adăpostim și începe potopul. Am zis în rugăciune: ” Doamne nu te poți contrazice în termeni. Am organizat prin credință și cu puterea Ta. Tată, tu ai creat norii, ploaia, soarele. Toate sunt excelente. Acum avem nevoie de soare.” Iar Tatăl ceresc exact asta ne-a dat. Mă întâlnesc cu o vecină, care mă întreabă: „Domnule pastor se mai ține evenimentul?” „Sigur!” Îi răspund. „Păi uitați ce se pregătește?” Apoi o liniștesc încrezător în Dumnezeu și calm: „Dacă în Ghioroc va fi potop, deasupra Cortului la orele 19:00 va fi o boltă de soare!” Și așa a fost! Mulțumim Tatălui ceresc!
Ora 18:00. Un singur om intră pe porțile stadionului, cu o ora înainte de începere. Ora 18:30, 200 de scaune ocupate. Ora 18:45, peste 350 de locuri ocupate. Apoi am mers la biserici a am adus toate scaunele. 500 de oameni au stat pe scaune. Iar în picioare foarte mulți.
Grupul Eldad cântă plângând. Slava Domnului coboară peste audiență. Plutea în aer un fior al Duhului Sfânt care cuprinde toată audiența. Emi a avut un mesaj biblic foarte bun. Primele rânduri deja nu mai știau cum să se apere de soare. Doamna cu care vorbisem era în primul rând. Două ore a stat în soare. A simțit din plin puterea lui Dumnezeu și minunea meteorologică.
Toate străzile sunt pline de mașini. Toată lumea vorbește despre acest eveniment. La 200 de metri pe Litoralul Vestului, în general e muzică, acum nu se mai aude decât simfonia iubirii lui Dumnezeu.
Mulțumim #Eldad. Sunteți niște oameni minunați. Pasionați de Dumnezeu. Iubitori de oameni. Preocupați de răspândirea Evangheliei. Pe străzi, prin parcuri, pe stadioane, prin cămine culturale, prin cele mai sărace locuri și sate din țară. Pe acolo unde și politicienii ajung o dată la patru ani, iar „vedetele” evanghelice în ale cântării nu le-au identificat nici pe hartă.
Mulțumim dumneavoastră celor veniți din județ. Din satele limitrofe. Mulțumim echipelor de ordine. Fetelor care au stat în soare, primind cu căldură fiecare invitat, întâmpinat cu un flyer, cu un zâmbet și bun venit. Mulțumim bisericilor „Muntele Sionului” Ghioroc și „Flacăra Rusaliilor” din Cuvin pentru implicare și organizare impecabilă. Suntem două biserici, dar avem aceeași Împărăție. Ne înțelegem foarte bine, ne vizităm și ne respecăm reciproc. Aceeași comună, sate diferite, dar același Dumnezeu. Mulțumim și fraților de la Betleem care s-au implicat în organizare.
E vremea noastră! E vremea trezirii! Dar asta se face prin muncă, stres, multă implicare! Lupte spirituale! Hărnicie în câmpul Evangheliei! Rugăciune! Inițiativă! Ieșind în mijlocul oamenilor! Căutându-i acolo unde sunt ei! Spunându-le că Dumnezeu îi iubește! Că le pasa de ei! Că îi vrea în cer!
(Mat 9:35) Isus străbătea toate cetățile și satele, învățând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției și vindecând orice fel de boală și orice fel de neputință care era în norod.
Biserica Betleem, împreună cu tineri de la încă patru biserici din Arad slujim în stradă! Mame cu copii în brațe și cărucioare după ele, tați cu puiuții după gât, băieți și fete cu chitările în mână, conectați la o boxă mobilă. Cu mic cu mare am luat cu asalt parcul Eminescu din Arad. Un flux foarte mare de oameni. La fiecare 10 minute minim 100 de oameni care trec și ascultă cântece și mici intervenții de prezentare a Cuvântului vieții.
De la o duminica la alta vin tot mai mulți. Sunt oameni care își fac anume programul să ajungă pe 20:30 aici să prindă un loc „La băncuță.” Oamenii au uitat de festivalul berii, au uitat de meciuri, de știri, de crime, de război, ascultă cu drag mesajul Evangheliei. Adevărul este că arădenii au un fler aparte, o educație specială. Nu am auzit pe nimeni înjurând sau huiduind, cum am pățit în alte zone din țară. În Arad oamenii au o cultură specială. Ascultă cu respect și au reverența fața de cântecele duhovnicești ale Domnului.
Florin Gligor a umblat după autorizație, a obținut autorizație pentru toată vara, pentru a face acest frumos manifest al credinței pe mal. Iar Biserica Betleem a reacționat minunat. În unanimitate crede în lucrarea aceasta și se implică la maxim. Mulțumim tuturor! Mulțumim domnului primar, Bibarț și Consiliului Local Arad, care au binevoit să autorizeze evenimentele. Mulțumim poliției locale care cu girofarul pornit, înarmați, ne păzesc de incidente neprevăzute. Mulțumim lui Dumnezeu care orchestrează din cer misiunea noastră!
Sem Bala ca un general iscusit care își conduce soldații în luptă, dirijează câteva sute de oameni care au venit din majoritatea bisericilor arădene să slujească Stăpânului. O rezistență incredibilă. Aproape două ore se cântă cu mici întreruperi pentru mesaje scurte de 5 minute. Cântare după cântare. Sute de oameni care au contact cu Evanghelia.
Orice inițiativă de a duce Evanghelia oamenilor este bună. Dar, când ne raportăm la eficacitate, sunt mijloace mai eficiente și mai puțin eficiente. Viața este foarte scurtă. Oportunitățile sunt cântărite. Clepsidra timpului strecoară nisipul cu repeziciune. Puterile slăbesc considerabil. Oamenii mor cu grămada. Atunci trebuie recuperată orice ocazie. Trebuie țintit cât mai sus. Acționat eficient. Ca sabia lui Saul care „nu se învârtea niciodată în vânt.”
Săptămâna de evanghelizare de o dinioară s-a transformat în trei zile, apoi în duminicile seara. Practic o săptămână pe an biserica se chinuie anemic să îndeplinească porunca marii trimiteri, cu mare stângăcie. Marea trimitere s-a schimbat în micile invitații. Nu mai mergem noi la oameni, că îi chemăm pe ei la noi. Noi 500 de oameni îi chemăm pe ei 1000 din care vin 15 și rămân 2. Doi pe an!? În acest caz randamentul este minim.
Evanghelizare fără evangheliști. La „evanghelizare” sunt chemați predicatori după cunoștințe. M-ai chemat, te chem. Chiar dacă nu are nici cea mai mică chemare spre evanghelism. Dar e chemat că e prieten, că m-a chemat și el, etc. Tot felul de tertipuri care deviază flagrant de la scop.
Biserică apostolică fără apostoli. Apostolul este pregătitorul de drumuri. Este șoferul pe buldozerele spirituale ale lui Dumnezeu care pregătește Domnului calea. Care merg prin sate și orașe, pe străzi și prin parcuri predicând Evanghelia. Apostolul se expune, se vulnerabilizează, face voluntariat. Fară camere, fără bani, fără prezentări pompoase. Evanghelia și omul și atât.
Când mă duc eu între ei, au curaj să se manifeste, să strige, să pună întrebări, să mă provoace la discuții, să problematizeze. Iar de aici începe evanghelizarea, de la vorbirea cu oamenii. Când îl aduc pe el în biserică, se simte încorsetat, fără drept la replică, fără interactiv. Doar un program. O predică, uneori pe lângă subiect. Iar asta scade spre zero grafica randamentului.
E nevoie de oameni curajoși, plini de Duhul Sfânt. Cu duhul înfocat pentru evanghelizare. Plini de energie și entuziasm. E nevoie de slujitori care să iubească oamenii nu amvoanele, nu prezentările pe la amvoane, nu programele, nu banii, nu faima, nu raitingul, ci să iubească pe Dumnezeu și pe oameni și atât. Preocupat de lărgirea Împărăției lui Dumnezeu cu o inimă curată, ca de copil. Căutăm un astfel de om. De acesta întreabă și Dumnezeu. Dacă îl aflați, dați-mi numărul lui de telefon. Chiar dacă nu e celebru. De fapt, nu are cum să fie celebru!
Victor Bezedea (Liderul județean adjunct de tineret) împreună cu alte 15 biserici din Arad face o lucrare minunată prin BISERICA ÎN SPITAL. În fiecare duminică, între programe, când alții dorm ei merg prin saloanele spitalelor din Arad, și predica Evanghelia, împărțind pliante și noi testamente oamenilor.
E timpul nostru. Este vremea să ne trezim în sfârșit din somn. Venirea lui Isus este aproape, iar noi suntem prinși cu preocupări seculare. Haideți să ne ridicăm. Să luăm cu asalt piețele și parcurile. Să ducem Evanghelia la cât mai mulți.
Săptămâna aceasta avem două zile de evanghelizare la cort pe stadionul din Ghioroc. Grupul Eldad, grupul Betleem, Emi Fedur, Gabi Floruț, vin să slujească Împăratului. Idei sunt, oportunități avem, resurse de asemeni, depinde de noi să vrem să ne implicăm în slujire. Biserica este un organism viu, care trăiește în mod vibrantși plin de pasiune VOIA LUI DUMNEZEU!
Cu Domnul înainte! Fiți plini de Duh!
Acesta este fluxul la fiecare 10 minute. Per total vorbim de sute de oameni pe seară. Mii pe lună.
Este vorba despre cinci oameni cu mulți bani, care au urcat la bordul submarinului Titan, un submersibil de mici dimensiuni, pregătit pentru o anumită adâncime, căruia i-au fost forțate capacitățile peste limitele sale.
Am citit multe articole. Am văzut materiale video care îi ironizează pe cei cinci, îi acuză de imprudență, aroganță, îndrazneală exagerată, etc. Pe niște morți îi poți acuza de orice, nu mai ai varianta apelului. Ei au încheiat socotelile cu viața terestră. Vor mai avea un hop la judecată. Iar acolo nu e deloc simplu fără Hristos.
Dincolo de toate acuzele și ironiile, eu nu găsesc decât cinci oameni nefericiți. Au căutat fericirea în școală, au ajuns inteligenți și bogați, dar nu au găsit fericirea. Au căutat fericirea în spațiu. Și nu au găsit-o! Apoi au căutat-o în adâncurile oceanului. Nu au găsit nici aici fericirea. Probabil ar fi adunat un arsenal de poze, ar fi apărut în multe reviste de cercetare, ar fi cules date, dar cel mai probabil au explodat și camerele. Migrez spre zona de milă. Chiar îmi pare rău pentru ei. Ar fi avut multe să ne povestească.
Dragi privitori! Nu mai acuzați morții. Așa cum se moare cu submersibilul în adâncul oceanului se poate muri cu orice. Se poate muri pe bicicletă, în mașină, pe avion, pe motocicletă, în pat, cum a murit un prieten zilele acestea, Teofil, în urma unui atac cerebral. Se poate muri în multe feluri.
Lecții de la incidentul dat:
1. Condoleanțe, doamna Christine Dawood. Mama care a renunțat la locul ei din capsula minune, pentru a ceda ocazia fiului de a avea o experiența de viață. Imaginați-vă cum va trăi această doamnă mamă cu acest stigmat pe viață: „De ce nu am fost eu în locul tău, fiule!? De ce nu am murit eu, dragul meu Suleman!? De ce nu am refuzat dorința ta? Măcar de data asta!?” Multe „de ce-uri” fără multe răspunsuri vor fi! Și văduvă și fără copil. Fără un loc unde să ducă o floare copilului ei și soțului. Viața e ciudată. Condoleanțe și celorlalte familii văduvite de cei dragi.
2. Viața este trecătoare. Mai devreme sau mai târziu, vom pleca. Indiferent ce mijloc de propulsare sau static sau utilaj ne va aduce sfârșitul. E bine să fim pregătiți de judecată în orice moment. Suntem foarte vulnerabili!
3. Fericirea este doar la Dumnezeu. Nu căutați fericirea în bani, în bogații, în faimă, în exploatarea senzațiilor. Împărații sfinți ne învață că e „ferice de cel cu fărădelegea iertată și cu păcatul acoperit.” PS 32:1.
4. Mulți sunt specialiști în casa altuia. Putem acuza, ironiza, batjocori oricât. E despre ei și casele lor și viețile lor. Nu ai capacitați să te lupți cu un om cât e viu, nu ataca memoriile lui. Or fi avut mulți rivali. Mulți datori care au scăpat acum. În curând Dumnezeu ne va întreba despre viața noastră. Și ei au avut părinți, copii, neveste, adică oameni pe care i-au iubit și ei au fost iubiți la rândul lor. În urmă au lăsat o dramă!
5. Săracul nu lasă nimic în urmă, bogatul nu ia nimic cu el, iar sfântul trimite totul înainte. Orice binefacere, orice milostenie sunt contabilizate cu acuratețe dumnezeiască și răsplătite de Dumnezeu în cer, celor care vor ajunge acolo.
6. Cunoaște-ți limitele. Nu te ridica niciodată la o înălțime mai mare decât te poți ține, nu te întinde mai mult decât poți cuprinde, nu ridica greutați mai mari decât capacitățile încheieturilor tale și nu coborî la adâncimi mai joase decât te-ai putea ridica. Păstrarea unor proporții rezonabile este mai mult decât recomandată, dar și sigură.
7. Asigurarea pe suflet. Oamenii aceștia au reușit să dea subiect de știri planetei întregi. Nu e acesta cel mai grozav lucru. Sunt convins că aveau multe asigurări: pe case, pe iahturi, avioane private, mașini de lux, elicoptere, avere, bani, chiar pe trupurile lor. Doar că la moarte nu se teme decât cel care are viața asigurată prin jertfa Domnului Hristos. Ne referim la asigurarea pe suflet.
8. Percepția despre eșec. Acești oameni curioși nu au eșuat. Incidentul de față va fi subiect de discuție și analiză pentru mulți cercetători, marinari, ingineri militari multă vreme de aici înainte. Nu este un eșec, e încă o variantă de submersibil care nu dă randament la această adâncime. Un mare plus pentru următorii exploratori. O lecție plătită scump!
9. Mai precauți în judecată. Aceasta revine Creatorului. Nu uitați că încă nu am încheiat socoteala pe pământ. Încă mai avem de umblat cu avioane, feriboturi, mașini, etc. Mântuitorul ne avertiza că vom avea parte de judecata cu care vom judeca. Sfârșitul poate veni oricând și în orice mod. E bine să fim moderați în judecăți. E injust să dăm verdicte pe frânturi de adevăr.
10. În Hristos moartea nu mai e o tragedie. (Ioan 11:25) Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața . Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. E o speranță formidabilă. Sau Pavel în 2 Timotei 4:6-8 privește cu așa ușurare vestea decapitării sale. Știe ce îl așteaptă după moarte (răsplătirea), pentru că știe ce a trimis înainte (slujirea).
Iubiților, bucurați-vă de ziua de astăzi. Nu este meritul nostru, este darul lui Dumnezeu. Iar dacă este dar nu îl avem prin prudența sau imprudența noastră, ci prin mila lui Hristos. Nu pentru că am fost noi atenți, ci pentru că El a fost bun. Iar asta ne îndeamnă și pe noi la a fi mai buni.
Fiți fericiți! Bucurați-vă de viață! Fiți responsabili! Iar pe cei amărâți lăsați-i să-și plângă morții! Niște morți fără mormânt, fără sicriu, fără cimitir, fără înmormântare, fără popă, fără cruce. Doar niste dureroase amintiri pentru cei dragi lor!
Merită ascultat. O realitate tristă a zilelor noastre. Un semnal de alarmă privind superficialitatea creștinismului nostru. O analiză responsabilă nu strică, dimpotrivă ar fi benefică. Profunzimea a fost în toate vremurile prețuită de înțelepți.
O zi în Paris. Pentru că am avut o escală de o zi în Paris, am hotărât împreună cu familia să facem un tur al cetății iubirii. O incursiune în istorie, niste detalii unice, o zi plină de semnificație, unde am vizitat simboluri și edificii care au marcat istoria Europei.
La Disney omul încearcă să joace rolul copilului. Procesul este puternic industrializat și fără mari efecte. Hristos ne poruncește ferm: „Adevărat vă spuncă oricinenu va primi Împărăția lui Dumnezeu cauncopilașcu niciun chip nu va intra în ea!” Marcu 10:15. Disney ni-l prezintă pe Mickey Mouse tot vesel, de asemenea și pe Jerry. Dar hărțuit de Tom, mai plânge și el. Amprenta iluziilor (ideologiei) de gen se vede pe fiecare mascotă. Viața bate filmul, iar fidelitatea față de virtuți, bate orice iluzie și deziluzie a păcatului. Mulțumim Andrea pentru călăuză, pentru transport și însoțire. Născută în Paris, Andrea se simte mai mult franțuzoaică decât româncă sau ucraineancă(originile mamei, Erika). O familie minunată pe care am cunoscut-o și pentru care îi mulțumim Tatălui ceresc. Mulțumim și lui Bogdan și Lidiei pentru intermedierea excursiei de neuitat.
.„Domul Magdalenei” aflat în piața gurmanzilor. Aici este un fel de loc al desfrâului culinar, un paradis al îmbuibaților. Cele mai rafinate gusturi de pe glob, sau livratorii de materie pentru pofte culinare. Nu am oprit, că nu ne permitea timpul. În acest sens. Hristos ne avertiza: Luați seamala voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibarede mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Luca 21:34
Champ Elysee este un bulevard foarte larg și foarte aglomerat. Locul unde găsești cam ce dorești. Optic deosebit. Coloane de arțar care umbresc bulevardul. Locul unde pot fi satisfăcute toate poftele. Îmi amintește de o altă cale, largă și pe care merg mulți. Atenție sporită pe ce cale a veșniciei ești pornit!
Arcul de triumf, care este mult mai mare decât vă imaginați în poze. Pe el e plin de oameni. De aproape este cât o catedrală. Comandat de Napoleon Bonaparte ca simbol al triumfului. S-a lucrat 15 ani la el. A fost revendicat și valorificat politic. Dureros că triumful pe pământ ține o clipă. Napoleon a murit exact înainte de inaugurarea lui. Deci luptele sunt ale unei generații, iar laurii și sărbătorile sunt ale alteia. Ar fi vrut să intre triumfător pe sub arc, pornind pe Champ Elilysee în sus, în aplauzele poporului sărăcit de război. Nu a mai apucat. Pentru că unele sunt calculele noastre, altele cele divine.
Turnul lui Napoleon. Construit în centrul pieței bijuteriilor. Construit la finalizarea războaielor și ciocnirilor dintre orgolii militare. Turnul este construit din metale feroase și neferoase, din obuzele militare topite. Se înscena un fel de pace. Se săturaseră și războinicii de atâta sânge vărsat la comanda altora. Arhitectura este monumentală. Cuprinde toate bătăliile lui Napoleon Bonaparte. În cele din urmă cade răpus de o bestie (moartea). Un dușman pe care doar Hristos l-a putut birui.
În piața bijuteriilor găsim cea mai puternică armă împotriva ideologiilor(deziluziilor) de gen: IUBIREA. O miresucă ne observă că o pozăm, își atenționează soțul și zâmbesc amândoi fascinați de moment. Zâmbetul lor îmi dă speranțe. Familia va rezista. Oamenii se vor însura și se vor mărita pâna va veni Domnul. Nu descurajați! Una dintre cele mai puternice arme, este arma iubirii. Mașină e genială. E veche, fără prea mult fier, încap doar doi, o mică limuzină care nu se devalorizează, ci mai tare îi crește farmecul în vreme. E asemănarea perfectă a familiei.
Familia este cel mai măreț dar pe pământ. Dar aderăm la sărăcie emoțională. Ei sunt singurii care vor plânge cu sinceritate și durere peste coșciugul nostru. Pe ei îi neglijăm cel mai mult în lume. Iar aceasta este o deșertăciune. Ei sunt singurii care ne așteaptă cu iubire, cărora le este dor de noi, și ne îmbrățișează cu inima caldă. AM REDESCOPERIT ÎN VOI ADEVĂRATA INVESTIȚIE. DEJA SUNT MAI BOGAT!
O placă memorială, abia observată în memoria lui Chopin. Cam asta cu memoriile și omagiile. Oamenii te uită până la apusul soarelui în ziua înmormântării. Vor merge la mese și vor hilizi, făcând planuri de viitor. Iar tu îți continui liniștit și în pace procesul de descompunere și eternizare. Dar nu e la fel cu creațiile muzicale sau literare. Acestea rămân vii peste veacuri.
Are și Louis Vuitton un templu. E pentru nobili, pentru cei cu bani mulți. Trebuie să etalezi ceva pe piață, dacă nu poți deveni nemuritor ca Chopin, David, și alții, măcar să trăiești privind cu satisfacție oglinda. Și asta este o deșertăciune. Iată cum un trend poate da valoare unei bucăți de mușama vopsită în verde închis și galben cu două floricele pe lângă și cam atât. Dar e o valoare ce tinde spre zero, spre putred.
Sătul de înșelăciunea englezilor, care îl înșela prin măsurătorile în „coți” Le Metre stabilește o măsură unitară, corectă, dreaptă pentru toată lumea. Englezii cumpărau cu oameni mari și vindeau cu cei mici. Au crezut că au pus capăt înșelăciunii. Dar idealismul dezamăgește. La măsuri mici e vizibil, la cele pentru care sunt condamnările la pușcărie. Dar politicienii fură cu kilometri, iar aici nu se mai observă nici nedreptatea, nici justiția nu prea observă. Prăjina „împărțirii” este suficient de lungă să treacă și prin pragul parchetelor.
Ultimul viaduct văzut de prințesa Diana. După ce a ieșit pe ușa din spate de la celebrul hotel Ritz. A urcat împreună cu partenerul în mașina unui șofer beat, care nu a mai dus-o la destinație. Foarte șters, pentru că am făcut în viteză poza. O viteză asemănătoare vieții prințesei neiubite de casa regală, Diana. Pe acest stâlp este gravat chipul prințesei. Ultima ei imagine. Acest stâlp subteran este martorul ultimelor ei sunete. Când, după spusele medicului ar fi dat cu capul în sticlele de whisky aflate pe masa limuzinei. Se stinge câteva ore mai târziu la spital.
Turnul Eiffel este construit cu scop expozițional de către inginerul de poduri în arcade de fier Gustave Eiffel. 40% din cantitatea de fier necesară este adusă din România. Au vrut să îl demonteze de mai multe ori. A venit războiul, au amplasat stații Radio, observatoare. Și mijloace de detectare militară. Iar astăzi este un simbol al Franței. La cei 300 de metri înălțime, Turnul este o imagine a inteligenței (naturale, nu artificiale). Cu 100 de ani înainte de nașterea mea (1887) inginerul Eiffel demonstrează că omul este o ființa superioară, cu puternice accente de Dumnezeu. Mai ales prin capacitatea sa creatoare.
Aceeași familie. Același dar prețios. Aceiași oameni, singurii pentru care merită să trăiești și să mori. Oamenii lângă care te simți viu și iubit cu adevărat.
Cel mai natural constrast. În piața lăudăroșilor și a opulenței prin întreceri in bijuterii, ca o ironie a sorții se instalează acest cuplu. Nu au casă. Au doar un cort. I-am văzut sincer fericiți. Doamna e înăuntru, probabil cu spasme de conservare a demnității femeiești. El e pe jumătate afară. Joaca șah. Cu trei lămpi solare, cu telefoanele conectate la lumina venită de la Dumnezeu. Ei nu plătesc facturi, nici impozite. Însă libertatea de alegere și drepturile omului îi permit sa se așeze în centrul târgului. De ce nu ar avea și el dreptul la doi metri pătrați de pământ, mai ales că din fața cortului său se vede muzeul metrului.
Primele clădiri mansardate din istorie. Andre Mansarde, este primul arhitect care a venit cu ideea genială de a face locuință în podul casei. Din motive de spații și densitate tot mai mare a populației, Mansarde vine cu o soluție care îi poartă numele până astăzi: Mansarda.
Cândva aici erau grădinile de salată ale Parisului. Acum e parc de joacă. Mai puțin și se vor modifica polii amenajărilor. Vor veni vremuri foarte grele în care se va reveni la plantarea de salată și legume chiar în curțile blocurilor și ale vilelor. Se vor crește din nou animale, se va lucra manual pământul. Războaiele vor distruge tot ce prind in cale Iar acele vremuri sunt foarte aproape.
În sfârșit se încheie cursa la Palatul din Versailles. Aici regele Ludovic al 14-lea sau „regele soare” cum mai era el numit, a încercat să își construiască un fel de paradis terestru. Pentru palatul din Versailles a sărăcit până la limita existenței populația. Este definiția reală a mândriei, un fel de Nebucadnețar al perioadei post-medievale. Edificiul este faraonic și foarte frumos. Ce e drept, regele e mort de ceva secole. Sig transit gloria mundi. O lege adoptată de regele Ludovic este valabilă și astăzi. Nici o clădire din Versailles nu are voie sa depășească în înălțime clădirea Chateau de Versailles.
Mulțumesc frate Gicu pentru disponibilitate. Mulțumim pentru detalii. Un ghid foarte bun. Ne-ai oferit informații și detalii prețioase. Cu o mașină tip OZN. O Tesla full electrică, o bijuterie care îmbină atât de frumos vremurile de mult apuse cu tehnologia nouă și inteligența virtuală ridicată la cel mai înalt nivel în materie de concept auto.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru acest timp minunat, pentru lecțiile de istorie, de viață și de veșnicie pe care am dorit să le împărtășesc și cu cititorii mei. Paris!
Ovidiu Liteanu a fost omul înzestrat de Dumnezeu cu daruri deosebite. Fost cântăreț de muzica populară, fratele Ovidiu a ajuns cântărețul popular (cunoscut) al mediului evanghelic din România, preț de mai mulți ani. Un om cald, tot timpul cu zâmbetul pe buze, prietenos și pasionat de lucrarea lui Hristos.
M-am intersectat de câteva ori în slujire cu fratele Ovidiu. Era un artist creștin uimitor. Un familist unic. Respectuos cu soția sa, pe care o lua în turnee. Cu intervenții scurte între cântari, fascinat de cer, fratele Ovidiu avea scris în ADN scopul vieții sale: Evanghelizarea.
După terminarea programului, cu o răbdare de fier, înfrunta pe cei tari la cerbice, cu Biblia în mână stătea zeci de minute de vorbă cu oamenii. Cunoștea bine Biblia, avea un dar și un stil unic de a convinge și lămuri oamenii pentru pocăință.
Artist, compozitor, cântăreț, om sensibil, voios și fascinat de cântare. Prin videoclipurile sale filmate în zone pitorești și pline de viață, a reușit să ajungă cu Evanghelia la milioane de români de toate vârstele. Iar cu vocea sa, citez dintr-o cântare de-a fratelui, „ca o pasăre măiastră”, lăuda pe Domnul plin de bucurie. Pe fața lui radia lumina hristologică la fiecare cântare. Imnurile sale erau unse cu har. Inspirate de Dumnezeu și cu puternice nuanțe teologice.
Tot timpul pe drumuri, parcurge sute de mii de kilometri în slujba Stăpânului. În cântecele sale este atât de frumos zugrăvit Hristos. Prin biserici, cămine culturale, case de cultură, emisiuni TV, sau casetele care umpleau sertarele copilăriei a reușit să umple și inimile ascultătorilor de pacea lui Hristos.
Pentru dânsul era important să îl prezinte pe Isus oamenilor în mod frumos, elegant, pe un ton prietenos. Era omul iubitor de regele Hristos.
Sora Viorica, ați trăit câteva decenii alături de un om minunat. Un om al lui Dumnezeu. Un slujitor activ. Un evanghelist neobosit. Rămânem ancorați în speranța revederii pe plaiurile Împărăției de sus, pregătindu-ne zilnic, inclusiv prin cântările fratelui Ovidiu.
După lungi suferințe, probabil fratele Ovidiu îl întreabă pe Împăratul: „Dragă Isuse, ce va fi cu mine? Îmi este greu! Suferința e tot mai insuportabilă! „Ca o pasare rănită nu mai pot zbura, cine mă va mângâia?” Ce să fac dragă Isuse?
Sunt convins că Regele preaiubit, Isus, cel pe care L-a iubit atât de mult i-a răspuns călduros și zâmbind: Hai în Rai, ce mai stai! Vino să trăiești în slăvile cerești, hai in Rai!” Dacă nu mai poți zbura și ți s-au frânt aripile, hai în rai! Iar nouă ne rămân moștenire minunatele dumneavoastră cântări, scrise și înregistrate.
Noi îi spunem La revedere, dar Isus îi zice Bun venit în cer.
onisimbotezatu 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.