Arhive autor: onisimbotezatu

Despre onisimbotezatu

”Doar prin Tine sunt ce sunt!”

La Revedere Ligia Seman

Publicat pe de

Tragedie și Triumf. Cam așa se poate traduce în câteva cuvinte viața și slujirea surorii Ligia Seman. Pentru noi tragedie, pentru cer triumf. Când un sfânt ajunge la linia de final, putem vorbi de un triumf al crucii, desăvârșirea sfinților are ultimul capitol în cer. Dar, pentru dumneavoastră, familia, asta nu poate anula amintirile minunate avute alaturi de Ligia.

Sunt un începător în ale bloggingului. De puțini ani activez în mediul online cu articole, poezii, meditații, cugetări, predici. Ca fiecare om ai nevoie de o confirmare a materialelor. Și nu am dus lipsă. Dumnezeu a mângâiat mulți oameni care apreciază umilele mele fraze. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare cititor al site-ului onisimbotezatu.blog

În ultimele luni de zile, am primit foarte multe like-uri de la sora Ligia. Zeci de steluțe de apreciere. Trebuie să recunosc faptul că la fiecare apreciere îi comunicam soției onoarea de a fi citit și apreciat de Ligia Seman. Când un intelectual sfânt îți apreciază un articol, simți că îți zâmbește Dumnezeu.

Nu fac abuz de simbolistică, dar prea se potrivește. Seman – „semantica limbii”, care se ocupă cu sensurile, nuanțele, subtilitățile cuvintelor. Iar Ligia a avut mare har în a picta vorbele pe hârtie, în volumele sale. Ca pana în mâna Scriitorului iscusit ia fost limba și stiloul.

Sora Ligia a fost o femeie inimoasă. Un om iubit. Preocupat de creșterea doamnelor bisericii. Aproape de traumele soțiilor, empatică și cu mamele abandonate. Prin conferințele domniei sale, Ligia reușea să învingă multe prejudecăți, să răstoarne munți imposibil de escaladat în domeniul matrimonial. O femeie elegantă și neobosită în facerea binelui.

Sunt convins că sora Ligia a fost omul ales de Dumnezeu pentru generație aceasta. Femeia capacitată cu daruri speciale. Prin cărțile scrise, prin emisiunile televizate și de tip podcast, prin conferințele naționale ținute în diverse locații din țară, mai ales cele de vară de la Mamaia. Multe lacrimi or să mai curgă în urma dumneavoastră, dragă soră Ligia. Doamnele care v-au iubit și vă sorbeau cuvintele și încurajările sunt multe.

Funiile dragostei, așa cum prezentați în primul dumneavoastră roman, v-au dus pe aripile harului până în cer. Dar aceleași funii au rămas ca ancore pentru doamnele decepționate, depresive, neiubite pe care le consolați la conferințele dumneavoastră. A trebuit să vă despărțiți și de Timișoara atât de dragă inimii dumneavoastră. Despre care ați scris atât de frumos.

Regret că nu v-am cunoscut personal. Regret că nu am reușit să povestim de ale scrisului. Biserica Penticostală Română, dar și Biserica Golgota Hunedoara a pierdut un om mare. Pastorul Daniel Hada, mi-a vorbit atât de frumos despre eleganța și încurajările dumneavoastră. O femeie puternică. O doamnă minunată. O mamă a femeilor decepționate. Autori de carte nu sunt mulți pe pământ. Scriitori sunt de asemenea puțini. Dar când și aceștia ne părăsesc, simți așa un gol în suflet. Oare de ce pleacă așa repede dintre noi oamenii cu inima bună? De ce se răcesc inimile care încălzesc pe alții? Pe cei triști. Vai! Câte inimi ale doamnelor ați încălzit dumneavoastră sora Ligia.

Am pierdut un romancier, un scriitor iscusit, un intelectual de seamă. Cerul este acum mai bogat și mai râvnit de dumneavoastră apropiații, dar pământul mai sărac. Ne-ați sărăcit sora Ligia. Ne-ați lăsat cu soluții nerezolvate în familiile pe care le consiliați, o prietenă mai puțin pentru femeile țării, un psihoterapeut cu inima plină de Hristos.

Cu dicția dumneavoastră corectă, vorbire articulată, cu vocea caldă prin care îl lăudați pe Hristos. Isuse pe tine te știu, cel ce ești drept, sfânt și viu. Ochii tăi spre tine privesc, o Doamne ceresc. Acum ochii dumneavoastră îl pot vedea față în față pe Regele pe care l-ați slujit cu atâta pasiune.

Dragă soră Ligia vă spunem pe curând! La revedere! Ceea ce noi râvnim. Cerul, dumneavoastră deja dețineți. Iar dumneavoastră, familia. Bucurați-vă că ați crescut aproape de un om mare, de un intelectual, de un om credincios, loial Stăpânului, în care a strălucit atât de frumos Chipul lui Hristos. O lumânare care a ars pentru încălzirea și luminarea altora.

Întâlnire Leadership Arad

Publicat pe de

Au trecut 10 ani de slujire la Departamentul de Tineret al Județului Arad. Zece ani de planuri, viziune, lupte, bucurii, conferințe, rugăciuni și părtășii minunate. Zece ani de biruință.

Un număr frumos de 80 de lideri de tineret, din tot județul Arad, ne-am întâlnit la Biserică „Izvorul Vieții” Aradul Nou. Am derulat amintiri, am făcut planuri, am pus lucrarea în mâna lui Dumnezeu. Am pus la cale viziunea pentru următorii patru ani.

Fiecare lider zonal(regional) a luat cuvântul. Doamne câte marturii! Câte minuni! Câte lucrări deosebite! Câte idei de slujire puse în practică, ce au randament pentru lărgirea Împărăției! Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru oamenii mari pe care ia rânduit să îmi fie colegi la Departament. Dragilor, eu sunt doar robul de serviciu care conduce departamentul, dar slujirea se mișcă prin forța voastră. O forță a credinței.

Cânt de minunat știți să adaptați slujirea pe fiecare zonă, pe fiecare profil de biserică, ținând cont de mentalitatea și resursele zonei. Fiecare zonă a organizat conferințe aproape în fiecare lună. Zeci de conferințe tematice, tabere, misiune, grupe de studiu, implicare socială, Agatos (misiunea, Biserica în spitalul județean Arad), slujirea în azile de batrâni, etc. Binecuvântăm pe Dumnezeu pentru păstorii care ne susțin să facem această lucrare.

Mulțumim fratelui Simon Tomuța (Președintele Comunitații) pentru susținerea cordială a departamentului. Prezența dumneavoastră la conferință înseamnă enorm de mult pentru noi toți. Mulțumim și pentru încurajatea pe care ați adresat-o păstorilor la Conferința de la Betel, de a sprijini lucrarea de tineret.

Vom merge mai departe, cu mai mare avânt. Vom sluji oițele Domnului cu inimă deschisă, vom duce mai departe moștenirea lăsată de Isus apostolilor și înaintașilor noștri. Drum bun în slujire Victor Bezedea, propus și ales lider județean de tineret împreună cu mine. Cu Domnul vom face mari isprăvi!

Turneu Luigi Mițoi Ro

Publicat pe de

Luigi Mițoi este omul prin care l-am primit pe Dumnezeu. Mulți slujitori are Dumnezeu, toți au avut un impact asupra mea, dar cel prin care Dumnezeu a rânduit să mă cheme la pocaință nu îl voi uita niciodată. În Casa de Cultură din Bacău, unde eram împreună cu mama și cu mătușa Veronica, am fost atins de Dumnezeu prin puterea Evangheliei.

Am ieșit în față, fratele Luigi s-a rugat pentru mine, am primit o carte: RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE VIEȚII. O învățasem pe de rost. Alte cărți nu mai aveam. Iată cum la 12 Dumnezeu m-a chemat la slujire. Am mai primit un CD cu predici ale fratelui Luigi, pe care de asemenea le știam pe dinafară.

Dacă locuiești în una dintre zonele menționate de fratele Mițoi în clip, ia-ți copiii, chiar și pe cei de 12 ani, prietenii, colegii de liceu, bunicii și vino la Cruce. Este un minim pe care îl poți face, dar poate cântari cât mântuirea unui suflet drag inimii tale.

Dumnezeu să binecuvânteze echipa de slujitori. Formația muzicală, Betania. Să umple cu Duhul Sfânt pe pastorul Luigi Mițoi, iar România să cunoască dragostea Mântuitorului.

Pentru detalii accesați linkul de mai jos!!!

https://fb.watch/lbSEYOMYrZ/

En-Hacore

Publicat pe de

Judecatorii (15:18) Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul și a zis: „Tu ai îngăduit, prin mâna robului Tău, această mare izbăvire și acum să mor de sete și să cad în mâinile celor netăiați împrejur?”Judecatorii (15:19) Dumnezeu a despicat crăpătura stâncii din Lehi și a ieșit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a întremat și s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este și astăzi la Lehi.

En-Hacore este izvorul celor disperați. Aici vin soții ajunși la capătul puterilor. Aici vin părinții disperați pentru copiii lor ruinați în adicții(droguri, alcool, tutun, destrăbălare). La En-Hacore vin familiile în prag de faliment, vine femeia care vrea cu disperare un copil, vin inșii de sub mormanele de fiare contorsionate. Aici se strigă!

Nu judeca niciodată un om care se roagă tare. El bea apă din izvorul En-Hacore. Este soția însetată de iubire, soțul neglijat, slujitorul ajuns la epuizare cronică. Este izvorul depresivilor, licoarea anxioșilor, mustul flămânzilor emoțional.

Ce bine că există un En-Hacore! Un loc unde îți poți striga disperarea. Unde să îți plângi păcatele. Aici despică Dumnezeu stânca mântuirii(Hristos), din care curge Izvorul Vieții. Mai apoi se transformă în râuri de apă vie, apoi fluviul iubirii te duce în marea îndurărilor, conectată cu oceanul veșniciei.

Tu poți fi un En-Hacore! Un om de încredere. Prieten cu cei disperați după fărâme de atenție. Să asculți pur și simplu pe cel dezorientat. Iar asta se face cu acoperire divină și prin credință: (Ioan 4:14) Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” Iată cum poți fi o fântână arteziană pentru toți însetații din proximitatea ta. Dacă ai văzut oameni agitați în jurul tău, nu îi judeca. Ei sunt însetați după Dumnezeu.

Poate în noaptea trecută ai poposit la Izvorul strigătelor de disperare. Poate ai abonament la En-Hacore. Te asigur există Dumnezeu cu-adevărat! Te asigur că aici se ascultă rugăciunile. Chiar și cele disperate. Aici se produc minuni. Aici se despică stâncile munților deznădejdii. Aici se vindecă boli incurabile.

(Isa 55:1) „Voi, toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată!

Dacă te afli în disperare, vino cu noi la En-Hacore. „Și stânca era Hristos!” Toți evreii s-au adăpat din Hristos. Moise nu a intrat în Canaan pentru că a subestimat puterea lui Hristos. Crede! Ridică-te! Strigă! Așa a câștigat Bartimeu vederea și mântuirea. Strigâd. Nu ține cont de părerile altora. Tu strigă! Și Cineva din cer va lua act de strigătul tău în scurtă vreme. Fii fericit!

Iefta – „REZERVA”

Publicat pe de

Cea mai populară carte a momentului, este cartea prințului Harry, REZERVA. Aici Prințul de Sussex dezvăluie frustrările unui copil orfan, neiubit, marginalizat, căruia nimeni nu i-a ascultat ofurile niciodată. Flămând de afecțiune, cu pronunțat deficit de atenție, afundat în adicții își găsește liniștea în brațele unei femei mature, Meghan, care a știut să îi ofere exact ce nu a primit niciodată: IUBIREA, ATENȚIA, VALOAREA, ÎMBRĂȚIȘAREA, VALIDAREA.

Prințul Harry este protagonistul mai multor controverse și decizii care nu se potrivesc profilului unui prinț. Prin cartea sa, Harry scoate la lumină unele abuzuri ale Casei Regale, dar pe undeva și umanitatea familiei regale. Pâna la urmă prințul dovedește că ei nu sunt semizei, nici extratereștri. Sunt oameni care se ceartă, invidioși, frustrați, cu vicii. ȘI REGII, CU PRINȚI ȘI PRINȚESE CU TOT, AU NEVOIE DE MÂNTUIRE.

Iefta este un partizan, construit minuțios de invidia, violența și respingerea fraților săi. Să vedem ce zice textul biblic despre asta:

Judecatorii (11:1) Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.
(11:2) Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei.”
(11:3) Și Iefta a fugit de la frații lui și a locuit în țara Tob. Niște oameni fără căpătâi s-au strâns la Iefta și făceau plimbări cu el.

Iefta era un om viteaz. Oare de ce vitejii sunt marginalizați? De ce oamenii capabili sunt exterminați? De ce elitele sunt schingiuite și prigonite? De ce oamenii inteligenți și capabili sunt îndepărtați sistematic? Nu știu! Sau….poate că știu.

„Făcându-se mari, au izgonit pe Iefta.” Dragi părinți! Mare atenție la copii atunci când cresc mari. Atunci cresc și problemele. Dacă de mici au fost lăsați să fie violenți, au fost încurajați la răzbunare, au fost insultați și instigați la ură, când vor fi mari se vor ucide între ei.

Probabil Iefta a fost tot timpul oaia neagră. Fiul născut din curvie. Criticat pentru hiperactivitate. Un copil iute, curios, năzdrăvanul familiei. Umilit deseori în fața fraților lui, ajunge să se refugieze în culturism și arte marțiale. Se regăsește în violență. Autorul îl dscrie ca fiind un om viteaz. Păi, dragi frați ai lui Iefta. Dacă e viteaz, țineți aproape de el. Vă este necesar. Aveți nevoie de vitejia lui, de capacitățile lui militare. Da, dar trebuie să ciobim și din slavă, din avere, să o împărțim cu el. Nu suntem noi „mari?” Nu „am crescut noi?”

E normal că Iefta se înhaită cu „oameni fără căpătâi.” Dorința de manifestare a forței, dorința de validare socială, nevoia fundamentală, umană de a fi acceptat, îl împinge spre anturaje dubioase. Spre oameni la fel de respinși ca el.

De acolo Dumnezeu îl ridică și îl pune căpetenie. Cum? Ehe! Simplu. Frații lui ajung la înghesuială. Când temuții fii ai lui Amon suflă amenințare și îți tremură pământul sub picioare, ai face pact cu oricine să îți salvezi pielea. Asta atunci când nu ai Dumnezeu. Fraților le este rușine să apeleze direct la serviciile atât de necesare ale lui Iefta, excomunicatul. Astfel apelează la bătrânii (senatul) poporului să îl convingă. Ciudat este sentimentul acesta de a fi bun doar atunci când semenii au nevoie de tine. Iar după ce au văzut sacii în car, revin la calomnie și anihilare împotriva ta.

Traseul politic al lui Iefta a fost unul scurt. Cu decizii luate cu brandul, cu tricepșii, cu stomacul, dar nu cu mintea. Hotărârea păgână și criminală de a jertfi un om în urma biruinței lui, este luată în pripă și diabolic. Nu i-am cerut asta Dumnezeu NICIODATĂ! Dar așa făceau popoarele păgâne din împrejurimi. Așa se transformă în criminalul propriei fiice. Își stârpește neamul. Fii nu avea, o singură fiică, pe care o omoară din prostia unor juruințe fără cap.

Dragi cititori. Atenție mare la lipsa de atenție din cursul vieții. S-ar putea să fi adunat frustrări și neîmpliniri care să îți deformeze discernământul. Dacă lângă tine ai și oameni fără căpătâi, care nu sunt capabili să te oprească din nebunia ta, te vei ruina fără scop și vei trăi fără rost.

Dragi părinți! Acordați copiilor atenția care li se cuvine. Temperați conflictele între ei când sunt mici. Când vor crește mari se vor urî, se vor ucide reciproc, se vor alunga unii pe alții.

Dragi copii! Oricât de mari ar fi amintirile și traumele psihice și emoționale din copilărie. Căutați compania oamenilor înțelepți. Fugiți de oamenii fără căpătâi. Dacă nu au căpătâi, nu au nici cap. Au doar un trup plin de mușchi și pumni încordați.

Dragi semeni! Atenție mare ce scoateți din gură. Vorbele au ecou în univers. Ele pot fi niște tunete care seamănă amenințare și moarte, dar limba ta poate fi și „ca pana în mâna unui scriitor iscusit.” Fii o unealtă în mâna lui Dumnezeu. Vindecă-te emoțional de amintirile neplăcute. Slujeșe-I lui Dumnezeu cu bucurie și vei putea spera la cer.

Iar dacă vreodată te-ai simțit rezervă, nu contează, Dumnezeu face din rezervă o piesa principală, necesară, dorită, exclusivă. Așteaptă cu răbdare. Tu ești creat pentru vremuri grele de criză. Stai încorsetat, la adăpost în scoica de rezervă, în curând vei duce carul avariat mai departe. Fără tine e imposibil. Ai locul tău. Chiar și ca rezervă. Când atacantul principal sau portarul se accidentează, se poate vedea geniul rezervei, chiar mai strălucit ca al titularului.

Așteaptă și antrenează-te!

Ce să faci când ești prăbușit?

Publicat pe de

(Ps 116:6) Domnul păzește pe cei fără răutate: eram nenorocit de tot, dar El m-a mântuit.

Viața are grafica ei sinusoidală. Viața e plină de fluctuații. Astăzi escaladezi munți, cucerești creste, stai tolănit pe versanți, dar când se produce o avalanșă cu cât eși mai sus, cu atât ești mai în pericol. Văile sunt la centimetri distanță, craterele sunt la fiecare pas, iar o secundă de neatenție te poate proiecta chiar mortal. Atenție sporită!

Poate te afli acolo jos, în vale. Te uiți în jur, vezi doar licheni, lilieci întorși cu capul în jos, cascade gălăgioase, peșteri împăienjenite, auzi doar huhurezi siniștri, și bâjbâi pe semiîntuneric. Învață!

10(zece) lecții predate la sol, dar utile în aer:

1. Mai jos de pământ nu poți cădea. Pământul e maximal, e punctul 0(zero) al vieții. De aici doar moartea e mai jos, dar, dacă încă mai expiri, nu e totul pierdut. Înseamnă că în prealabil ai inspirat, deci nu ai interzis la oxigen. Fii mulțumitor!

2. Mai jos de pământ, e moartea. Cel mai mare risc devine moartea, dar poate fi și o binecuvântare. Ea a fost biruită de Hristos. Vlahuță era mai înspăimântat de veșnicia ei, decât de moarte în sine.

3. Mai presus de moarte e învierea. (Prov 14:32) Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar și la moarte trage nădejde. De crezi în înviere, moartea se transformă într-o simplă curiozitate. Depinde cât de avansată îți este relația cu Hristos, dar la un anumit moment, nu te mai sperie moartea.

4. Fiecare evoluție e devine un trofeu. Când ești în vale, te bucuri de fiecare centimetru de progres. Îmbuibarea țintește doar belșug și bunăstare. Aici ți se cer salturi de cangur să menții topul concurențial, în vale concurezi doar cu tine însuți. Eventual cu broaștele, dar ele nu au barem raitingopatic.

5. Ai cea mai cinstită evoluție. Mergi doar în sus. E formidabil. Tu nu nu mai mergi în jos. Poate ai intra măcar în nisip și macar cu capul ca struțul, dar nu mai poți. Așa că ești cel mai bun concurent în raport cu tine însuți. Fiecare centimetru e în sus, spre Dumnezeu.

6. Nu mai auzi păreri. Alții sunt specialiști în noi. Și noi în alții. Ne omoară părerile lor. Dacă le-ar ține pentru ei ar fi înțelepți. Dar părerologii te sufocă cu „idei” nedospite. Pot să le „cânte” în fals major, că sunetul merge în sus. În gropi nu se aude. „Criza” părerilor din peșteri devine fascinantă.

7. Ești tu, cu tine însuți. Constați că vă era așa dor unul de celălalt. Atât de dor de tine. Nu figi de tine însuți, că te vei ajunge din urmă, dar va fi prea târziu. Petrece timp cu tine. Meditează. Pune întrebări. Nu căuta răspunsuri. Taci. Stai cu gura închisă. Ascultă ce zic alții. Minunează-te că astfel de inepții spuneai și tu. Mărturisește-te. Îmblânzește-te. Odihnește-te. Îmi este atât de dor de mine uneori. M-am irosit prin alții pe alocurea, prin părerile lor.

8. Dumnezeu e prin preajmă. „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu. (Isaia 66:2). Wow! Ești favoritul lui Dumnezeu. Nu sufăr niciodată de deficit de atenție. Când semenii se depărtează, se apropie Dumnezeu. Ochii Lui văd pe cei ce suferă, ce au duhul mâhnit, se tem, au frici, dar au și temere sfântă de Domnul.

9. Faci parte din majoritate. Nu sunt mulți înfumurați pe planetă. Sunt puțini. Doar că pozele și social-media îi mai vopsește pe unii alții. Dar în procente, cea mai mare parte a lumii suferă. De foame, de frig, de război, de sete, de ură, de invidie, de prea bine, de droguri. E multă suferință pe pământ. Deci când ești prăbușit la pământ, fii calm, faci parte din majoritate.

10. Vei fi mai puternic. Pământul dă hrană. Tot el dă bolile. El înghite cadavrele, apoi le descompune. El ne dă apă, din stâncile reci. Cutremure și căldură, dar și cele mai bune lecții. Dacă te obișnuiești cu pământul nu vei tremura pe marginea gropii. Învață din zdrobire. Învață lecțiile la sol, iar la momentul potrivit vei ști să zbori fără emoții.

Cei mai iscusiți piloți au învățat mai întâi la sol cele mai frumoase taine ale cerului. Ale zborului pe cer. Pe primul cer. Pe noi ne așteaptă „al nouălea.”

Fă o urare sinceră sinelui tău. Spune-i: Fii tare! Fii puternic! Nu renunța! Ești în calcule! Trăiești! Ridică-te! Poți! E Dumnezeu cu tine! Ești răscumpărat! Prin jertfă! Cu Legământ! Chiar dacă viața îți mai dă câte un knock-out! Vei învinge!

Nu ești chiar singur, ești cu tine însuți!
Fii bucuros. Te ține umbrela de mână. Iar umbrelele nu trădează.

Nu vă temeți de cutremure!

Publicat pe de

Revin cu un mesaj de încurajare.
Directorul general al institutului seismologic spune că nu e nimic neobișnuit privind cutremurele de până 5,5 grade.
Este un epicentru de cutremure în zona Lipova, Păuliș, Zăbrani.
(Ps 4:8) Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea.
Să vă liniștiți, faceți o rugăciune, puneți capul pe pernă și dormiți linistiți.
Cei care stați la bloc să fiți siguri că și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Este normal să trăiți o oarecare emoție, să simțiți neliniște, dar nu intrați în panică. Cei care aveți predispoziție la atacuri de panică să fiți liniștiți și calmi, trageți adânc aer în piept și încredeți-vă în Dumnezeu din toată ființa voastră.

Dumnezeu e cu noi prin Hristos. Dumnezeu e în noi prin Duhul Sfânt. Dumnezeu luptă pentru noi! Fiți liniștiți și plini de pacea lui Dumnezeu, care întrece orice rațiune!

Vai de nepăsătorii Sionului!

Publicat pe de

(Amos 6:1) Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion și la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai-marii aceștia ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!…

Sunt o categorie de oameni fără griji în Sion. Ei nu au responsabilități pe umeri, ei nu se roagă, nu cântă, nu predica, nu sunt în niciun departament. Vin cu nepăsare la biserică, stau nepăsători in bancă, pleacă nepăsători acasă. Un fel de leucemie spirituală. Nu asimilează sufletul nimic.

Cum îi identifici pe cei fără griji?

1. Lipsesc regulat de la biserică. Pentru ei închinarea e opțională, prezența fizică nu e necesară, vin doar când au chef. Își găsesc activități mai importante în ziua Domnului. Că vine Domnul, Judecata, Împărăția lui Hristos, lor nu le pasă. De îi amenință vreo vorbă sau îi laudă, iar nu le pasă.

2. Tot timpul întârzie. Ei nu pot să fie punctuali și nici nu vor. Au dezvoltat un sport al întârzierii. Rugăciunea nu este obligatorie, nici părtășia de câteva minute înainte de program, unde îmbrățișezi pe cineva, oferi un zâmbet, o strângere de mână. Nepăsătorii, doar cer, ei nu oferă nimic.

3. Se așează pe locuri mărginașe. Când vin la biserică se așează pe ultimele rânduri, pe la balcon sau pe scaune suplimentare. Ei nu au un loc stabil. De acolo pot observa critic neconstructiv tot. Acolo nu îi observă nimeni. Nici un om. Dar nu și Dumnezeu. A nu se înțelege doar că biserica are nevoie de mine, dar și eu am nevoie de biserică. Slujesc pentru mine, pentru sufletul meu prin biserică.

4. Reproșează continuu. Spiritul acesta comentator alimentează duhul de nemulțumire. La oricine! Lucrurile trebuie să fie invers de cum sunt. Așa cum le văd ei. Totul e exact cum nu ar trebui să fie. Pentru că ei văd diferit.

5. Frustrări nerezolvate. Pâna la urmă fiecare om are frustrările lui în viață. Dar ele pot fi rezolvate. Toate aceste frustrări nesoluționate corect, generează tulburare. Ei sunt fără griji în Sion, dar au grija altora. Deci nu sunt chiar fără griji.

6. Nu au empatie. Că moare un om. Că nu mai vine la biserică. Faptul că se construiește o biserică sau se renovează, el nu e curios. Nu e interesat de subiect. Nu îi pasă. A nu fi înțeles greșit. Biserică nu înseamnă doar program și clădire, sunt o sumedenie de activități și responsabilități extrabisericești. Dar nici acolo nu se implică.

7. Devin partizani. Ca partidele astea politice puse pe scandaluri. Tot felul de oameni reșapați, care au ratat de mai multe ori startul în viață, și vor să joace murdar cartea finalului, dar au probleme mari la finish. Ei au și adepți. Pentru că nepăsătorii sunt mulți, iar numărul lor este în creștere.

Vă recomand să nu vă înscrieți în „partidul” lui Alexandru Căldărarul. Ei sunt făuritori de rele. Ei sunt capabili de mult rău. Iar la final vor fi expulzați de la ușile raiului. Dar, pentru că trăim în har sunt șanse de schimbare.

Pentru ce ar trebui să îți pese în Sion? Care să fie grijile Sionului?

Să ajungă evanghelia la cât mai mulți oameni. Suntem în luptă contra cronometru de salvare de pe linia gheenei a oamenilor pierduți. Să avem grija slujirii și a implicării în turma lui Hristos. Grijă mântuirii personale și a familiei mele. Grija că nu cumva slujitorii să facă slujba suspinând din cauza mea. Grija de a nu se răci postul mijlocirii. Grija de a fi închinător adevărat după inima Tatălui. În Duh și în Adevăr. Grija de a fi plin de Duhul Sfânt.

O! Iată ce griji ar trebui să porți în Sionul lui Dumnezeu. În Biserica lui Isus Hristos! (Evr 2:3) …cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o...

Cu prețuire sfântă. Onisim Botezatu. Pe avion, Timișoara-Bergamo.