(Ps 93:5) Mărturiile Tale sunt cu totul adevărate; sfințenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cât vor ține vremurile.

Ați auzit de ei. Ați cântat cu ei. Poate au fost la biserică dumneavoastră. Sunt formidabili. Este vorba de un grup de cântăreți din toată țara, care se întâlnesc în diverse biserici pentru o demonstrație de forțe a cercetării de altă dată a Duhului Sfânt. Grupul e condus de Ilie Puha, care, ca un amiral al Împărăției, îi conduce în închinare. Și ce închinare!

Cu jumătate de oră înaintea programului biserica era aproape plină. La ora începerii nu mai erau locuri. Sute de oameni din județul Arad au venit la Betleem să se închine. O atmosferă cerească. Cu mâinile ridicate spre Dumnezeu, cu lacrimi pe obraz, toată audiența cântă. Curând, o seară obișnuită se transformă într-o seară a slavei divine. Simțeai vibrațiile prezenței lui Dumnezeu în fiecare celulă din corp.

Pentru câteva zeci de minute (care s-au transformat în trei ore), cerul a sechestrat cronosul/ timpul se oprește, iar harul se revarsă fără măsură. Bătrâni și tineri care cântă și proslăvesc pe Dumnezeu, în briza cercetării de altădată. O oază a timpului, care trezește cele mai sfinte amintiri, în care credincioșii penticostali au experimentat botezul, umplerea și darurile Duhului Sfânt. Acest buchet al revelației care a transformat sute de mii de vieți, ducând Biserica Penticostală la jumătate de milion de credincioși în România.

Cântările duhovnicești scrise prin pușcăriile comuniste și la umbra crucii nu se vor demoda niciodată: “Va fi o dimineață când ne vom ridica”, “Nu-i nici o încercare jos aici sub soare, mai presus decât puterea Ta”, “Când îți cântăm Isus se luminează cerul, se-aprinde jertfa pe altar”, “Iată ruga mea…Tot ce m-ar costa, fie voia Ta”.

Dacă un stil muzical durează câțiva ani, e un artificiu. Dar, dacă un stil muzical ține zeci de ani, înseamnă că are profunzime artistică, are ungere divină, există cerere, credincioșii se regăsesc și trebuie conservat și promovat pe mai departe. Au șanse. Au fost cântăreți din patru generații cu felurite instrumente, așa cum este și harul lui Dumnezeu, felurit. Aceste cântări nu au termen de valabilitate. Ele au spirit etern. În cer se va cânta, dar duhovnicește.

Cu fețele senine, cu lacrimi în ochi, am avut un timp de adevărată laudă și închinare. Cântăreții care se roagă cu lacrimi înseamnă că au continuitate în cotidian. Astfel de cântăreți sunt rari. Dacă i-ai cunoscut, ține legătura cu ei.

Se demodează oare evlavia? Nici vorbă! Oare decența expiră? Nu! Sfințenia are termen de valabilitate? Niciodată! E regina Casei Domnului, împodobită prin roadele crucii. Neprihănirea sau iubirea, au oare perioade de tăcere? De irelevant? Absolut, nu. Ele vor împodobi ființa umană până ultimul om va părăsi planeta albastră.

Atunci haideți să nu construim culte ale personalității “vedetelor” de plastic. Oameni neduhovnicești, care deformează optica adolescenților despre închinare. Să nu promovăm elitismul religios. Să nu angajăm oameni de carton care să ne cânte doar pentru că știu nota sau acordul. “Artiști” care prestează piese compuse de “poeți” nesfinți care nu cunosc pe Domnul. Mai bine trece înaintea lui Dumnezeu o cântare de laudă intonată de un om neprihănit, chiar dacă îi mai scapă o notă. Da, cred în gama harului. Cred în prezența Duhului Sfânt în închinare! Cred în cruce! Cred în hristocentrismul poeziei, al predicării, al cântării. Dacă nu e plină de Hristos, o creație literară, poate fi agreabilă rațional, dar nu încântă cu nimic cerul.

Dacă decența și echilibrul conservator au bunul simț de a rămâne în sfială și liniște, nu înseamnă că au cunoscut vreo înfrângere. Oh! Nu! Mai degrabă au acea constantă a relevanței care le păstrează pline de vitalitate, în timp ce pe lângă cale se ridică și dispar stiluri și trenduri de plastic cu fumigene colorate.

Dragă Ilie Puha, acordeonul tău nu se demodează niciodată. Așa alb și tocit, e în trend. Fiecare clapă are belșug de har. Fiecare buton de bas, aduce un strop de autentic în închinare. Rari sunt cântăreții care mai cântă în lacrimi. Unii nici nu au cum, îi împiedică “lookul”. Dreptate avea Nicolae Moldoveanu: “Mai frumoasă-i cântarea cu lacrimi, mai ceresc e răbdând a trăi”. Când mâinile sunt sfinte, și inima fără prefăcătorie, la fel sună și chitara, vioara, trompeta, pianul și oricare instrument muzical. Nu proslăvesc acordeonul. Nu despre instrumente este vorba. Fiecare instrument rămâne doar un instrument muzical, caracterul închinătorilor face diferența.

Dragi cântăreți și predicatori! Rămâneți prin preajma crucii. Aici e autenticitatea închinării. Vrednicia se capătă pe genunchi, în frângere, cu lacrimile pocăinței și smerenia hristologică. În Biblie nu ai cum să te rătăcești. Sfânta scriptură este ca un ocean infinit, dar cu Isus Hristos în corabie și plinătatea Duhului Sfânt în inimă, nu te pierzi niciodată.

Dragi creștini! Rămâneți demni! Nu îngenunchem decât înaintea lui Dumnezeu ! Nu cedăm un centimetru de har câștigat de Hristos la cruce! Nu facem troc cu adevărul în schimbul vremelniciei! Nu ne lepădăm de Dumnezeu! Ne străduim din răsputeri să trăim în neprihănire! Rămânem în luptă deschisă cu diavolul, aliniați în spatele crucii, cu Isus Hristos în frunte! Dezaprobam orice formă de promiscuitate si mergem înainte cu Dumnezeu!

P.S. Sfințenia rămâne podoaba care umple de frumos Casa lui Dumnezeu până la sfârșitul veacului. (Să îl purtăm în rugăciune pe fratele Ilie Puha. Are nevoie de noi în perioada asta).

E atât de frumoasă slujba de păstor/slujitor, dar atât de grea și anevoioasă pe alocurea. Ai fost propus de un pastor senior, biserica te-a ales, probabil e și voia suverană a lui Dumnezeu. Și te trezești într-o nebuloasă luptă spirituală, fără ajutor, fără apărare și de cele mai multe ori singur. Nepregătit. Fără avertismente. Uneori ai vrea să descarci povara sufletească. Să evadezi câteva zile. Să închizi telefonul. Dar e aproape imposibil.

Poate se vede diferit din bancă spre amvon. Dar de aici în sală se vede dublu. Deseori cu emoții și frică. Anxioși, atenți la vorbe și gesturi, pentru că sunt critici exigenți în sală. Preocupați de fiecare detaliu al bisericii să meargă brici. Iar când vezi zone gripate, respiri greoi și suferi. Atent la copii. Grijuliu cu tinerii cateheți. Respectuos cu vârstnicii. Gentil cu tineretul. Precaut cu doamnele. Un păstor este vândut rob slujirii Stăpânului. El nu mai există. Familia suferă, organismul suferă, somnul suferă. Apoi ne stingem poate chiar înainte de pensionare. 

Văzusem un clasament cândva, cum că slujba de păstor ar fi pe locul doi în lume la categoria gradului de risc, după piloți. Cum? Ore de noapte mai multe decât de zi. Expunerea la viruși prin spitale și azile de bătrâni. Slujire în medii ostile. Mor aproape un milion de creștini anual. Cei mai mulți sunt slujitori. Mâncăm pe fugă. Zboruri cu avioane. Șoferi de cursă lungă. Criticați. Expuși riscului de a fi răstălmăciți în vorbire la fiecare prestație publică. Zile de post multe și grele. Nopți albe. Critici peste critici, din toate direcțiile. Creștinul de rând se luptă cu duhuri, păstorii luptă cu legiuni, tot în favoarea turmei. E frumos să fii păstor!

A doua duminică din octombrie e ziua slujitorului. Nu am știut de ea. Dragi frați de pretutindeni. Surprindeți-vă slujitorii cumva

🎹🎻🎷Invitați-vă dirijorul la un ceai.

🌹🌷🌺Duceți un buchet de flori învățătoarei de la copii. 

🧑‍💼👨‍💻👨‍✈️Faceți un cadou liderului de tineret.

🍷🫓🍽️Spuneți un mulțumesc diaconului care vă dă Cina Domnului. 

📚📙📕Cumpărați o carte pentru prezbiterul care face pastorație de ani de zile gratuit. Pentru că pastorul e prins cu alte biserici și ajunge mai greu la voi. Dar prezbiterul acela, delegat sau nu, stă cu toiagul în mână. Doarme în mijlocul satului vostru și vă apără de lupi. Invitați-l la o cină. 

🅿️👮Chemați echipa de ordine la o ședință. La final surprindeți-i cu o pizza!

🎤📹📷Mulțumiți oamenilor de la media care stau în picioare program după program!

🧎‍♀️🤲🙏 Binecuvântați-vă mijlocitorii bisericii. 

🧼🧹🧽Chemați femeia de serviciu a bisericii în față la o slujbă și rugați-vă pentru ea! Binecuvântată e doamna care aspiră praful de pe picioarele sfinților!

💶🪙💳Felicitați public pe contribuabilii lunari (fără nume) care dau zeciuiala. Ei țin biserica în viață!

Despre pastor nu am amintit nicio recompensă. Nu vreau să ne plângem de milă sau să ne apărăm singuri. O faceți dumneavoastră în fața batjocoritorilor. Nu le permiteți să ne calomnieze. Luptați pentru cei care luptă pentru voi. Nu vă cerem decât să vă iubiți păstorii. Și spuneți-le asta printr-o îmbrățișare. Știu, e un sport neobișnuit, dar înnobilează. Am o rugăminte totuși: ajutați-ne să nu facem slujba suspinând! Așa ceva nu vă e de nici un folos nici dumneavoastră, nici nouă.

@12 octombrie ziua slujitorului. 

La mulți ani, nouă!

Cu prețuire, pastor Onisim Botezatu

Să reușești să găsești doi oameni care să se unească în rugăciune cu tine în zilele noastre este un lucru măreț. Să ții de ei ca de ceva sublim dacă îi ai. Sunt specii rare. Deja ați întruni cvorumul, minim obligatoriu cerut de Domnul Hristos pentru a produce o minune. (Mat 18:19) Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.

Dacă reușești să aduni 100 de oameni sub același steag al crucii lui Hristos, este miracol de povestit nepoților. Însă, atunci când Dumnezeu adună câteva mii de tineri în aceeași zi la rugăciune, se scrie istorie. Și ce frumoase file de istorie. Fără cântăreți celebri, fără predicatori renumiți, fără teme incitante sau comerciale, fără prea multe aspecte legate de marketing, fără pomeni electorale, ci pur și simplu pentru rugăciune. Asta este minunea.

Inițiativă a Departamentului Național de tineret, ziua de rugăciune națională (prima sâmbătă a lunii octombrie), a intrat în calendarul oricărei biserici și comunități penticostale din țară. Ce frumos este să începem anul universitar cu studenți umpluți cu Duhul Sfânt. Ce bine este pentru părinții care știu că băieții și fetele lor aleargă sute de kilometri la rugăciune, în timp ce mii de tineri se ruinează în fiecare zi printre adicții și compromisuri. Trebuie să fie niște părinți tare fericiți!

Ideea de a descentraliza pe comunități rugăciunea națională de tineret a fost una inspirată. În felul acesta pragmatic și ușor de asumat logistic, toți tinerii noștri au acces la o slujbă în care doar ne rugăm. Două, trei ore de rugăciune. Cu îndemnuri de două minute, o cântare sau două și iar rugăciune.

Cred că liderii județeni de tineret ai comunităților regionale din țară și liderii de tineret de biserică, au să ne povestească experiențe nemaipomenite după ziua aceasta de 4 octombrie. La Arad de exemplu, au ieșit zeci de tineri în față pentru rugăciune. Multe lacrimi au fost vărsate pe mocheta bisericii Gloria Arad. O fată povestește pe hol cu foarte mare entuziasm că Domnul a botezat-o cu/în Duhul Sfânt la rugăciunea plenară. Ce mărturie mai înaltă și veste mai sublimă?!

Privind la pozele colegilor noștri din departamentul național de tineret, nu putem decât să ne arătăm mulțumitori Domnului pentru că ne-a acordat gratis harul de a fi contemporan cu voi! Dragi tineri apartenenți ai Bisericii Penticostale române.

Voi, care faceți cinste universităților din România cu rezultate excepționale! Voi, premianții liceelor țării, pe care Dumnezeu v-a făcut cap și nu coadă! Voi, cei dintâi la concursuri biblice și talantul în negoț! Voi, lumina liceelor din România! Premianți la olimpiadele naționale și concursurile “Hristos în școală, cunoaștere și trăire! Voi, bucuria și cununa noastră! Cinste vouă, băieți și fete care ați făcut din castitate virtutea cardinală a tinereții, păstrând Templul Duhului Sfânt (trupul vostru) departe de profanare și compromis! Sunt atât de convins că răsplătirile dumnezeiești se îndreaptă onorabil spre voi.

Cinste părinților care v-au sponsorizat deplasarea la rugăciunea națională! Ferice de pântecele care v-au născut! Datorită vouă, tineri cu un cuget limpede și inimă curată mai ține Dumnezeu țara asta. E o onoare să fim robii lui Dumnezeu de serviciu în slujba voastră. Voi, cununa celor peste trei mii de biserici din țară. Voi țineți în viață formațiile bisericii. Voi sunteți generația activă de ASTĂZI. Pentru că ASTĂZI scrieți file de istorie prin slujirea și implicarea voastră. V-am văzut cum vă rugați cu mâinile pe sus. Nu am văzut la vârstnici lacrimi de pocăință cum am văzut la voi, de o sinceritate debordantă. Sunt convins că cerul are un cuvânt greu de zis în dreptul răsplătirilor voastre eterne. Vă iubim!

Vă iubim cu toate fricile și anxietățile voastre! Vă iubim cu toate crizele voastre identitare. Cu toate apucăturile și slăbiciunile voastre, în speranța că Dumnezeu vă va transforma asemenea chipului Fiului Slavei Sale. Suntem aici să vă smulgem din adicții și suferințe emoționale, cu ajutorul lui Dumnezeu. Suntem aici să vă asistăm nașterea din nou și ucenicizarea. Suntem aici să vă predăm ștafeta slujirii în plinătatea Duhului Sfânt. Avem încredere în voi. Viitorul e pe mâini bune, în mâinile voastre.

Mulțumim Domnului pentru Departamentul național de tineret. Cu smerenie îmi exprim sentimentul de onoare de a face parte din el. Oameni harnici, devotați, vizionari, credincioși Stăpânului și în slujba tineretului român de pretutindeni. Mulțumim păstorilor locali care au fluidizat calea rugăciunii, punând la dispoziție bisericile locale spațioase pentru manifestarea devoțională prin închinarea tinerilor noștri.

Cu prețuire. Al Domnului rob în slujba voastră, pastor Onisim Botezatu

Am fost invitat la înmormântarea fratelui Enor(Enea) Aslam din Recaș. Regret că nu am cunoscut pe fratele Enea. Dar cunoscând familia, și decorul funeraliilor sale am reușit să îmi fac o idee despre acest om mare.

M-a sunat Iasmina pe când încă fratele Enea era la ATI. Eram la o conferință de tineret în Bistrița. Am rugat pe fratele pastor să mai facem o rugăciune. Am tăiat din seminarul meu și am mai făcut o rugăciune specială pentru familia Aslam și pentru fratele Enea. Patru ore mai târziu primesc mesaj de la Iasmina: “tati a plecat la Domnul!”

Ce frumos a plecat la Domnul. Întrebare se pune: dacă Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunea? Sunt convins că da. Și a noastră, și a familiei și a bisericii. Dar în același timp cred că același Dumnezeu a ascultat și rugăciune fratelui Enea. A preferat să îl ia la Sine. Oricum îi e mult mai bine acolo. Regret ca nu am ajuns la spital la Timișoara să mă rog pentru dumnealui. Dragi creștini, iubiți-vă sfinții cât sunt în viață.

Multe m-au impresionat la această înmormântare. Spre exemplu dragostea din această familie. 11 fete și un băiat. Așa cum au scris și în necrolog: “Tati a fost prințul nostru!” Am asistat la înmormântarea “unui mort” fericit, care “a murit în Domnul!” Pare ciudat dar așa numește Domnul pe sfinții care au au sfârșit cu bine alergarea. Apocalipsa 14:13.

Când ai 11 fete ești fericit. Cinste părinților care au trăit atât de demn, încât au cine să îi plângă la înmormântare. Lângă sicriu stătea sora Mariana. Proaspăt semnatară a listei văduvelor. Când venea o fată să o mângâie, când alta. Făceau cu rândul la a o lua în brațe. Rar mi-a fost dat să văd așa familie unită și iubitoare.

Biserica din Recaș are motive serioase de bucurie cu astfel de oameni ca fratele Enea. Tinerii au cântat ca un cor îngeresc. Fanfară a asigurat un decor perfect pentru un om atât de mare ca fratele Enea. Bătrâni și tineri deopotrivă au fost parte din acest tablou extraordinar. o zi însorită de septembrie. Un cimitir îngrijit. O audiență numeroasă. Un da Dumnezeu care își veghează înmormântarea eroului. De specificat că în urmă cu dor două luni și-a condus la altarul căsătoriei ultima fată. Acesta este un alt mare har.

Dragă familie Aslam. Aveți toate motivele să vă simțiți onorați, să îi mulțumiți lui Dumnezeu că va dăruit harul de a avea un tată patriarh. Un om bun și serios cu sfințenia. Sora Mariana, Dumnezeu din cer se oferă să vă fie apărătorul, ca văduvă a unui sfânt. Așa cum a binecuvântat-o prin Elisei pe văduva unui prooroc.

A fost o bucurie să vă slujesc. Familie mare. Copii iubitori. O mulțime de nepoți. Așa încununează Dumnezeu viața celor credincioși. Iar la moarte nu le piere nădejdea celor care se tem de Domnul. Felicitări sora Mariana pentru modul în care ați crescut copiii! Cinste dumneavoastră și bisericii pentru lumina răspândită în localitatea Recaș. Pentru exemplul de familie binecuvântată!

Mângâierea Duhului sfânt să vă însoțească.

Cu prețuire pastor Onisim Botezatu!

https://www.facebook.com/share/r/15v68aNKe2/?mibextid=wwXIfr

Un vis frumos. Un vis înalt și nobil. Un vis ce părea imposibil. Un proiect educațional minunat. Am luptat în parteneriat cu Dumnezeu și am reușit.

Grădinița Betleem oferă un mediu creștin în care copilașii pot păși cu încrede în zorii educației formale. Spații aerisite, mobilier nou și condiții de igienă la standarde foarte bune. Personalul didactic alcătuit din educatoare pasionate și competente care nu dor predau lecții, ci iubesc lucrarea cu copiii.

Biserica Betleem rămâne ca cel mai de seamă partener al Grădiniței, asigurând gratuit suport spiritual și emoțional copiilor și familiilor acestora, în fiecare zi de marți și miercuri. Vă așteptăm să vă înscrieți copilașii pe tot parcursul anului. Contact director: (0758) 912 068

Mulțumim Tatălui ceresc pentru acest proiect de suflet!

Fratele Iosif Țon a ajuns în “Țara ideală”, așa cum își numea una dintre numeroasele cărți scrise. Un om cât toată istoria postbelică de mare. Un erou în fața căruia stai și ei notițe. Nu l-am cunoscut personal, dar i-am citit parte din cărți, am crescut cu predicile dumnealui, cu aportul adus teologiei evanghelice.

Mai scriem și noi câte un articol, încercăm să predicăm (câteodată ne și iese), dar pe vremea când mulți dintre noi eram plozi fără chip, fratele Iosif Țon predica la Europa Liberă, Vocea Americii și la toate televiziunile posibile care difuzează material biblic.

Absolvent la Oxford, preocupat de plantare de biserici, școli și universități, fratele Iosif s-a stins, dar a rămas viu în multe inimi. A format mentalități, predicatori, preocupat de Viața de familie, Fiți oameni, Bunătate Adevăr și Dreptate, sunt unele dintre titlurile cărților dumnealui.

Ca om, ca slujitor a avut și Confruntări, așa cum și-a numit una dintre cărți. A lăsat schițe de predici și o mare bogăție intelectuală. A influențat generații de oameni și slujitori, contribuind activ la filosofia religiei contemporane și la teologie creștină. De la Țon încoace putem vorbi de teologie evanghelică (sau evanghelicală, un nou concept promovat de prof. Univ. Dr. C. Simuț, pentru a se distinge de luterani și reformați).

Iosif Țon a fost un om bun. Un soț desăvârșit, ridicând familia la rangul respectabil pe care îl are de la Dumnezeu, dincolo de invenții omenești care dinamitează familia. A fost căsătorit decenii întregi cu sora Elisabeta. Multe ar avea să ne povestească soția, cu siguranță. Se vor scrie multe despre Iosif Țon și destul de puține despre soția lui. Fără o femeie sfântă, un bărbat nu ar putea ajunge departe în slujire. Cinste dumneavoastră soră Dora, că ați avut un astfel de tată, de care ați fost vitregită de multe ori, plecând în delegații și campanii de răspândire a Evangheliei. Un tată al teologiei evanghelicale românești.

Un om blajin. Zâmbitor. Predica zâmbind. Aștepta zâmbind întrebările în podcasturi. Răspundea zâmbind inclusiv întrebărilor rău intenționate. O față luminoasă. Când îl ascultai cu vocea lui caldă și plăcută , nu te săturai să te adapi din Cuvântul vieții. Ca un maestru al cuvintelor (fiind și absolvent al Facultății de Litere din Cluj), folosea cele mai calde abordări. Ce frumoase sunt cuvintele spuse cu căldură! Iar fratele Țon radia căldura hristologică. În “confruntări” era la fel de elegant și calm. Răspundea călduros celor care loveau sfâșietor. Exact așa cum făcea Hristos Domnul nostru cu fariseii. Același zâmbet de copil până la aproape 91 de ani.

“Duceți-vă, frate Iosif, vă veți odihni până va veni sfârșitul” și răsplătirea. Vă veți odihni de ostenelile dumneavoastră, căci faptele vă urmează. Multe și frumoase fapte. Ar fi o suficientă răsplătire pentru un om fie și doar să vă poarte cununa cu multe pietre prețioase.

În ultimii ani au fost multe scrise despre Iosif Țon pentru că a promovat lucrarea Duhului Sfânt. Ar fi fost o nedreptate să nu Îl fi cunoscut pe Dumnezeu și în felul acesta un om de un așa calibru intelectual și teologic. Asta îl face și mai curios de cunoscut. Probabil va fi studiat mult de acum încolo, va fi citat în multe lucrări de cercetare. Dragi studenți și doctoranzi, aveți material de studiu. Un om care știa ce crede, ce vorbește și ce face.

A traversat perioade grele ale istoriei. A îndurat ostilități politice. La vârsta adolescenței deja înfruntă cel de-al doilea război mondial. Apoi foametea din 47. Apoi regimurile totalitare. Le-a înfruntat cum a putut, rămânând credincios Regelui. E un mare păcat să judecăm istoria. Pe care o cunoaștem doar în frânturi.

Pe curând, frate drag Iosif. Noi cititorii și ascultătorii dumneavoastră vă spunem: La revedere! Și suntem mulți!

Sună minunat. Sună magnific. Sună divin. Dar, condițiile în care se promovează și se încearcă dezvoltarea acestei sfinte filosofii, uneori sunt străine de subiectul în sine.

Un post TV din țară încearcă să facă acest lucru. Apare des pe prompter mesajul: “împreună fără ură.” Super! Ce bine că mai auzim și astfel de mesaje, nu doar scandaluri și elemente de cancan și înjurături între conaționali. Însă, dragi promotori, trebuie să analizăm puțin ideologia de fond a inițiativei. Pe fundal, apare voalat steagul care trezește ură și repulsie bunicilor și bătrânilor țării, care mai aprind câte o lumânare pe la mănăstiri (curcubeul deformat, căruia i s-a furat o culoare).

Asistăm la o formă de confiscare a simbolurilor religioase. Crucea întoarsă invers confiscată de cei cu muzică drăcească, crucea cu silueta Mântuitorului întoarsă cu capul în jos la spectacolul promovat de aceeași furnizori ai ideologiei “păcii” într-un oraș cu tradiție religioasă de sute sau mii de ani, Cluj. (Sunt uimit cum liderii celor peste 70 de biserici clujene nu au avut o reacție caldă, dar fermă exprimând dezaprobarea față de ofensă adusă crucii lui Hristos?), doar sporadic. (Pe liderii evanghelici îi cunosc personal și știu că dezaprobă aceste sacrilegii). Steaua lui David confiscată fără un colț, curcubeul confiscat fără o culoare, cifra desăvârșirii (7) confiscată trunchiată cu o valoare (6), peștele (ictus), care simboliza direcția spre catacombele unde primii creștini se adunau la închinare în timpul prigoanelor primelor secole, este întors pe dos simbolizând aceeași ideologie umanistă și “multiculturală.”

Da, pentru că diavolul nu a creat nimic. El doar pervertește și copiază ce a creat Dumnezeu. Dar nu poate în mod desăvârșit. Ci, toate fake-urile sunt un atentat ofensatoar la adresa divinității.

În concluzie. “O lume fără ură” este viabilă doar în Hristos. Evr 12:2) Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Nu există iubire fără Hristos și cruce. Nu există pace fără Domnul păcii, Hristos. Nu avem armonie fără Biblie. Nu există înțelegere între oameni fără Dumnezeu. Nu poți să promovezi mesajul iubirii, pe steagul ofensei aduse la adresa divinității. Ofense sodomite care au adus prăpădul peste două mari orașe: Sodoma și Gomora.

Se poate iubire? Da! Se poate să trăim în armonie? Cu siguranță da! Putem să ne înțelegem? Mai mult ca sigur! Doar dacă avem același Dumnezeu și, doar în termenii păcii stabiliți de Majestatea Sa. Nu prin ideologii și termene omenești care se luptă din răsputeri să împingă divinitatea la marginea societății. Posibil să aibă iluzia reușitei, dar nu vor putea scoate pe Dumnezeu din propria conștiință. Toți “filosofașii” de astăzi au uitat că au silabisit și li s-a pus creionul și stiloul chinezesc în mână în curtea bisericii, acolo unde s-a născut școala românească. (Exemplul lui Creangă). Acum, după ce ne-am făcut “mari” nu putem dinamita exact mama educației, sfânta Biserică, neglijând regina bibliotecilor lumii: BIBLIA!

Ce va face Biserica batjocorită la festivaluri promovate la “propovăduitorii vieții fără ură?” Rabdă, iubește, iartă, se roagă inclusiv pentru batjocoritori, se împărtășește cu Trupul și sângele Domnului, cântă laudele Domnului, ajută sinistrați și așteaptă Împărăția Cerurilor. Cum? Iubind cu adevărat! Doar hristologic! TRĂIND FĂRĂ URĂ!

Din respect pentru legământul făcut de Dumnezeu prin Moise întregii omeniri voi atașa simbolul legământului, curcubeul așa cum apare el pe cer, ROGVAIV-ul curat și fără “modificări.”

Geneza (9:13) curcubeul Meu pe care l-am așezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine și pământ.
(9:14) Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor,
(9:16) Curcubeul va fi în nor, și Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veșnic dintre Dumnezeu și toate viețuitoarele de orice trup de pe pământ.”
(9:17) Și Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între Mine și orice făptură de pe pământ.”

Prin harul lui Dumnezeu Biserica Betleem crește și noi ne bucurăm. Față de numărul pe care îl aveam la începutul lucrărilor (anul 2023)biserica s-a dublat. Suntem uimiți și noi de trezirea spirituală realizată de Dumnezeu în cartier. Depășește toate calculele noastre. O parcare ce părea imensă, a ajuns să devină neîncăpătoare.

Pe suprafața parcării avem programată o sală multifuncțională (polivalentă), ce va sluji ca sala de mese bisericii și sala de sport grădiniței, care va ocupa aproximativ 800mp. În acest caz suprafața parcării va scădea foarte mult.

Din toamnă, cu ajutorul bunului Dumnezeu vom avea și deschiderea Grădiniței Betleem. Care va mări traficul auto și pietonal. toate mașinile (peste 160 la număr) ies într-o străduță îngustă (Faurilor) de doar 4 m, ce crează disconfort vecinilor. Cărora, cu umilință le cerem scuze!

Prin harul Domnului ni s-a ivit ocazia unui teren de 500 mp care ne face legătura cu strada Alexandru cel Bun (paralelă cu Faurilor, veți vedea în imaginile atașate). Asta ar însemna să avem acces direct în parcul central al cartierului Gai. Reperul pentru oameni ar fi mult mai bun, iar accesibilitatea în incinta bisericii s-ar dubla.

Dacă simți cu lucrarea Împărăției lui Dumnezeu și dorești să te implici și tu, ar fi o mare bucurie și ajutor pentru noi, iar Dumnezeu ar fi onorat prin sprijinul tău. Oricât ar fi de mult sau puțin.

Conturile bancare a Bisericii BETLEEM Arad:

🇷🇴RON:
RO69BTRLRONCRT0528914001

🇪🇺EURO:
RO19BTRLEURCRT0528914001

🇺🇸USD:
RO23BTRLUSDCRT0528914001

🇬🇧 GBP:
RO74BTRLGBPCRT0528914001

Swift:
BTRLRO22

Mulțumim anticipat pentru sprijin și Dumnezeu să vă răsplătească de o mie de ori suma donată.

Cu prețuire, conducerea Bisericii Betleem!

În timpul mandatului său, Oliver Cromwell (înalt om de stat al Angliei) s-a confruntat cu o criză economică severă. Anglia era aproape de colaps financiar și avea nevoie urgentă de argint. Pentru a găsi soluții, Cromwell a trimis emisari în întreaga țară, cerându-le să caute orice sursă posibilă de metal prețios. La întoarcere, aceștia au venit cu un raport neașteptat:

„Cea mai mare cantitate de argint se găsește în biserici, în icoanele și statuile sfinților. Când a auzit aceasta, Cromwell a rsotit următoarele:

„Topiți-i pe sfinți și puneți-i în circulație!”

(Text preluat dintr-un copyright ce urmează a fi publicat în curând. Va conține meditații ale titanilor secolului trecut. Se va chema: GLASURILE DIN PUSTIE)

(Nota autorului. O.)

Asta este marea drama a zilelor noastre. Avem sfinți încremeniți după altare, în bănci, pe gradenele corurilor și fanfarelor, pironiți prin balcoane bisericești. Încălziți iarna până la adormirea firii, răcoriți vara climatronic. Sfinți care au ridicat confortul sinelui la rang de cult al personalității și stau confortabili în jilțurile bisericești în timp ce moartea bântuie pe la poți. “Topiți-i și puneți-i în circulație!”

Din nefericire nu mai avem sfinți topiți la crucea lui Hristos! Avem tot mai puțini mijlocitori care cunosc tainele rugăciunii! Avem tot mai mulți predicatori care predică onorabil despre Hristos, cheamă pe alți la credință, dar ei înșiși nu îi cunosc inima lui Dumnezeu. Nu cunosc frângerea de la Golgota. Nu se topesc în lacrimile mijlocirii pentru o generație de copii plini de adicții, sponsorizați de părinți înstăriți, dar care se scaldă în iazurile apostaziei și pretind că sunt “binecuvântați.”

Dezvoltăm elitismul predicării. Avem o mulțime de circari, actori de clasa a doua, care rostesc predici și iertare în numele unei Evanghelii pe care nu o mai citesc. Avem cântăreți care au investit în sonorizare mai mult decât în spiritualitatea cântării. Pretind onorarii mari pentru prezentarea unor piese fără gram de Hristos în ele. Cântărețul fără o viață frântă la umbra crucii lui Hristos, distrează soldații cetății în timp ce zidurile sunt înconjurate de demoni.

Dragi slujitori ai altarelor. Nu mai predicați dogmele cultice, predicați credința plină de vitalitate și forță transformatoare a Duhului Sfânt! Nu mai puneți poveri pe grumazul unor enoriași și așa obosiți de poverile religiozității. Nu mai faceți clasamente și comparații între culte și congregații. “Topiți sfinții și puneți-i în circulație!“

Dragi slujitori ai bisericilor istorice! Nu mai adunați în păduri și munți și chilii oameni tineri și buni de lucrare! Nu-i izolați printre sălbăticiuni și copaci seculari, hrănindu-i cu ciuperci și fructe de pădure! “Topiți-i și puneți-i în circulație!”

Observ zilnic acesta dramă în care a ajuns creștinătatea europeană și mi se chircește sufletul în mine de durerea unei generații religioase, care nu mai cunoaște dragostea și iubirea lui Hristos. Aș alerga 24 de ore din 24 strigând în gura mare: Trezire! Trezire! Trezire!

Este atât de aproape ziua în care Mirele vine după preaiubita lui Biserică. Și noi suntem atât de departe de El. De adevăr. Departe de Biblie. Departe de odăița mijlocirii! Departe de cer! Cât este de departe cerul de pământ, atât de departe este inima noastră de inima lui Dumnezeu. Am o mare bucurie că văd oameni care se întorc cu miile la Domnul. Asta mă bucură. S-ar putea unii creștini disfuncționali care s-au lepădat de Hristos să fie înlocuiți de cei din urmă: (vameșii și femeile ușoare).

Soluția este în frângere la cruce. În mijlocire reală. În renovarea odăiței mijlocirii, care e în mare ruină. În întoarcerea la Dumnezeu. În iubirea Lui din toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea noastră. Dragi sfinți! Haideți în turnătoria dragostei crucii. Topiți de iubirea hristologică “să ne punem în circulație” spre salvarea sufletelor pierdute și resuscitarea celor adormite!

Cu prețuire și multă dragoste!

Pastor Onisim Botezatu