O invitație specială, o provocare pentru mine, o oportunitate a slujirii. Faptul că Dumnezeu a rânduit să fiu cu frații Strugariu și Ionuț Gontaru este un privilegiu unic, pentru care mă declar mulțumitor cerului.

Călătoria

Lungă și obositoare. Frații Strugariu și Ionuț au plecat sâmbătă din Suceava. Și am ajuns în Melborne marți dimineața (ar fi luni seara în România). Trei zile pline de drum. Budapesta-Dubai-Singapore-Melborne. O scurtă incursiune în inima Dubaiului este suficientă pentru a cartografia puțin imaginația cu rezultatul opulenței și al luxului exorbitant în care își petrec nefericirea magnații lumii, confundând amarnic valorile umane. Pare exotic, frumos și aventuros, dar este teribil de greu. Am lăsat familii acasă în ger cumplit, cu mașinile înzăpezite. Am lăsat împreună 6 neveste și 32 de copii să se descurce cu greutățile vieții, dar când Dumnezeu te cheamă, iar tu ești slujitor, mergi fără comentarii. Mari răsplătiri dumnezeiești are Domnul pregătite pentru fiecare soție de slujitor, pentru fiecare copil de slujitor. Toți sunteți partenerii noștri de slujire, chiar și de departe. Sacrificiul vostru nu va trece neobservat de providență.

David Șalar

Am avut ocazia să cunosc un om. Un mare om. Un om de caracter, modest, serios și bun. Blândețea lui David este cu adevărat cunoscută de toți oamenii. Am făcut o echipă bună împreună. Am avut de învățat multe lecții prețioase de la David. Dumnezeu să te binecuvânteze fratele meu. De asemenea au mai fost și alți frați slujitori precum Relu Moldovan, fratele C. Marinel. Domnul ne-a unit sub steagul crucii.

Melbourne, Victoria

Un oraș impresionant, 180(o sută opt zeci) de km lungime și 100 km lățime. Statul Victoria este reprezentativ, cu capitala Melbourne. Iar capitala Australiei (Canberra) este situată între cele două metropole: Sydney și Melbourne. Acesta din urmă este o metropolă uriașă, cu blocuri foarte înalte. La etajul 99 am urcat, mai sunt și altele mai înalte. În acest oraș răsfirat se aude pe alocurea vorbită limba română, ceea ce e fascinant. Așa cum fac peste tot, acești români s-au adunat, au întocmit mici comunități și au făcut biserici. Se adună săptămânal și slujesc Stăpânului.

Concenrtul papagalilor.

La geamul camerei mele se află doi stupi de albine foarte bine îngrijiți. În fiecare dimineață între orele 5-6 se dă un concert în parcul de lângă noi orchestrat de Creator. Fără bilet de intrare, fără bani, fără amplificare electrică, papagali de mai multe rase și culori si alte înaripate, ne oferă un concert mirific.

Familia Cîmpean

Cazați la fratele păstor Mircea Cîmpean, un primitor de oaspeți care a cazat mulți îngeri în ani, împreună cu părinții dumnealui, (mama Lidia, o Debora, o mamă în Australia) și tata Onucu (pastorul senior Ioan Cîmpean) sunt o familie model. La 59 de ani de căsătorie, plini de umor și dragoste, se înțeleg ca la 17 ani când mama Lidia a spus “Da” în fața altarului și s-a ținut de cuvânt. Aviz celor care după doi ani de la nuntă pomeniți divorțul! Pe atunci iubirea era iubire. Și astăzi este dacă ai inimă curată și ești asumat.

Biserica Tabor

O biserică cochetă, cu un design călduros, cu oameni credincioși și decenți îi slujesc Tatălui cu bucurie. Am cunoscut aici oameni mari, cu inimă cât Australia. Faptul că ne încurajează ascultând slujirea noastră în mediul online, e și mai onorabil. Unii dintre ei ne povestesc cum au venit aici. Fiecare poveste e unica în felul ei și cu puternic impact emoțional. E o bucurie să le asculți povestea. Aș face un reportaj cu fiecare poveste, care e demnă de un bestseller.

Convenția bisericilor Penticostale din Australia și Noua Zeenlandă

Convenția a fost organizată de Consiliul Bisericesc al tuturor bisericilor din Australia, dar prezența a fost policromatică. Ce mă bucur că departe de casă românii au uitat de gardurile de beton armata, de zidurile fortificate doctrinar, au uitat de religii și curente, de calvinism și armenianism, de luteranism sau reforme, penticostali sau baptiști. Aici toți se închină. Aceeași oameni aceluiași Dumnezeu. Toți cântă, toți se roagă, iată cum steagul crucii ne adună pe fiecare la un loc, putem vorbi aceeași limbă, și ne putem uni în închinare. Nu e abilitate umană, e opera Duhului Sfânt.

O sală grațioasă de aproximativ 1500 de locuri. Curând devine neîncăpătoare, deschizându-se și balconul care e full. Sala e plină nu doar de oameni, ci și de prezența Duhului Sfânt. Oameni adunați din toate colțurile Australiei, nu au mai ținut cont de miile de km au venit cu așteptări și dorința de părtășie. Din Sydney, Brisbane, Adelaide, Gold Coast, Pert și alte orașe australiene, unde frații noștri români și-au construit bisericuțe să se închine Regelui.

Foarte curând Duhul Sfânt aduce sub cruce sute (peste o mie) de închinătorii. Cu vocea, cu mâinile ridicate, cu diverse instrumente, curând focul închinării se extinde în întreaga sală. De la prima zi a convenției până la ultima am fost onorați cu prezența Duhului Sfânt în mod cu totul special. Nici unul din echipa noastră (cei invitați special pentru convenție) nu are 40 de ani împliniți. Semn că frații nu țin cont de anii noștri, dar se pare că nici Dumnezeu. Lucrează cu oameni de 30 și ceva de ani, la un loc cu oameni de 50-60-70 de ani.

Ultima zi a fost una unică. Duhul Sfânt începe să miște inimile spre cer. Prezența lui Dumnezeu avea să ne surprindă pe toți, chiar și cei experimentați tremură. O vibrație specială a Duhului preia controlul convenției și devine aproape imposibil de gestionat omenește. La nivelul duhului se simt presiuni și lupte acerbe în văzduhul Oceanului Indian.

Probabil căpetenii din Asia, din idolatria Indiei, din Japonia și orient au făcut front comun. Se simte o tensiune puternică la nivel spiritual. Numai cei cu experiență înțeleg misterul. A doua seară am înțeles secretul. În apropierea noastră se află una dintre cele mai reprezentative comunități sataniste din Australia. O, da. Mare dreptate avea apostolul Pavel: (Efes 6:12) Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. Vai ce aș fi povestit puțin cu fratele Pavel. Ce nu aș da să am o oră audiență la el la consiliere, să îmi vărs amarul și să povestesc presiunile și războaiele spirituale. Cred că ar fi singurul care m-ar înțelege deplin.

Dar mijlocirile celor maturi, lacrimile părinților îndurerați care au pierdut controlul în casele lor, au avut succes. După lungi insistențe la chemare se declanșează minunea. Puhoi de oameni vin în față la rugăciune. De toate vârstele. Culoarele se umplu curând. Suntem nevoiți să facem mai multe apeluri la ei să elibereze culoarul care se tot bloca. Zeci de persoane care au venit să se ofere slujirii Regelui Regilor. Multe lacrimi s-au vărsat. În față lacrimi de pocăință. În bănci lacrimi de mulțumire ale părinților care își văd împlinită rugăciunea. Amarele lacrimi ale nopților târzii sunt acum împlinite de Dumnezeu. Zeci de minute de rugăciune împreună cu ceata de slujitori care au venit să ne rugăm.

O generație de tineri înfrânți. Depășiți de nivelul luptelor spirituale, unii au cedat sub presiunea poverii. Alții se mai țineau în câteva propte. Alții serioși de altfel au răspuns afirmativ chemării lui Dumnezeu. Se simțea în aer o prezență a lui Dumnezeu. Savurăm cu nesaț triumful crucii lui Isus Hristos asupra păcatului. Se simțeau lanțurile spirituale ale multor păcate care se rupeau și picau zornăind pe podele lustruite. Erau tineri descătușați și dezrobiți de sub puterea satanei prin forța harului și a Duhului Sfânt. Isus Hristos revendică victoria în niște case de lut slabe, slabe, foarte slabe.

Tineri și tinere. Soți și soții. Familii tinere cu copiii de mână ies în față să se predea de-a binelea lui Isus Hristos. Un frate pastor a ieșit la rugăciune când copilul lui de 12 ani a țâșnit de lângă el în față la rugăciune. A venit în trombă după el. Am mărturie cum la 12 ani Dumnezeu m-a cercetat în Casa de Cultură din Bacău, la chemarea fratelui păstor Luigi Mițoi, venind cu Misiunea Speranța. Iar acești tineri nu au mai ținut cont de nimic. S-au desprins dintre rânduri și au fugit în față la cruce.

Da, cineva e incomod, diavolul urla ca un leu că simte gustul înfrângerii în Numele lui Isus Hristos. Am fost sabotați de echipa media. (Au fost contractați prin firma care a trimis din ăia care nu au valori creștine, nici firești). La fiecare luare de microfon eram sabotat. Datorită unor probleme electrice, mare parte a metropolei este în beznă, dar noi avem curent printr-o minune. Peste Țoar răsare soarele. Inamicul a încercat să saboteze organizare prin dezinformare. Mesaje primite de frați în zilele precedente convenției că nu este curent și că nu se mai ține convenția. De asemenea un alt plan diabolic era pus la cale pentru a compromite toată slujirea printr-o metodă de sabotaj publică inițiată împotriva unui slujitor, dar pe care Dumnezeu m-a învrednicit să îl dezamorsez la timp. (Nu pot scrie detaliile aici).

În prima zi am fost onorați cu prezența une distinse doamne guvernator local ( ). Vizibil impresionată, cu lacrimi în ochi ne povestește Prigoana pe care a avut-o pentru apărarea valorilor creștine. Dar Dumnezeu le-a dat biruință la nivel de familie, plătind în mod uimitor amenda primită pentru ca s-a împotrivit unor fărădelegi inițiate de oamenii legii.Ms. Moira Deeming MP
Senator in Australian Parliament-Representing Western Melbourne Metropolitan Region;
Din partea Autorităților Române a fost:
D-soara Claudia Bejenaru- Consulul General al României in Australia. Aprecierile dumneaei au ajuns la sufletul românilor din Australia. Dumnezeu să binecuvânteze ambasada României de aici care se poate mândri cu reprezentarea acestor oameni plini de Isus Hristos.

M-a impresionat și povestea misionară a fratelui Petru Tarcea. Un om de blândețea lui Moise, care face misiune în Zonele sărace ale Africii și Indoneziei. La fiecare fântână săpată au reușit să monteze o stație radio, unde oamenii ascultă Evanghelia. Ne spunea ca au pus o țeavă destul de mică să poată poposi mai mult oamenii la fântâna, care se transformă într-un sanctuar și loc al socializării și întrebărilor introspective despre lume și viață, unde oamenii stau toată ziua.

Reîntâlnirea cu fratele păstor Gabi Izsac a fost o bucurie. Am reușit să înregistrăm un podcast despre convenție și scurtă mărturie a vieții mele. Fratele Gabi mi-a fost coleg de catedră mai bine de zece ani. Domnul l-a chemat aici pentru slujire împreună cu familia.

Frații Strugariu.

Acești oameni mari, cu inima mai mare decât ei sunt deosebiți. Au reușit să redea viață acordeonului. Este șocant cum un instrument batjocorit de unii (că ar fi învechit), ajunge să cucerească prim-planul închinării evanghelice prin milioane de vizualizări de pe toată planeta. Doar o cântare are peste zece milioane. Dovadă că nu e atât de important instrumentul muzical, cât spiritul închinării. Dăruirea, focul închinării, caracterul închinătorului, mesajul cântării. Să reușești să determini mii de oameni să cânte câteva imnuri consacrate este formidabil. Frații Strugariu sunt niște băieți bine crescuți, care provin dintr-o familie modestă, dar pe care Dumnezeu i-a împodobit cu mult har. În contextul în care cu greu mai găsești doi frați să își vorbească prietenos, ei sun patru, uniți de același foc al Duhului Sfânt. Se înțeleg bine, se coordonează deosebit, iar Dumnezeu continuă să lucreze. Sami nu se poate sluji de mâna dreaptă, dar când vine vorba de slujire o minune se întâmplă și Dumnezeu îi prea funcțiile mâinii făcând dintr-un braț de carne, aproape invalid o unealtă a neprihănirii.

Maniera în care Dumnezeu mișcă zeci de mii de oameni (50 de slujbe doar în turneul de anul trecut) este un fenomen greu de explicat logic. Nu le ridicăm statuie, nu ne lăudăm cu oameni, dar nu putem să nu observăm dinamica închinării plenare pe care Dumnezeu a revitalizat-o prin stilul lor. Am umblat mult, am participat la multe conferințe și slujbe, dar până acum nu am văzut o sală de sute, uneori mii de oameni să cânte cu atât foc împreună. Ori esența închinării este exact asta. Biserica să cânte, mulțimea prezentă să fie angrenată. Ca slujitor nu pot decât să mulțumesc lui Dumnezeu că a ales să mă așeze contemporan cu ei (frații Strugariu). Și Pavel recunoaște în epistole aportul evanghelistic al tovarășilor lui, nominalizându-i.

Ionuț Gontaru

Un om deosebit. Un vas fragil în care Dumnezeu a investit enorm. Cu patru operații pe creier, cu un traseu anevoios al vieții, abandonat de tată încă de copil, crescut de o mamă eroină care nu s-a mai căsătorit, investindu-se în copilul talentat, cu un dar special de a cânta. El cântă cu toată ființa. La pian se prezintă ca un maestru, la îndemnare ca un predicator, iar la voce e cântăreț călduros, deși nu are studii de specialitate, asta amplifică mai tare minunea talentului său muzical. Dumnezeu îl împodobește cu har dublu. Sfidând parcă gravitația realității, nu îl auzi să se plângă, nu e trist și izolat, nu adună frustrări, dimpotrivă. S-a pus pe drumul acesta cu noi, până la marginile pământului. Aproape 22 de ore numai în aer. Escale lungi și obositoare, dar toate au trecut mai ușor în compania lui. Cu umorul unui actor ilustru a reușit să ne vindece de toate cele negative din minte. Faptul că Dumnezeu se îndură de el și Corina și le-a dăruit o binecuvântare (pe Eva) după 16 ani de căsătorie, este un miracol și o favoare divină. Îți mulțumim Ionuț pentru că ești. Faptul că ne ești și prieten este un plus privilegiu pentru noi.

Prima biserică din Australia. Fratele Busuioc

Biserica Baptistă din Melbourne este o comunitate minunată de oameni speciali. E Biserica mamă a tuturor creștinilor evanghelici din Australia, iar acesta este un har. O seară fără bariere. Nu se mai ține cont de garduri doctrinare, de îngrădiri dogmatice, de culori religioase. Aici toți se închină. Rugăciunile comune au fost un deliciu. Fratele Busuioc face dovada unui slujitor responsabil și vrednic de toată cinste perilor dumnealui albi. Ca pastor senior al bisericii ne-a primit cu o căldură hristologică, un om cu duhul înfocat.

Am întâlnit aici prieteni, oameni frumoși, care la această depărtare de casă rămân credincioși Marelui Stăpân.

Betania Melbourne

Aici a fost iarăși o slujbă frumoasă. O biserică mare, arhiplină și cu mare dorință de închinare. Traian. Este un băiețel de aproximativ 10 ani care a recitat un psalm foarte frumos. Iertați-mi slăbiciunea pentru recitare și memorare. Îl întreb pe Traian câți psalmi știe: “Foarte mulți!” Îmi răspunde hotărât. Oare copii noștri de zece ani câți psalmi mai știu pe de rost? Dar, oare noi adulții câți mai știm? Mulțumim Traian pentru pasiunea ta în a memora Biblia. Asta e viața unui creștin, unui slujitor, unei biserici. Biblia. Dacă părinții tăi, pe care îi felicităm, se vor ocupa mai departe de tine, ai șanse să ajungi un bun predicator slujind Stăpânului ceresc.

Gold Coast (Brisbane)

Biserica Grace se află în plin șantier. Vor face o locație mare și aerisită. Dar înghesuiala nu a fost un impediment pentru cercetarea Duhului Sfânt. Fratele Emanuel, pastorul coordonator al bisericii este deosebit prin calmul lui și blândețea rară. Ne primește cu dragoste în Hristos și ne asigură de toată libertatea Duhului în slujire. Am avut experiențe foarte frumoase aici, am cunoscut oameni buni și inimoși. Nistor este omul fără vicleșug pe care Dumnezeu îl preferă. A cazat toată echipa de misionari (noi, invitații la convenție). Casa lui Nistor a devenit un sanctuar în care Fiul Omului își poate odihni capul oricând. Astfel de oameni cu astfel de daruri sunt rari. Cine mai găzduiește un om astăzi? Cine mai are un loc în plus la masă? Cine mai pune baia și mașina de spălat haine la dispoziție? Cine mai face curat după slujitorii Domnului? Cine mai face cumpărături în plus? Cine își mai expune familia la aglomerație?

Cine? Oamenii aleși de Dumnezeu pentru asta. Oamenii care înțeleg misiunea hristologică a bisericii. Oamenii mari. Oamenii puternici și maturi teologic. Oamenii aceștia vor fi mult binecuvântați de Dumnezeu. Iar Nistor cred că va lua premii cel mare.

Biserica Elim este de asemenea o comunitate de oameni tineri și devotați. O biserică mare, foarte dotată. Dovadă că oamenii sunt gospodari și maturi. Acolo unde găsești o clădire de biserică îngrijită însemnă că vorbim de credincioși responsabili și maturi. Aici Dumnezeu avea să ne surprindă în mod deosebit. Cu o flotă de slujitori tineri, biserica se află în ascensiune și la capătul pământului se luptă să slujească Domnului.

Fratele Ioan Pumnuț (neamul nostru) și Rodica soția lui sunt oameni faini. Ne povestește fratele Jon la un breakfast cum a plecat el în Australia. Informațiile vă pot afecta emoțional. Lăsând acasă o soție însărcinată și cu un copil de trei ani a trecut Dunărea pe o bărcuță de plastic. În bătaia gloanțelor grănicerului de serviciu, reușește să treacă în Serbia. Povestea e fascinantă. Presărată cu elemente tragi-comice. Aici se vede spiritul luptător al românului, care e dornic să exploreze o opțiune care e mai bună, chiar dacă e imposibilă. Povestea unchiului John, mi-a adus aminte de povestea unchiului Petru Lulușa (care a mers sub tren, sub toaletă, să nu fie detectat de câini. O călătorie din Belgrad până în Trieste. E stabilit de 50 de ani în Chicago. Povestea unchiului Petru poate fi urmărită aici. ⬇️https://youtube.com/watch?v=9dCC8tBGGOE&feature=shared⬆️

Ne pregătim să plecăm din Gold Coast. Lăsăm în urmă lacrimi de pocăință, hotărâri pentru botez, tineri transformați și familii deviate. Lăsăm în urmă amintiri frumoase, prieteni noi și minunați. Dumnezeu știe dacă ne vom mai vedea, distanța fiind în mare impediment. Dar săptămâna asta petrecută la ei a fost suficientă pentru crearea unor legături indestructibile și amintiri de excepție.

Pert (…)

Australia este un continent unic. Cu o floră și o faună bogată, înconjurată de oceanele Pacific, Atlantic și Indian. Imaginea mea despre acest continent era diferită. O țară cu 25 milioane locuitori. Verde, plină de viață și o biodiversitate unică în lume. Păduri tropicale imense de Sequoia, cele peste 200 de specii de eucalipți fac din Australia un continent în care viața vibrează la fiecare pas. Turmele de canguri, diverse specii de păsări, papagalii în libertatea lor, bogățiile oceanelor, imensitatea deșertului cu cea mai mare populație de cămile și vaci sălbatice din lume, te fac să te îndrăgostești de această țară binecuvântată de Dumnezeu.

Ne deplasăm spre casă. Unde ne așteaptă familiile topite de dor după noi, dar mai ales noi după ele. Plecăm bucuroși și cu inima plină de har. A rămas în urmă o amintire plăcută, lacrimi de pocăință, decizii pentru botez, părinți bucuroși, slujitori mulțumiți și credință într-un Dumnezeu care răsplătește jertfirea noastră.

Mulțumim Domnului și Consiliului Bisericesc pentru invitație, dar mai ales fratelui Beni Fițui care s-a ocupat de bilete și venirea noastră aici. Fratele Beni este un om care trebuie interpretat. Plin de zâmbet și iubire, entuziast ca un tânăr de 20 de ani. Domnul să vă binecuvânteze cu bătrâneți fericite. Mulțumim fratelui Mircea Cîmpean ca președinte al Bisericilor Române din Australia și Nouă Zeelandă, și organizator al Convenției. Frate Mircea ați dat dovadă de echilibru, siguranță și desfășurare foarte bună. Biserica Tabor, ca gazdă a evenimentului, a dovedit că nu prin număr vine biruința, ci prin coordonate și bună organizare. Domnul vă va răsplăti.

O să ne fie dor de voi preaiubiții noștri frați în Hristos! Cu prețuire, pastor Onisim Botezatu, frații Strugariu (Stelică, Sorin, Silviu, Sami), Ionuț Gontaru. O echipă de criză închegată spontan de Dumnezeu pentru o lucrare atât de măreață.

În atenția slujitorilor altarelor! Nu vă jucați cu vorbele, nu compromiteți predicarea, nu stingeți Duhul, haideți să rămânem credincioși Evangheliei și Domnul își va arăta credincioșie față de noi. Un cancer, o leucemie, un accident și am terminat predica. Dar, oare asta ne-a cerut Dumnezeu? Oare schimbă cu adevărat acest discurs? Oare sunt eu fidel Evangheliei lui Isus Hristos? O introspecție responsabilă nu poate fi decât un avantaj.

(1Cor 1:23) dar noi Îl propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, și pentru neamuri – o nebunie,
(2Cor 4:5) Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri, pentru Isus.
(Col 1:28) Pe El Îl propovăduim noi și sfătuim orice om și învățăm orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm orice om desăvârșit în Hristos Isus.

Dragi predicatori! Asistăm, așadar la un volum foarte mare de predici și îndemnări. Datorită intensității slujirii, timpul de meditație, studiu și reumplere este tot mai scurt. În această dinamică a discursului, tendința de superficialitate este maximă. Și ne întrebăm cu onestitate: Oare asta vrea Dumnezeu? Oare fac ce trebuie? E mulțumit Domnul Isus de felul în care mă ridic în Numele Lui! Dar Duhul Sfânt? Dar Majestatea Sa, Dumnezeu Tatăl?

“Oțium” = înseamnă pauză în latină. “Negoțium” = mișcare, câștig, activism. Cicero celebrul retor roman spunea: “să te oprești să mai pui și întrebarea sinelui, nu numai întrebarea lumii”. Cronicarul Miron Costin: “nu există ispravă mai mare ca zăbava cetitului cărții”. Este mare nevoie de retragere, de pauză, sau “sublimul trândăviei” vorba lui Platon. Nu se referă la lenea păcătoasă, ci la reflecția introspectivă. Gândind și ticluind idei pentru alții, există riscul să ne pierdem pe noi înșine. Meditația duhovnicească și studiul sunt indispensabile predicatorului care vrea să placă Stăpânului, nu doar audienței. De la El vine răsplata.

Am o “obsesie” pentru hristocentrismul predicării, de ideea de a străluci Domnul Isus Hristos în predicarea noastră, iar nu opacitatea sinelui nostru limitat și pe alocurea sinistru. Antropocentralitatea (înlocuirea lui Isus Hristos cu artificii umane, care țin de propria imagine în discurs), în mare parte a predicării de astăzi este un mare abuz spiritual, reprezintă lipsă de responsabilitate și inconștiență vinovată, pentru că e furnizată cu premeditare. Și e just să fie pedepsită!

Slujitorii fac cheltuieli, investiții, cereri de închiriere de spații, oboseală, rugăciune, post, șanse unice. Este inadmisibil să se citească texte doar ca acoperire și să nu se facă nici o referire la ele. E păcat! Am plecat uneori în lacrimi acasă cerându-i iertare lui Dumnezeu pentru modul în care au fost batjocorite minutele de har. Această formă agresivă de manipulare emoțională hrănește oamenii cu iluzii. Masele nu au discernământ teologic. Mulți oameni sinceri din biserică, neintenționat confundă cercetarea Duhului cu afecțiunea emoțională. Ei sunt doar impresionați și plâng, nu zidiți. Doar Cuvântul are forță de metamorfoză. Poate o experiență să ajute la întărirea unei idei, dar nu construiesc ideea în jurul diagnosticelor incurabile.

Dragi colegi de predicare! Oțium = oprire! Nu “neg” – Oțium. Nu facem afaceri cu harul! Nu tranzacționăm suflete, că ne putem înfrăți cel mult cu Iuda, iar niciodată cu Pavel “obsedat de cruce”.

Mă întreb: oare a ajuns Isus Hristos insuficient? Oh nu! Încă 70 de mii de ani dacă am predică despre El, abia am atinge 1% din misterul hristologiei Sale. Oare am putea vorbi de insuficiența Bibliei? De trebuie să apelăm la artificii psihologice? Nici asta nu ține! Biblia este oceanul fără sfârșit al revelației. Este Cartea de identitate a lui Dumnezeu. E un subiect în sine inepuizabil de învățătură și consistență. Cumva Duhul Sfânt nu mai este pe pământ? De suntem nevoiți să forțăm nota a ne descurca fără El? Să îl fi înlocuit de tot Chat GBT-ul? Oh! Nici asta nu prinde. L-am simțit aseară la amvon în timp ce predicam despre supremația lui Isus Hristos în slujire și trăire. Doamne ce susur blând și subțire a cercetat bisericuța din Ghioroc! Și dumneavoastră cei care citiți acest mesaj L-ați simțit pe Duhul Sfânt de sărbători. Deci Duhul lucrează și astăzi cu putere.

Fac un apel la responsabilitate și reverență față de Domnul. Haideți să ne propunem să slujim cu evlavie și cu frică Domnului Isus Hristos! Haideți să păstrăm fidelitatea față de Sfânta Scriptură! Haideți să păstrăm deplin hristologic mesajul predicării! Haideți să nu ne îndreptăm spre basme băbești și istorisiri închipuite! Principiul de bază al hermeneuticii: “Lasă Scriptura să interpreteze Scriptura”. Nu vă jucați cu sufletele oamenilor! Nu abuzați spiritual și emoțional de ei! Nu construim predica pe două trei cancere și atât! Am observat și asta, că oamenii nu se mai lasă impresionați. Deci deja nu mai ține.

Am așa un nerv al speranței că nu mai prinde. Oameni la care nu m-aș fi gândit că sunt atenți, au venit și mi-au semnalat elementele de abuz spiritual, bombardamentul compulsiv cu lacrimogene și istorisiri închipuite, invazia agresivă a poveștilor trucate despre boli incurabile, care da, impresionează pe cei vulnerabili emoțional, dar îndepărtează latura conștientă, sugrumă rațiunea bisericii.

Dragi slujitori ai altarelor! Oțium – oprire, iar nu negoțium – tranzacție. Haideți să ne întoarcem înapoi la Biblie! Înapoi la Isus Hristos! Înapoi la rugăciunile fierbinți din toiul nopții! Înapoi la Dumnezeu! Înapoi la călăuzirea și ungerea Duhului Sfânt în profeția predicării! Înapoi la zilele de post și rugăciune care pun pe fugă duhurile răutății și ne dau autoritate în spectrul spiritual! Suntem responsabili să conservăm hristocentrismul predicării pentru noua generație de slujitori care ne vor fi succesori.

Preaiubiților, tratați articolul ca un îndemn frățesc, responsabil și cu frică de Dumnezeu. Și haideți să-L predicăm pe Hristos. Este suficient! Dacă Dumnezeu ne va hărui să ajungem în anul 2026, haideți să lucrăm responsabil la schimbarea paradigmei predicării! Redându-i sacralitatea, hristocentrismul și biblicismul.

Cu deosebită prețuire, al Domnului rob în slujba oamenilor, pastor Onisim Botezatu.

(Ps 93:5) Mărturiile Tale sunt cu totul adevărate; sfințenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cât vor ține vremurile.

Ați auzit de ei. Ați cântat cu ei. Poate au fost la biserică dumneavoastră. Sunt formidabili. Este vorba de un grup de cântăreți din toată țara, care se întâlnesc în diverse biserici pentru o demonstrație de forțe a cercetării de altă dată a Duhului Sfânt. Grupul e condus de Ilie Puha, care, ca un amiral al Împărăției, îi conduce în închinare. Și ce închinare!

Cu jumătate de oră înaintea programului biserica era aproape plină. La ora începerii nu mai erau locuri. Sute de oameni din județul Arad au venit la Betleem să se închine. O atmosferă cerească. Cu mâinile ridicate spre Dumnezeu, cu lacrimi pe obraz, toată audiența cântă. Curând, o seară obișnuită se transformă într-o seară a slavei divine. Simțeai vibrațiile prezenței lui Dumnezeu în fiecare celulă din corp.

Pentru câteva zeci de minute (care s-au transformat în trei ore), cerul a sechestrat cronosul/ timpul se oprește, iar harul se revarsă fără măsură. Bătrâni și tineri care cântă și proslăvesc pe Dumnezeu, în briza cercetării de altădată. O oază a timpului, care trezește cele mai sfinte amintiri, în care credincioșii penticostali au experimentat botezul, umplerea și darurile Duhului Sfânt. Acest buchet al revelației care a transformat sute de mii de vieți, ducând Biserica Penticostală la jumătate de milion de credincioși în România.

Cântările duhovnicești scrise prin pușcăriile comuniste și la umbra crucii nu se vor demoda niciodată: “Va fi o dimineață când ne vom ridica”, “Nu-i nici o încercare jos aici sub soare, mai presus decât puterea Ta”, “Când îți cântăm Isus se luminează cerul, se-aprinde jertfa pe altar”, “Iată ruga mea…Tot ce m-ar costa, fie voia Ta”.

Dacă un stil muzical durează câțiva ani, e un artificiu. Dar, dacă un stil muzical ține zeci de ani, înseamnă că are profunzime artistică, are ungere divină, există cerere, credincioșii se regăsesc și trebuie conservat și promovat pe mai departe. Au șanse. Au fost cântăreți din patru generații cu felurite instrumente, așa cum este și harul lui Dumnezeu, felurit. Aceste cântări nu au termen de valabilitate. Ele au spirit etern. În cer se va cânta, dar duhovnicește.

Cu fețele senine, cu lacrimi în ochi, am avut un timp de adevărată laudă și închinare. Cântăreții care se roagă cu lacrimi înseamnă că au continuitate în cotidian. Astfel de cântăreți sunt rari. Dacă i-ai cunoscut, ține legătura cu ei.

Se demodează oare evlavia? Nici vorbă! Oare decența expiră? Nu! Sfințenia are termen de valabilitate? Niciodată! E regina Casei Domnului, împodobită prin roadele crucii. Neprihănirea sau iubirea, au oare perioade de tăcere? De irelevant? Absolut, nu. Ele vor împodobi ființa umană până ultimul om va părăsi planeta albastră.

Atunci haideți să nu construim culte ale personalității “vedetelor” de plastic. Oameni neduhovnicești, care deformează optica adolescenților despre închinare. Să nu promovăm elitismul religios. Să nu angajăm oameni de carton care să ne cânte doar pentru că știu nota sau acordul. “Artiști” care prestează piese compuse de “poeți” nesfinți care nu cunosc pe Domnul. Mai bine trece înaintea lui Dumnezeu o cântare de laudă intonată de un om neprihănit, chiar dacă îi mai scapă o notă. Da, cred în gama harului. Cred în prezența Duhului Sfânt în închinare! Cred în cruce! Cred în hristocentrismul poeziei, al predicării, al cântării. Dacă nu e plină de Hristos, o creație literară, poate fi agreabilă rațional, dar nu încântă cu nimic cerul.

Dacă decența și echilibrul conservator au bunul simț de a rămâne în sfială și liniște, nu înseamnă că au cunoscut vreo înfrângere. Oh! Nu! Mai degrabă au acea constantă a relevanței care le păstrează pline de vitalitate, în timp ce pe lângă cale se ridică și dispar stiluri și trenduri de plastic cu fumigene colorate.

Dragă Ilie Puha, acordeonul tău nu se demodează niciodată. Așa alb și tocit, e în trend. Fiecare clapă are belșug de har. Fiecare buton de bas, aduce un strop de autentic în închinare. Rari sunt cântăreții care mai cântă în lacrimi. Unii nici nu au cum, îi împiedică “lookul”. Dreptate avea Nicolae Moldoveanu: “Mai frumoasă-i cântarea cu lacrimi, mai ceresc e răbdând a trăi”. Când mâinile sunt sfinte, și inima fără prefăcătorie, la fel sună și chitara, vioara, trompeta, pianul și oricare instrument muzical. Nu proslăvesc acordeonul. Nu despre instrumente este vorba. Fiecare instrument rămâne doar un instrument muzical, caracterul închinătorilor face diferența.

Dragi cântăreți și predicatori! Rămâneți prin preajma crucii. Aici e autenticitatea închinării. Vrednicia se capătă pe genunchi, în frângere, cu lacrimile pocăinței și smerenia hristologică. În Biblie nu ai cum să te rătăcești. Sfânta scriptură este ca un ocean infinit, dar cu Isus Hristos în corabie și plinătatea Duhului Sfânt în inimă, nu te pierzi niciodată.

Dragi creștini! Rămâneți demni! Nu îngenunchem decât înaintea lui Dumnezeu ! Nu cedăm un centimetru de har câștigat de Hristos la cruce! Nu facem troc cu adevărul în schimbul vremelniciei! Nu ne lepădăm de Dumnezeu! Ne străduim din răsputeri să trăim în neprihănire! Rămânem în luptă deschisă cu diavolul, aliniați în spatele crucii, cu Isus Hristos în frunte! Dezaprobam orice formă de promiscuitate si mergem înainte cu Dumnezeu!

P.S. Sfințenia rămâne podoaba care umple de frumos Casa lui Dumnezeu până la sfârșitul veacului. (Să îl purtăm în rugăciune pe fratele Ilie Puha. Are nevoie de noi în perioada asta).

E atât de frumoasă slujba de păstor/slujitor, dar atât de grea și anevoioasă pe alocurea. Ai fost propus de un pastor senior, biserica te-a ales, probabil e și voia suverană a lui Dumnezeu. Și te trezești într-o nebuloasă luptă spirituală, fără ajutor, fără apărare și de cele mai multe ori singur. Nepregătit. Fără avertismente. Uneori ai vrea să descarci povara sufletească. Să evadezi câteva zile. Să închizi telefonul. Dar e aproape imposibil.

Poate se vede diferit din bancă spre amvon. Dar de aici în sală se vede dublu. Deseori cu emoții și frică. Anxioși, atenți la vorbe și gesturi, pentru că sunt critici exigenți în sală. Preocupați de fiecare detaliu al bisericii să meargă brici. Iar când vezi zone gripate, respiri greoi și suferi. Atent la copii. Grijuliu cu tinerii cateheți. Respectuos cu vârstnicii. Gentil cu tineretul. Precaut cu doamnele. Un păstor este vândut rob slujirii Stăpânului. El nu mai există. Familia suferă, organismul suferă, somnul suferă. Apoi ne stingem poate chiar înainte de pensionare. 

Văzusem un clasament cândva, cum că slujba de păstor ar fi pe locul doi în lume la categoria gradului de risc, după piloți. Cum? Ore de noapte mai multe decât de zi. Expunerea la viruși prin spitale și azile de bătrâni. Slujire în medii ostile. Mor aproape un milion de creștini anual. Cei mai mulți sunt slujitori. Mâncăm pe fugă. Zboruri cu avioane. Șoferi de cursă lungă. Criticați. Expuși riscului de a fi răstălmăciți în vorbire la fiecare prestație publică. Zile de post multe și grele. Nopți albe. Critici peste critici, din toate direcțiile. Creștinul de rând se luptă cu duhuri, păstorii luptă cu legiuni, tot în favoarea turmei. E frumos să fii păstor!

A doua duminică din octombrie e ziua slujitorului. Nu am știut de ea. Dragi frați de pretutindeni. Surprindeți-vă slujitorii cumva

🎹🎻🎷Invitați-vă dirijorul la un ceai.

🌹🌷🌺Duceți un buchet de flori învățătoarei de la copii. 

🧑‍💼👨‍💻👨‍✈️Faceți un cadou liderului de tineret.

🍷🫓🍽️Spuneți un mulțumesc diaconului care vă dă Cina Domnului. 

📚📙📕Cumpărați o carte pentru prezbiterul care face pastorație de ani de zile gratuit. Pentru că pastorul e prins cu alte biserici și ajunge mai greu la voi. Dar prezbiterul acela, delegat sau nu, stă cu toiagul în mână. Doarme în mijlocul satului vostru și vă apără de lupi. Invitați-l la o cină. 

🅿️👮Chemați echipa de ordine la o ședință. La final surprindeți-i cu o pizza!

🎤📹📷Mulțumiți oamenilor de la media care stau în picioare program după program!

🧎‍♀️🤲🙏 Binecuvântați-vă mijlocitorii bisericii. 

🧼🧹🧽Chemați femeia de serviciu a bisericii în față la o slujbă și rugați-vă pentru ea! Binecuvântată e doamna care aspiră praful de pe picioarele sfinților!

💶🪙💳Felicitați public pe contribuabilii lunari (fără nume) care dau zeciuiala. Ei țin biserica în viață!

Despre pastor nu am amintit nicio recompensă. Nu vreau să ne plângem de milă sau să ne apărăm singuri. O faceți dumneavoastră în fața batjocoritorilor. Nu le permiteți să ne calomnieze. Luptați pentru cei care luptă pentru voi. Nu vă cerem decât să vă iubiți păstorii. Și spuneți-le asta printr-o îmbrățișare. Știu, e un sport neobișnuit, dar înnobilează. Am o rugăminte totuși: ajutați-ne să nu facem slujba suspinând! Așa ceva nu vă e de nici un folos nici dumneavoastră, nici nouă.

@12 octombrie ziua slujitorului. 

La mulți ani, nouă!

Cu prețuire, pastor Onisim Botezatu

Să reușești să găsești doi oameni care să se unească în rugăciune cu tine în zilele noastre este un lucru măreț. Să ții de ei ca de ceva sublim dacă îi ai. Sunt specii rare. Deja ați întruni cvorumul, minim obligatoriu cerut de Domnul Hristos pentru a produce o minune. (Mat 18:19) Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.

Dacă reușești să aduni 100 de oameni sub același steag al crucii lui Hristos, este miracol de povestit nepoților. Însă, atunci când Dumnezeu adună câteva mii de tineri în aceeași zi la rugăciune, se scrie istorie. Și ce frumoase file de istorie. Fără cântăreți celebri, fără predicatori renumiți, fără teme incitante sau comerciale, fără prea multe aspecte legate de marketing, fără pomeni electorale, ci pur și simplu pentru rugăciune. Asta este minunea.

Inițiativă a Departamentului Național de tineret, ziua de rugăciune națională (prima sâmbătă a lunii octombrie), a intrat în calendarul oricărei biserici și comunități penticostale din țară. Ce frumos este să începem anul universitar cu studenți umpluți cu Duhul Sfânt. Ce bine este pentru părinții care știu că băieții și fetele lor aleargă sute de kilometri la rugăciune, în timp ce mii de tineri se ruinează în fiecare zi printre adicții și compromisuri. Trebuie să fie niște părinți tare fericiți!

Ideea de a descentraliza pe comunități rugăciunea națională de tineret a fost una inspirată. În felul acesta pragmatic și ușor de asumat logistic, toți tinerii noștri au acces la o slujbă în care doar ne rugăm. Două, trei ore de rugăciune. Cu îndemnuri de două minute, o cântare sau două și iar rugăciune.

Cred că liderii județeni de tineret ai comunităților regionale din țară și liderii de tineret de biserică, au să ne povestească experiențe nemaipomenite după ziua aceasta de 4 octombrie. La Arad de exemplu, au ieșit zeci de tineri în față pentru rugăciune. Multe lacrimi au fost vărsate pe mocheta bisericii Gloria Arad. O fată povestește pe hol cu foarte mare entuziasm că Domnul a botezat-o cu/în Duhul Sfânt la rugăciunea plenară. Ce mărturie mai înaltă și veste mai sublimă?!

Privind la pozele colegilor noștri din departamentul național de tineret, nu putem decât să ne arătăm mulțumitori Domnului pentru că ne-a acordat gratis harul de a fi contemporan cu voi! Dragi tineri apartenenți ai Bisericii Penticostale române.

Voi, care faceți cinste universităților din România cu rezultate excepționale! Voi, premianții liceelor țării, pe care Dumnezeu v-a făcut cap și nu coadă! Voi, cei dintâi la concursuri biblice și talantul în negoț! Voi, lumina liceelor din România! Premianți la olimpiadele naționale și concursurile “Hristos în școală, cunoaștere și trăire! Voi, bucuria și cununa noastră! Cinste vouă, băieți și fete care ați făcut din castitate virtutea cardinală a tinereții, păstrând Templul Duhului Sfânt (trupul vostru) departe de profanare și compromis! Sunt atât de convins că răsplătirile dumnezeiești se îndreaptă onorabil spre voi.

Cinste părinților care v-au sponsorizat deplasarea la rugăciunea națională! Ferice de pântecele care v-au născut! Datorită vouă, tineri cu un cuget limpede și inimă curată mai ține Dumnezeu țara asta. E o onoare să fim robii lui Dumnezeu de serviciu în slujba voastră. Voi, cununa celor peste trei mii de biserici din țară. Voi țineți în viață formațiile bisericii. Voi sunteți generația activă de ASTĂZI. Pentru că ASTĂZI scrieți file de istorie prin slujirea și implicarea voastră. V-am văzut cum vă rugați cu mâinile pe sus. Nu am văzut la vârstnici lacrimi de pocăință cum am văzut la voi, de o sinceritate debordantă. Sunt convins că cerul are un cuvânt greu de zis în dreptul răsplătirilor voastre eterne. Vă iubim!

Vă iubim cu toate fricile și anxietățile voastre! Vă iubim cu toate crizele voastre identitare. Cu toate apucăturile și slăbiciunile voastre, în speranța că Dumnezeu vă va transforma asemenea chipului Fiului Slavei Sale. Suntem aici să vă smulgem din adicții și suferințe emoționale, cu ajutorul lui Dumnezeu. Suntem aici să vă asistăm nașterea din nou și ucenicizarea. Suntem aici să vă predăm ștafeta slujirii în plinătatea Duhului Sfânt. Avem încredere în voi. Viitorul e pe mâini bune, în mâinile voastre.

Mulțumim Domnului pentru Departamentul național de tineret. Cu smerenie îmi exprim sentimentul de onoare de a face parte din el. Oameni harnici, devotați, vizionari, credincioși Stăpânului și în slujba tineretului român de pretutindeni. Mulțumim păstorilor locali care au fluidizat calea rugăciunii, punând la dispoziție bisericile locale spațioase pentru manifestarea devoțională prin închinarea tinerilor noștri.

Cu prețuire. Al Domnului rob în slujba voastră, pastor Onisim Botezatu

Am fost invitat la înmormântarea fratelui Enor(Enea) Aslam din Recaș. Regret că nu am cunoscut pe fratele Enea. Dar cunoscând familia, și decorul funeraliilor sale am reușit să îmi fac o idee despre acest om mare.

M-a sunat Iasmina pe când încă fratele Enea era la ATI. Eram la o conferință de tineret în Bistrița. Am rugat pe fratele pastor să mai facem o rugăciune. Am tăiat din seminarul meu și am mai făcut o rugăciune specială pentru familia Aslam și pentru fratele Enea. Patru ore mai târziu primesc mesaj de la Iasmina: “tati a plecat la Domnul!”

Ce frumos a plecat la Domnul. Întrebare se pune: dacă Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunea? Sunt convins că da. Și a noastră, și a familiei și a bisericii. Dar în același timp cred că același Dumnezeu a ascultat și rugăciune fratelui Enea. A preferat să îl ia la Sine. Oricum îi e mult mai bine acolo. Regret ca nu am ajuns la spital la Timișoara să mă rog pentru dumnealui. Dragi creștini, iubiți-vă sfinții cât sunt în viață.

Multe m-au impresionat la această înmormântare. Spre exemplu dragostea din această familie. 11 fete și un băiat. Așa cum au scris și în necrolog: “Tati a fost prințul nostru!” Am asistat la înmormântarea “unui mort” fericit, care “a murit în Domnul!” Pare ciudat dar așa numește Domnul pe sfinții care au au sfârșit cu bine alergarea. Apocalipsa 14:13.

Când ai 11 fete ești fericit. Cinste părinților care au trăit atât de demn, încât au cine să îi plângă la înmormântare. Lângă sicriu stătea sora Mariana. Proaspăt semnatară a listei văduvelor. Când venea o fată să o mângâie, când alta. Făceau cu rândul la a o lua în brațe. Rar mi-a fost dat să văd așa familie unită și iubitoare.

Biserica din Recaș are motive serioase de bucurie cu astfel de oameni ca fratele Enea. Tinerii au cântat ca un cor îngeresc. Fanfară a asigurat un decor perfect pentru un om atât de mare ca fratele Enea. Bătrâni și tineri deopotrivă au fost parte din acest tablou extraordinar. o zi însorită de septembrie. Un cimitir îngrijit. O audiență numeroasă. Un da Dumnezeu care își veghează înmormântarea eroului. De specificat că în urmă cu dor două luni și-a condus la altarul căsătoriei ultima fată. Acesta este un alt mare har.

Dragă familie Aslam. Aveți toate motivele să vă simțiți onorați, să îi mulțumiți lui Dumnezeu că va dăruit harul de a avea un tată patriarh. Un om bun și serios cu sfințenia. Sora Mariana, Dumnezeu din cer se oferă să vă fie apărătorul, ca văduvă a unui sfânt. Așa cum a binecuvântat-o prin Elisei pe văduva unui prooroc.

A fost o bucurie să vă slujesc. Familie mare. Copii iubitori. O mulțime de nepoți. Așa încununează Dumnezeu viața celor credincioși. Iar la moarte nu le piere nădejdea celor care se tem de Domnul. Felicitări sora Mariana pentru modul în care ați crescut copiii! Cinste dumneavoastră și bisericii pentru lumina răspândită în localitatea Recaș. Pentru exemplul de familie binecuvântată!

Mângâierea Duhului sfânt să vă însoțească.

Cu prețuire pastor Onisim Botezatu!

https://www.facebook.com/share/r/15v68aNKe2/?mibextid=wwXIfr

Un vis frumos. Un vis înalt și nobil. Un vis ce părea imposibil. Un proiect educațional minunat. Am luptat în parteneriat cu Dumnezeu și am reușit.

Grădinița Betleem oferă un mediu creștin în care copilașii pot păși cu încrede în zorii educației formale. Spații aerisite, mobilier nou și condiții de igienă la standarde foarte bune. Personalul didactic alcătuit din educatoare pasionate și competente care nu dor predau lecții, ci iubesc lucrarea cu copiii.

Biserica Betleem rămâne ca cel mai de seamă partener al Grădiniței, asigurând gratuit suport spiritual și emoțional copiilor și familiilor acestora, în fiecare zi de marți și miercuri. Vă așteptăm să vă înscrieți copilașii pe tot parcursul anului. Contact director: (0758) 912 068

Mulțumim Tatălui ceresc pentru acest proiect de suflet!

Fratele Iosif Țon a ajuns în “Țara ideală”, așa cum își numea una dintre numeroasele cărți scrise. Un om cât toată istoria postbelică de mare. Un erou în fața căruia stai și ei notițe. Nu l-am cunoscut personal, dar i-am citit parte din cărți, am crescut cu predicile dumnealui, cu aportul adus teologiei evanghelice.

Mai scriem și noi câte un articol, încercăm să predicăm (câteodată ne și iese), dar pe vremea când mulți dintre noi eram plozi fără chip, fratele Iosif Țon predica la Europa Liberă, Vocea Americii și la toate televiziunile posibile care difuzează material biblic.

Absolvent la Oxford, preocupat de plantare de biserici, școli și universități, fratele Iosif s-a stins, dar a rămas viu în multe inimi. A format mentalități, predicatori, preocupat de Viața de familie, Fiți oameni, Bunătate Adevăr și Dreptate, sunt unele dintre titlurile cărților dumnealui.

Ca om, ca slujitor a avut și Confruntări, așa cum și-a numit una dintre cărți. A lăsat schițe de predici și o mare bogăție intelectuală. A influențat generații de oameni și slujitori, contribuind activ la filosofia religiei contemporane și la teologie creștină. De la Țon încoace putem vorbi de teologie evanghelică (sau evanghelicală, un nou concept promovat de prof. Univ. Dr. C. Simuț, pentru a se distinge de luterani și reformați).

Iosif Țon a fost un om bun. Un soț desăvârșit, ridicând familia la rangul respectabil pe care îl are de la Dumnezeu, dincolo de invenții omenești care dinamitează familia. A fost căsătorit decenii întregi cu sora Elisabeta. Multe ar avea să ne povestească soția, cu siguranță. Se vor scrie multe despre Iosif Țon și destul de puține despre soția lui. Fără o femeie sfântă, un bărbat nu ar putea ajunge departe în slujire. Cinste dumneavoastră soră Dora, că ați avut un astfel de tată, de care ați fost vitregită de multe ori, plecând în delegații și campanii de răspândire a Evangheliei. Un tată al teologiei evanghelicale românești.

Un om blajin. Zâmbitor. Predica zâmbind. Aștepta zâmbind întrebările în podcasturi. Răspundea zâmbind inclusiv întrebărilor rău intenționate. O față luminoasă. Când îl ascultai cu vocea lui caldă și plăcută , nu te săturai să te adapi din Cuvântul vieții. Ca un maestru al cuvintelor (fiind și absolvent al Facultății de Litere din Cluj), folosea cele mai calde abordări. Ce frumoase sunt cuvintele spuse cu căldură! Iar fratele Țon radia căldura hristologică. În “confruntări” era la fel de elegant și calm. Răspundea călduros celor care loveau sfâșietor. Exact așa cum făcea Hristos Domnul nostru cu fariseii. Același zâmbet de copil până la aproape 91 de ani.

“Duceți-vă, frate Iosif, vă veți odihni până va veni sfârșitul” și răsplătirea. Vă veți odihni de ostenelile dumneavoastră, căci faptele vă urmează. Multe și frumoase fapte. Ar fi o suficientă răsplătire pentru un om fie și doar să vă poarte cununa cu multe pietre prețioase.

În ultimii ani au fost multe scrise despre Iosif Țon pentru că a promovat lucrarea Duhului Sfânt. Ar fi fost o nedreptate să nu Îl fi cunoscut pe Dumnezeu și în felul acesta un om de un așa calibru intelectual și teologic. Asta îl face și mai curios de cunoscut. Probabil va fi studiat mult de acum încolo, va fi citat în multe lucrări de cercetare. Dragi studenți și doctoranzi, aveți material de studiu. Un om care știa ce crede, ce vorbește și ce face.

A traversat perioade grele ale istoriei. A îndurat ostilități politice. La vârsta adolescenței deja înfruntă cel de-al doilea război mondial. Apoi foametea din 47. Apoi regimurile totalitare. Le-a înfruntat cum a putut, rămânând credincios Regelui. E un mare păcat să judecăm istoria. Pe care o cunoaștem doar în frânturi.

Pe curând, frate drag Iosif. Noi cititorii și ascultătorii dumneavoastră vă spunem: La revedere! Și suntem mulți!

Sună minunat. Sună magnific. Sună divin. Dar, condițiile în care se promovează și se încearcă dezvoltarea acestei sfinte filosofii, uneori sunt străine de subiectul în sine.

Un post TV din țară încearcă să facă acest lucru. Apare des pe prompter mesajul: “împreună fără ură.” Super! Ce bine că mai auzim și astfel de mesaje, nu doar scandaluri și elemente de cancan și înjurături între conaționali. Însă, dragi promotori, trebuie să analizăm puțin ideologia de fond a inițiativei. Pe fundal, apare voalat steagul care trezește ură și repulsie bunicilor și bătrânilor țării, care mai aprind câte o lumânare pe la mănăstiri (curcubeul deformat, căruia i s-a furat o culoare).

Asistăm la o formă de confiscare a simbolurilor religioase. Crucea întoarsă invers confiscată de cei cu muzică drăcească, crucea cu silueta Mântuitorului întoarsă cu capul în jos la spectacolul promovat de aceeași furnizori ai ideologiei “păcii” într-un oraș cu tradiție religioasă de sute sau mii de ani, Cluj. (Sunt uimit cum liderii celor peste 70 de biserici clujene nu au avut o reacție caldă, dar fermă exprimând dezaprobarea față de ofensă adusă crucii lui Hristos?), doar sporadic. (Pe liderii evanghelici îi cunosc personal și știu că dezaprobă aceste sacrilegii). Steaua lui David confiscată fără un colț, curcubeul confiscat fără o culoare, cifra desăvârșirii (7) confiscată trunchiată cu o valoare (6), peștele (ictus), care simboliza direcția spre catacombele unde primii creștini se adunau la închinare în timpul prigoanelor primelor secole, este întors pe dos simbolizând aceeași ideologie umanistă și “multiculturală.”

Da, pentru că diavolul nu a creat nimic. El doar pervertește și copiază ce a creat Dumnezeu. Dar nu poate în mod desăvârșit. Ci, toate fake-urile sunt un atentat ofensatoar la adresa divinității.

În concluzie. “O lume fără ură” este viabilă doar în Hristos. Evr 12:2) Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Nu există iubire fără Hristos și cruce. Nu există pace fără Domnul păcii, Hristos. Nu avem armonie fără Biblie. Nu există înțelegere între oameni fără Dumnezeu. Nu poți să promovezi mesajul iubirii, pe steagul ofensei aduse la adresa divinității. Ofense sodomite care au adus prăpădul peste două mari orașe: Sodoma și Gomora.

Se poate iubire? Da! Se poate să trăim în armonie? Cu siguranță da! Putem să ne înțelegem? Mai mult ca sigur! Doar dacă avem același Dumnezeu și, doar în termenii păcii stabiliți de Majestatea Sa. Nu prin ideologii și termene omenești care se luptă din răsputeri să împingă divinitatea la marginea societății. Posibil să aibă iluzia reușitei, dar nu vor putea scoate pe Dumnezeu din propria conștiință. Toți “filosofașii” de astăzi au uitat că au silabisit și li s-a pus creionul și stiloul chinezesc în mână în curtea bisericii, acolo unde s-a născut școala românească. (Exemplul lui Creangă). Acum, după ce ne-am făcut “mari” nu putem dinamita exact mama educației, sfânta Biserică, neglijând regina bibliotecilor lumii: BIBLIA!

Ce va face Biserica batjocorită la festivaluri promovate la “propovăduitorii vieții fără ură?” Rabdă, iubește, iartă, se roagă inclusiv pentru batjocoritori, se împărtășește cu Trupul și sângele Domnului, cântă laudele Domnului, ajută sinistrați și așteaptă Împărăția Cerurilor. Cum? Iubind cu adevărat! Doar hristologic! TRĂIND FĂRĂ URĂ!

Din respect pentru legământul făcut de Dumnezeu prin Moise întregii omeniri voi atașa simbolul legământului, curcubeul așa cum apare el pe cer, ROGVAIV-ul curat și fără “modificări.”

Geneza (9:13) curcubeul Meu pe care l-am așezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine și pământ.
(9:14) Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor,
(9:16) Curcubeul va fi în nor, și Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veșnic dintre Dumnezeu și toate viețuitoarele de orice trup de pe pământ.”
(9:17) Și Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut între Mine și orice făptură de pe pământ.”