Ziua a 3-a Dragostea nu pizmuiește

Dexul ne definește astfel verbul a pizmuípizmuiésc, vb. 1. a urî, a dușmăni, a invidia. 2. (refl.) a se încăpățâna; a persista, a stărui.

Cine iubește nu are timp de ură, de dușmănie sau invidie. Iubirea este atât de ocupată în a oferi atenție, bucurie, bunăstare, încât nu are vreme pentru nimicuri. Cine se îndeletnicește cu aceste lucruri, chiar dacă o face pe deșteptul și interesantul este un om ieftin, pe care să nu îl ai partener la taclale.

Dragostea nu urăște. E și normal, ea e curată, ori ura este crimă după spusele Mântuitorului din Matei 5. Practic cine urăște pe fratele său, este un ucigaș. Ar trebui condamnat la 15 ani de muncă silnică. Dacă întâlnești pe un om care urăște(mai ales pe fratele lui) să ai mai multă încredere într-o pisică decât în el. Iubește-l, dar nu aștepta nimic în schimb, el nu are.

Dragostea nu dușmănește. Așa cum apa nu stă în ciur, tot la fel răutatea și dușmănia nu pot sta ascunse, ele se revarsă ca niște aluviuni cu apă murdară. Ori dragostea nu face asta niciodată.

Dragostea nu invidiază. Ai știut că invidia se instalează în minte ta, atunci când găsește scaunul iubirii gol? Da, dacă ai început să fii invidios, de fapt ai încetat să mai iubești, să te bucuri cu cel ce se bucură, să apreciezi pe oameni, să îi vezi mai buni decât tine.

O altă nuanță a pizmei e încăpățânare, persistența, stăruința în rău. Dragostea este ușor de înduplecat. Omul care se străduiește să mă convingă, că doar așa cum zice el este bine, de fapt el nu mai are dragoste, neacceptând și opinia interlocutorului. Încăpățânarea și persistența în rău, este dovada lipsei de educație și de iubire.

Dragul meu, oricine ai fi, dacă întâlnești în caracterul tău aceste lucruri, nu te mai lupta în van să cauți vinovați, cere-I lui Dumnezeu să toarne iubire sfântă în inima ta. Eu asta îmi doresc, să iubesc și să ajut și pe alții să se schimbe, conștient fiind că acest lucru este posibil doar prin iubire.

Ziua 2. Dragostea este plină de bunătate

Din ciclul REPERELE IUBIRII

Nu o să întâlnești niciodată un om care iubește pe Dumnezeu și pe semeni, dar este plin de răutate. Nu, ori iubește ori e rău. Cea mai mare anomalie cunoscută în limbajul și comportamentele cotidiene: „domnule, este un om bun la inimă, dar gura îl strică.” Nimic mai fals! Mântuitorul ne lămurește clar în acest sens în Luca 6:45: Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
E răutăcios în vorbire? Înseamnă că are o inimă neagră, murdară, spurcată, care scuipă vorbele ca șarpele cobra veninul din gură.

Dragostea este plină de bunătate. Acest lucru nu poate fi posibil decât omului care se roagă, postește, cântă cântări duhovnicești și citește în mod devoțional Biblia, altfel este doar un actor care poate mima bunătatea, dar dacă l-ai călcat pe coadă ia foc și împrumută diavolului gura, privirea, mintea, spre: înjurături, violență, blesteme, jigniri, minciuni etc. Un om care acceptă să fie rău, de fapt refuză să iubească!

Ochii sunt reperul suprem. O privire senină, zâmbitoare, pașnică, prietenoasă, te va edificat spiritual, înseamnă că ai de-a face cu un om care îl iubește pe Dumnezeu. Discuția cu el te fascinează, te încântă, îți aduce zidire, acesta este un om bun. Opusul lui este un Cain invidios și rău, care se poate transforma în criminal, cu piatra sau cu vorba. Îți poluează inimă, iar după ce ți-a închis telefonul și mierea ți se pare amară.

Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos. Proverbe 19:22
Prefer săracul plin de farmecul bunătății, care e cinstit, iubitor și curat la suflet în locul bogatului mincinos și rău. Omul bun este cel mai fericit și mai frumos dintre semeni.

Desele excese de furie indică spre crizele de iubire pe care le traversăm. Dragostea este plină de bunătate. Asta înseamnă că se bucură de abundență de bunătate, suficientă cât să ofere și altora. Omul care nu iubește este rău, invidios, bârfitor, lacom, zgârcit, certăreț(conflictual), calomniator, fugi de el ca de diavolul însuși! E contagios!

Să iubiți ca Hristos! El nu a făcut diferențe, nu a pus condiții, nu a scormonit după scuze, nu s-a lăsat influențat, da, pentru că inima Sa era plină de bunătate. Nu va ajunge în Împărăția Sa decât cel care se luptă să se asemene cu El.

Cum știi dacă partenerul tău te iubește? Află mai întâi dacă se comportă cu bunătate față de tine, de copii, de părinți. Dacă nu, ai lângă tine un om schimonosit în cuget și schilodit emoțional, care trebuie reabilitat din temelie. Tot prin bunătate și iubire!

Bunătatea se exersează zilnic. Prin gesturi mici, întâi față de Dumnezeu, apoi față de familie, colegi, biserică, societate, toți trebuie să beneficieze de faptele tale, că de vorbe… li s-a sterpezit auzul! Să lăsăm puțin pe ceilalți, tu/eu, cum stăm cu iubirea, cu bunătatea?

Fiți buni și, iubiți cum se cuvine! Nu știi cum să începi? Învață de la Hristos!

Ziua 1. Dragostea este îndelung răbdătoare

Perioada pandemiei a pus mare presiune pe noi, referindu-ne la toate aspectele vieții. Pe fondul stresului, lipsei banilor, tensiunilor sociale, pierderilor celor dragi am devenit ca societate mai agitați. Ne pierdem cumpătul, vorbim răstit, vocea mai stridentă, dar trebuie avut mare grijă. Aceste aspecte pot afecta iubirea!

Întâlnim la tot pasul oameni cărora le „sare muștarul”, nu mai au răbdare, iar asta finalizează în claxoane, amenzi, jigniri etc.

De fapt, aici este testul suprem al dragostei. Când iubești rabzi, când nu mai ai răbdare treci la îndelungă răbdare. Haideți să facem o analiză minuțioasă a familiei noastre. Încearcă să amâni cu o zi sau o oră reproșurile, discuțiile aprinse și vei experimenta minuni relaționale.

Când un om nu mai are răbdare cu tine sunt două posibile cauze: 1. Fie a obosit să mai aștepte; 2. Fie nu te mai iubește. Verifică mai întâi prima variantă, posibil să i se fi terminat și îndelunga răbdare. Nu e sfârșitul lumii! Ia măsuri responsabile, dorește-ți schimbare, manifestă un interes mai sporit, dacă trebuie depune un efort considerabil mai mare, rupe din tine, iar lucrurile se vor așeza.

Dragostea este îndelung răbdătoare. Să nu facem abuz însă. Nu mizăm totul pe carte iubirii partenerului și a răbdării lui, ci mai degrabă să fim cooperanți și luptători. Dragostea soției mele, rabdă faptul că am ratat coșul aruncând o dată, de zece ori șosetele pe lângă el, dar bunul meu simț mă obligă la schimbare.

Iubiți-vă mult și…aveți răbdare îndelungă! Chiar îndelungă fiind, se poate rupe la un moment dat fără asumarea reciprocității.

Nu renunța! Poți mai mult! Înainte de oferi ceva, oferă tu totul! Dragostea este și cerebrală.

Nou! Reperele Dragostei!O „cură” de 16 zile

Unul dintre reperele apostaziei, este „înghețarea” dragostei. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci, spunea Mântuitorul în Matei 24:12.
Apostazie = Renunțare publică la o anumită credință religioasă, Cf renegare. 2-3 Renunțare la viața monahală și intrare în viața laică. 6 Revoltă împotriva stăpânirii. (DEX online)

Interesul spiritual pentru edificare a omului lăuntric a scăzut dramatic și scade constant pe zi ce trece. Asta se vede lămurit pe toate palierele: social, personal, familial, bisericesc. Este imposibil să nu reperezi în imediata apropiere o familie falimentară, poate chiar în viața ta anumite nuanțe ale apostaziei.

Nu e totul pierdut! În lumina pe care Dumnezeu mi-a dat-o, propun 16 zile de meditație profundă asupra propriei vieți, familii, biserici. Voi scrie un articol în fiecare dimineață într-un ciclu intitulat: REPERELE DRAGOSTEI, inspirat din 1 Corinteni 13.

Astfel că va apărea sub această formă: Ziua. 1. Dragostea este îndelung răbdătoare. Așa va continua până în ziua a 16-a, timp în care împreună cu mine ne vom pune în fața „ecografiei” biblice, pentru un diagnostic clar și măsuri pertinente.

Avem cele mai serioase motive să facem această analiză, să vedem pe unde ne aflăm, unde trebuie să fim și care este Calea de parcurs. Familia ta va fi altfel, tu vei fi mai profund și pragmatic, biserica va crește, iar societatea trebuie să vadă. Totul trebuie adaptatl la vremea pe care o trăim.

Abia aștept! Doamne ajută-ne!

Comunicat! Bisericile din Arad se redeschid Duminică!!!

Respectați măsurile! Fiți responsabili! Păstrați distanța și haideți la biserică!

Iubiti frati,
Transmitem mai jos un mesaj pentru toti pastorii din jud. Arad si numai pentru ei:

Iubiti frati pastori din jud. Arad,
Presedintele Cultului, fr. Moise Ardelean a avut astazi la Prefectura discutii cu factorii responsabili pentru judetul Arad si ne comunica faptul ca incepand de duminica bisericile penticostale din jud. Arad vor putea avea programele obisnuite, respectand cu mare grija restrictiile in vigoare.
Domnul sa va binecuvanteze!

Semnat, pastor, președinte CPA Nelu Filip

Fierbe Caucazul! Război pe criterii religioase?

Un nou conflict armat între Armenia și Azerbaidjan, pe motiv că separatiștii creștin ar monopoliza o zonă majoritar musulmană.

Conflictele pe criterii religioase au făcut multe victime în istorie. Cruciadele au lăsat în urma lor haos, doliu, orfani și multă ură. Nu vom lua niciodată premiul Nobel pentru pace, dar suntem datori să ne rugăm pentru pace toată viața noastră și pentru tot pământul și Dumnezeu ne promite că ne va premia în Împărăția Sa. „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu” (Matei 5:9)

Atât în Armenia, cât și în Azerbaidjan, avem frați, sunt copii nevinovați care trăiesc sub teroarea focului de arme, sunt și misionari. S-au înregistrat victime și în rândul civililor. Nu avem cu ce să-i ajutăm fizic, deocamdată, dar putem trimite spre Dumnezeu rugăciunile noastre, rugându-L să ocrotească pe cei nevinovați și să lase pace.

România a fost primul stat care a recunoscut independența Armeniei și tot primul care a oferit azil politic refugiaților armeni. Și cu Azerbaidjanul avem relații diplomatice bune, un motiv în plus să ne rugăm pentru pacea dintre cele două țări. Orice conflict în apropierea Mării Negre ne poate afecta și pe noi.

Nu de frică, nu de panică, ci de dragul păcii și a armoniei în convețuire, să continuăm a mijloci pentru pacea din zona Caucazului.

„Război în Caucaz – Conflict cu 24 de morţi Nagorno-Karabah între armatele Armeniei şi ale Azerbaidjanului. Firul evenimentelor Armenia şi Azerbaidjanului sunt în pragul războiului după noi lupte care au făcut cel puţin 24 de morţi şi peste o sută de răniţi între forţele azere şi regiunea separatistă Nagorno-Karabah, sprijinită de Erevan, scrie Agerpres. Beligeranţii s-au acuzat reciproc de declanşarea acestor lupte care au făcut morţi în rândul civililor şi militarilor. Nagorno-Karabah, deşi recunoscută la nivel internaţional ca parte a Azerbaidjanului predominant musulman, este controlată de separatişti armeni creştini, potrivit DPA. La începutul anilor 1990 a fost scena unui război soldat cu 30.000 de morţi şi, de atunci, Baku doreşte să reia controlul. O încetare a focului care a fost implementată în 1994 a fost încălcată intermitent.”

https://www.economica.net/razboi-in-caucaz-conflict-cu-24-de-morti-nagorno-karabah-intre-armatele-armeniei-si-ale-azerbaidjanului-firul-evenimentelor_190436.html

Informaţiile publicate de ECONOMICA.net pot fi preluate de alte publicaţii doar în limita a 500 de caractere, cu două link-uri active către sursă, din care unul în lead. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Se aude zăngănit de chei la ușile bisericilor, dar cerul rămâne deschis!

Pe alocuri se vor mai închide și biserici, restaurante și alte instituții, dar nu uitați că cerul rămâne deschis non-stop!

Obișnuiți-vă, că astfel de măsuri vor fi din ce în ce mai dese, mai violente și tot mai greu de îndurat. Înarmați-vă cu putere, cu îndelungă răbdare, rămâneți pe poziții de luptă(spirituală), închiși cu adevăr și credință vom răzbate orice primejdie. Regele(Isus) merge înaintea noastră pe front.

Tu pentru ce îl iubești pe El?

Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.
Ioan 6:26

Foarte mulți oameni îl iubesc pe Dumnezeu pentru ceea ce le dă, iar nu pentru ceea ce El este și asta poate fi nerezonabil. Ceea ce El îți dă, ți se poate lua într-o clipă, dar ceea ce El este, nu ți se poate reitera, e etern.

„EU SUNT Domnul Dumnezeul tău!” Așa ni se prezintă pe Sine în Decalog. Dumnezeu girează întotdeauna cu ceea ce El este, iar niciodată cu ceea ce face pentru tine. De fapt, ceea ce face, indică spre ceea ce El este. Ni se revelează prin faptele Sale, pentru ca noi să cunoaștem caracterul său, cine este El.

EU SUNT, lângă cel cu duhul mâhnit. Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme† de cuvântul Meu. Isaia 66:2. El nu e politician, El nu doar promite că este, el chiar pune umărul la greu.

Când Pilat L-a întrebat dacă este Împăratul iudeilor, da sunt! A răspuns Isus. Toată veșnicia s-a înfățișat înaintea dregătorului. Nu mai știa ce să facă, în loc să I se închine, L-a dat să îl bată cu nuiele. Tu ce atitudine iei când constați că ai în fața ta pe Dumnezeu?

Marea dilemă a satanei în Matei 4 era să afle cine este. Dacă ești Fiul lui Dumnezeu.fă asta sau asta. S-a lămurit după înviere cine este cu adevărat Isus. De la diavolul au împrumutat și fariseii și cărturarii de atunci această filosofie greșită: arată-ne un semn să știm că tu ești Hristosul! De aceea replica este una aspră: un neam viclean și preacurvar cere un semn… Trebuie să crezi că El este, pentru a vedea minunile lui, nu trebuie să ceri semne/dovezi, atunci nu mai vorbim de credință. Chiar așa, tu crezi că El este? Sau asemenea celor vicleni aștepți semne?

În evanghelia sa, Ioan tratează problematica dumnezeirii lui Hristos. Prin expresia Eu sunt folosită de Isus, nu face altceva decât să indice spre caracterul Său. Cunoscându-L pe El, vei afla apa vieții, lumina lumii, Calea, Adevărul, Viața, ușa oilor, Păstorul cel bun, vița etc. Înfruptându-te zilnic din toate acestea, fără interesul de a-L cunoaște pe El, vei îmbătrâni cu lucrurile nefăcute, iar veșnicia se va răzbuna pe tine.

Apropo, tu pentru ce îl iubești pe El? Caută-L pentru ceea ce El este! Iubește-L pentru ceea ce El este! Slujește-I pentru ceea ce El este! Crede pentru ceea ce El este! Trăiește pentru ceea ce El este și cu siguranță că vei vedea cu ochii tăi și ce e în stare să facă pentru tine.

Mireasma revelației tale

În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării:
pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri? 2 Corintieni 2:15-16

Fiecare dintre noi răspândește ceva în jurul lui, având drept factori mediul, educația, slujba, jobul etc. Dar apostolul Pavel vorbește aici despre mireasma cunoașterii lui Dumnezeu. În funcție de nivelul de cunoaștere „esența” parfumului variază.

Sunt oameni care răspândesc mult noroi în jur, un fel de sconcși sociali, când deschid ei gura, vorbele curg asemenea apei pe canalizare, înjurături, blesteme, injurii, calomnii, bârfe. Aceștia poluează totul în jur, iar infecția lor face victime colaterale împovărând și rănind pe cei din jur.

Niciodată să nu intri în jocul acestor oameni! Reține îndemnul apostolului: voi sunteți o mireasmă a lui Hristos. În primul rând eu îl reprezint pe Dumnezeu. Luminat de el, de forță revelației și armonia cunoștinței Sale, eu nu mă întinez. Primind prin credință imunitate la injuriile și presiunea mediului, rămân în lumină, răspândind tot parfum. Nu reușești să fii o miresmă de la moarte spre viață pentru El? Nici o problemă, fi una de la moarte spre moarte, dar tot mireasmă plăcută. Nu mediul mă motivează să fiu în vreun fel, ci Hristos care locuiește în inima mea.

Fiecare provocare inamică, socială sau spirituală, o iau ca pe o oportunitate de a-L reprezenta pe Hristos acolo. Eu reprezint imaginea cerului, sunt ambasadorul luminii, copilul lui Dumnezeu care răspândește altceva: mireasma cunoașterii Sale. Aici, în provocare se vede cât de mult îl cunoști pe Dumnezeu. Am întâlnit „creștini” care se luptă să mă convingă faptul că și ei pot mirosi urât, prin: răzbunare, bârfă, replici, vorbe grele etc. Ei sunt doar un surogat al creștinismului. Tu fii altfel!

Rămâi demn! Nu te lăsa poluat! Nu intra în jocul inamic! Răspândește frumosul, iubirea, adevărul, lumină, mireasma plăcută a lui Hristos. Iar jertfa ta va fi de un miros plăcut înaintea lui Dumnezeu.

Mângâierea, ca o adiere de dimineață

E distanțare, e pandemie, e stare de alertă, sunt cazuri multe de boală, e stres și agitație, NU TE LĂSA COPLEȘIT!

 

Dumnezeu…care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!
Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere.
Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi. 2 Corintieni 1:4-6

Apostolul scrie această scrisoare din pușcărie, unor oameni care erau liberi. Le povestește despre necazurile din Asia, despre naufragiu, împroșcări cu pietre, arest, lovituri, calomnie etc. Ce încurajare să mai aduci? Tu care ai motive să te plângi? Dar, un apostol veritabil va găsi tot timpul resurse de a transmite un gând bun.

Când au citit creștinii comozi din Corint detaliile de pe frontul lui Pavel, imediat au venit cu picioarele pe pământ, realizând că ei se stresează pentru fleacuri.

Dragul meu cititor, nu știu pentru ce te stresezi, nu știu frământările și preocupările tale, nu știu fricile și conflictele tale, nu cunosc necazul și durerea ta, dar am un gând bun pentru tine: Dumnezeu te iubește! Ești în harul Său, ești în calculele mântuirii Sale, ești un rod al iubirii de pe cruce. Pentru ce te mai stresezi?

Mângâierea implică acel alint tactil, o strângere de mână, o îmbrățișarea, nu se poate realiza astăzi, e interzisă. Însă avem metode alternative de mângâiere, avem vorbele zise sau scrise, citește-le, recitește-le și lasă-te edificat de mângâierea lor.

Mângâietorul, Duhul Adevărului, are în fișa postului această sarcină, să aducă mângâire. Oferă-i ocazia prin meditație, citire a Bibliei, cântare duhovnicească, rugăciune. Mulțumesc pentru că ai citit până la capăt! Te îmbrățișez!