Opriți planeta! Vreau s-o admir!

Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu:Eu stăpânesc peste neamuri,Eu stăpânesc pe pământ.” Psalmul 46:10

Iubiți creștini, zilele acestea probabil că unii dintre dumnevoastră sunteți anxioși și împovărați. Pentru noi viața depindea de părtășia bisericii. Pentru toți ar trebui să fie așa. De când s-au închis bisericile, suferința relațională a afectat pe mulți și nu a trecut valul de încercare.

Continuați să fiți uniți. Bucurați-vă pentru fiecare minut de viață. Mulțumiți Domnului și pentru lucrurile care vi se par puerile. Să fim ca niște copii, pentru a avea parte de cer. Pe mulți această pacoste ne-a prins nepregătiți. Prinși în tot felul de activități și proiecte, am uitat să trăim.

Haideți să începem de la lucrurile simple. Jucați-vă cât mai mult cu copiii. Ei m-au învățat zilele acestea că este o nebunie să te îngrijorezi. M-au învățat că atâta timp cât tata e cu ei, sunt fericiți și nu au nici un stres. Am prins de la ei faptul că brațele tatălui sunt un belșug de pace. Umbra Celui Atotputernic e mult mai răcoroasă, privită prin ochii lor.

Azi am împlinit zece ani de la prima întâlnire cu soția mea. Am realizat că niciodată nu am avut atât de mult timp liber împreună în care să vorbim, să râdem, să jucam un șah, să facem activități împreună. Eram împreună, dar fiecare prins cu treburile lui. Am revenit la bucurii comune, am redescoperit primăvara și căldura căminului. Retrăim minunatele momente ale amintirilor noastre.

Răsfoiți albumele cu poze. Desenați cu copiii tot ce vă imaginați. Construiți avioane de hârtie. Să fim mai umani. Petreceți timp cu dumneavoastră înșivă prin meditație și reflecții cumpătate. Scrieți poezii. Sunt atât de multe lucruri de făcut, încât mă tem că nu îmi ajunge timpul acesta de repaus.

Afară au îmbobocit piersicii. Doamne, sunt spendizi! Merg de câteva ori pe zi să parcurg fiecare milimetru al deschiderii coroanei florilor. Magnoliul alb parfumat stă gata să explodeze, pomișorii abia plantați au frunzulițe. Liliacul are boboci mov, parcă sunt niște strugurași de nohan, smochinul stă gata să explodeze prin mugurii lui mari și verzui. Mesteacănul din fața dormitorului îmi amintește de elixirul tinereții, anume că tinerețea nu poate trece neobservată. Iasomia și ea e nărăbdătoare să emane parfumul ei îmbătător. Tuia a rămas verde peste iarnă, pentru a ne aminti că nici gerul nu e veșnic. Salcia este plină de sute de albine, nici nu am știut până primăvara asta că salcia are flori (multe nu am știut, dar ne-a dat divinul timp să le învățăm). E basm primăvara asta!

Această oprire ne arată suveranitatea lui Dumnezeu și căldura îmbrățișării Lui. Aveam programul făcut până la sfârșitul anului: conferințe, tabere, bilete de avion cumpărate și anulate, programe și iar programe. Dumnezeu mi-a arătat mie, dar și dumneavoastră, că El este Stăpânul.

Fiți fericiți! Lăsați-vă fascinați de harul lui Dumnezeu! Arătați-vă dispuși să învățați!

Și asta va trece! Dar noi oare cu ce vom rămâne?

Fratele păstor Șerban a ajuns la linia de final!

Pentru noi ca familie, fratele Șerban a jucat un rol important. Rodi, soția mea a fost prima fată pentru care s-a rugat la binecuvântarea ei, pe când era păstor în Cuvin, a predicat la nunta noastră, deci s-a rugat pentru binecuvântarea căsniciei noastre, s-a rugat pentru Yared, băiețelul nostru la binecuvântare.

Fratele Șerban a fost păstorul familiei noastre. Pentru mine a fost inițiator în învățământ, cu el a făcut practica psiho-pedagogică, a slujit la ordinarea mea, tot dânsul a avut cuvântul pentru deschiderea oficială a Bisericii Betleem. Sunt prea multe motive care arată atașamentul meu față de fratele păstor Șerban.

A slujit multor generații de elevi, păcat că împrejurările sunt de așa manieră, că nimeni nu poate veni la înmormântare. Dar ne revanșăm în cer frate păstor. Voi cere un favor lui Dumnezeu să stați lângă noi și la nunta Mielului.

Afară ninge și e frig, dar dumneavoastră nu mai simțiți frigul. E zăpada mieilor, se zice, dar se pare că și a păstorilor. Frate Ioan, e totul alb în jur, natura nu poartă doliu sfinților, ea se îmbracă în alb, cum alb este și veșmântul dumneavoastră. Drum bun spre zări! Fiecare fulg de nea ne amintește de lacrimile slujirii pe care ne-ați adus-o neobosit.

La revedere frate păstor! Cei care ați fost îmbărbătați de predicile sale pline de afecțiune sunteți mulți. Împreună transmitem un gând al nădejdii familiei îndoliate.

Pe curând iubite frate păstor Șerban!

Și pe dumneavoastră, domnule ministru Marcel Vela!

Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” Geneza 12:3

Pentru siguranța noastră, a fiecăruia, vă recomand să ne încredem în Dumnezeu și să respectăm regulile indicate de către autoritățile statului, cuprinse în ordonanța militară.

Nici o măsură nu este prea aspră în aceste momente, nici un efort de înfrânare nu este prea greu, nici un comentariu nu mai este util.

După ce a încheiat cele 11 articole ale ordonanței militare, domnul ministru al afacerilor interne încheie pledoaria cu următoarele cuvinte: Dumnezeu să binecuvânteze România! Apoi a plecat. Nu mai era nimic de obiectat. Felicitări, domnule ministru! Sunteți de apreciat!

Asta ar trebui să facem de la mic la mare. Asta a făcut cetatea Ninive atunci când Iona a venit cu un Breaking News de ultimă oră: Încă 40 de zile și Ninive va fi nimicită!. Împăratul a luat în serios avertismentul, a vestit un post care nu a scutit nici regnul animal, iar 40 de zile au stat cu saci și cu cenusă pe cap, în sfințire. Iar Dumnezeu a renunțat la nenorocire.

Domnule ministru Marcel Vela, vă mulțumim că recunoașteți suveranitatea lui Dumnezeu. Nu veți fi nerăsplătit; nici noi. Ne rugăm în bisericile noastre pentru toți demnitarii țării; este o poruncă biblică pe care o onorăm cu drag.

Ascultând încheierea discursului dumneavoastră, domnule ministru Vela, mă voi ruga cu o mai mare pasiune, ca toți demnitarii țării să copieze formula dumneavoastră. Dumnezeu se va arăta îndurător față de poporul care îl cinstește.

Marcel Vela devine primul om în stat, ca autoritate, pe perioada stării de urgență.

Ne rugăm pentru dumneavoastră și vă respectăm ordinele! Ne rugăm pentru întrega țară! De ACASĂ!

Voi sunteți oameni, nu vrăbii!

Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar, şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! Luca 12:24


Îngrijorarea este o temă națională, chiar mondială. Te gândești ce va fi? Încotro ne îndreptăm? Când se termină pandemia asta? Dar stai un pic, tu nu ești oricine, tu ești copilul lui Dumnezeu! În tine a pus chipul și slava Sa. Cu tine El are un plan special.

Am ieșit în curte, e una dintre fascinațiile mele să admir pomii cum înfloresc. Piersicii sunt plini de boboci, și merii și cireși și vișinii și mahnoliul, liliacul abia așteaptă să înflorească. Ei nu se stresează că trebuie să se conformeze razelor de soare, să se pregătească pentru raze, nu. Practic însuși soarele produce prin fotosinteză minunea multicoloră a florilor de primăvară.

Florile nu au teama de Covid, ele nu au stres, binele lor este în mâna stăpânului. E drept, au avut o iarnă cu îngheț și frig, au tăcut, au așteptat, iar acum se manifestă răspândind parfumul îmbătător spre admirația și bucuria ta. E vremea tăcerii tale, taci! Aveai la fel ca mine nevoie de repaus, stai! În curând vei înflori ca migdalul.

Te invit să ieși în curte, să ridici ochii spre cer și să îi multumești Tatălui pentru că trăiești. Închide ochii și privește cinci minute soarele cu ei închiși, căutând 10 motive de mulțumire la adresa Creatorului. Cu singuranță vei intra în casă alt om. Mai profund, mai contemplativ, mai încrezător, mai original.

Nu te îngrijora de lipsa făinii de grâu, a drojdiei sau a orice, ascultă în inima vocea caldă a Mântuitorului: Cu cât mai de preț ești tu decât păsările, puțin credinciosule! Raportează-te ca la un compliment din partea divinului si mulțumește-i că te bagă în seamă.

Inspiră adânc aer în piept, și spune din toată inima: Doamne îți mulțumesc pentru că sunt mult mai valoros decât un stol de rândunele, pentru că în mine ai pus comoara Împărăției tale!