Jurnal de tabără. Torino

Reprezentativ

Este al patrulea an consecutiv de participare la taberele de tineret ale Bisericii Betel Torino. De data asta i fost și tineri de la Chieri, și Elim. Am avut ocazia în cursul anilor să cunosc oameni minunați. Am crescut împreună cu voi, am împărțit bucurii, am experimentat momente excepționale ale revărsării Duhului Sfânt.

Crescuți între două limbi, două lumi foarte diferite una de alta, acești tineri au ieșit o generație de oameni foarte dezghețați la minte, cu orizonturi variate și capacități mari. Au terminat scoli aici, au făcut calificări, au responsabilități importante, iar treaba o fac bine și cu mare răspundere.

În aceași frumoasă locație, în creierul Munților Alpi, aproape de stânci, de brazi și ape de un turcoaz splendid. Am avut parte de un timp minunat, s-a lăsat cu hotărâri serioase pentru botez și slujire, sunt convins că Împărăția lui Dumnezeu are de câștigat în urma acestei tabere de sfințire.

Felicitări părinților pentru acești copii mari, crescuți cu mult sacrificiu, lacrimi, investiție și multe rugăciuni. Bucurați-vă de rodul muncii voastre, da, tinerii voștri sunt puternici, serioși, talentați, mânuiesc multe instrumente și au voci unse cu har. Am cunoscut mulți băieți serioși, hotărâți de a fi predicatori. Dumnezeu le-a făcut chemarea, dar vi i-a dat vouă, părinților în custodie, pentru a-i crește mari. Ajutați-i să crească drept, nu va fie greu să parcurgeți kilometri pentru a-i duce la repetiții și studiu. Merită maxim! Fiecare km va fi însoțit de rezultate aici și răsplătire acolo.

Mulțumesc frate pastor Petru Ungureanu pentru acord, slujire și implicare. Prezența dumneavoastră a dat o notă și mai serioasă întregii lucrări. Îl rog pe Dumnezeu să îmi dea o mică măsură din răbdarea dumneavoastră, blândețea, căldură și iubirea față de oameni. Mulțumesc Arcade pentru blândețea ta și răbdare pe care o arăți în slujirea celor mici. Mulțumim Viorel Coasă pentru darul unic de organizare. Din cap până în tălpi ești doar voință. În pieptul tău e o inimă mare, care bate pentru alții, pentru slujire, pentru tineri, pentru Dumnezeu. Surorile de la bucătărie sunteți maestre în ale gătitului.

Mulțumesc Domnului că am avut harul să slujesc și părinților, acelor părinți de copii minunați. Iată că pana de curent nu e o piedică în slujirea sinceră. Sper să mă fi auzit și cei din spate.

Vă îmbrățișez, vă doresc tot binele din lume. Și nu uitați, dragi părinți că voi trebuie să supravegheați, să udați cu lacrimi Cuvântul semănat în inima copiilor voștri să așteptați cu răbdare, cu multă răbdare să crească, iar la final să putem aduna rodul muncii noastre în coșurile răsplătirilor dumnezeiești.

Cu prețuire pastor Onisim Botezatu. Vă iubesc!

Ultima sută de metri. Luna de 🔥 foc

Prin harul lui Dumnezeu am avansat destul de mult cu lucrările la Biserica Penticostală Muntele Sionului Ghioroc. În trei săptămâni ar urma să intrăm în noua clădire a Bisericii. Nevoie de mană de lucru mai este, de finanțe, de aparataje, mobilier, sonorizare, mocheta, amenajare curte, scaune, amvon, două aparate aer condiționat, calorifere, etc.

Dar cu ajutorul lui Dumnezeu și implicarea noastră proiectul va fi dus la bun sfârșit. Rusaliile sunt aproape, timpul este scurt, dar credința poate muta și munții! Rămânem aproape de Domnul, nădăjduim în puterea tăriei Lui și muncim cu mare spor.

Dacă Dumnezeu te cercetează să sprijinești lucrarea Sa în vreun fel, îți punem la dispoziție conturile bisericii, roagă-te pentru noi, implică-te și Dumnezeu nu va întârzia să îți răsplătească. Și, te așteptăm la deschidere în data de 13 Iunie, orele 10 (a doua zi de Rusalii) la ceremonia de deschidere și binecuvântare a Noului lăcaș de închinare.

Când intră Satana într-un om

Dar Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Luca 22:3

Cel ce întinde mâna cu mine în blid este vânzătorul meu”. Curios că Isus nu îl lovește peste degete, nu îi dă peste mâini, nu îl oprește de la sfânta cină, nu îl mustră, nu îl exclude, nu ia casieria de la el, îi respectă lui Iuda impecabil dreptul la libera alegere. Cu alte cuvinte:”Iuda, fă ce vrei tu, că în fond tot ce vrea face omul”. Cine sunt eu să îl influențez pe omul mare, să îl conving că e rău dacă el e convins că e bine. A convinge este opera Duhului Sfânt, dar nici Sfântul nu se impune, doar convinge, argumentează, lămurește.

Când intră Satana într-un om îi deformează optica reală a lucrurilor. Totul vede deformat. Cu o mie de oameni stă de vorba, nu poate nimeni să îl contrazică sau să îl convingă că e altfel. Doar așa cum zice el este! E convins să se prăpădească. El vrea să moară. Nu ai ce să îi faci, nici Isus nu a putut, împotriva voinței unui om. Tot ce e alb, devine negru pentru un om cu Satana în el, tot ce e negru e alb, tot ce adevăr e minciuna, tot ce e minciuna e adevăr. Tot ce e altceva, alta opinie e greșit, tot ce crede el că e bine domnule așa e. Chiar dacă moare imediat, el vrea să moară convins.

Dacă întâlnești un om violent, tulburat, pornit pe a face rău, pornit convins pentru a vorbi de rău pe alții, cu dor de răzbunare, de denigrare, de umilire și înjosire, dă-i dreptate și fugi, e posibil să fi intrat Satana în el. Nu încerca să îl convingi, nu îi schimba voința că nu vei putea, el va sfârși prin suicid. Probabil și Isus s-o fi gândit: „Dacă e hotărât să moară și nu vrea schimbare a sorții, asta e, tot e în avantajul omenirii și al creștinismului, că dacă trăiește face și mai multi pui”. Apoi îi zice relaxat: „Ce ai de făcut fă repede!” Nu cumva să te răzgândești, să mai convingi vreo doi trei, să faci pui blestemați prin lăcomie și complot luciferic. Fă repede să moară doar unul, să nu mai aibă Satana suport, că ceilalți vor fi plini de Duhul Sfânt.

Casa trebuie măturată! Nu va putea intra Duhul Sfânt câtă vreme casa e locuita de adversar. Trebuie mai întâi recunoștință cu lacrimi amare că altcineva domină vasul tău de lut, trebuie cerut în grabă ajutorul să fie detronat stăpânul casei de către Isus, apoi Dumnezeu va pregăti terenul, va defrișa toți mărăcinii, va spăla cu sângele Său și va instala pe Sfântul Duh.

Sunt principii biblice dragilor, nu doar păreri confesionale. Eliberează-te de Satana! De ce întreabă preotul: „Te lepezi de Satana?” Asta ar trebui întrebat pe adulți nu pe niște prunci inconștienți. Iar adultul să răspundă: „Da! Mă lepăda de Satana: uciderii, prunc-uciderii, urii, tutunului, alcoolului, vrăjitoriei, minciunii, neiertători, pornografiei, preacurviei, fățărniciei, înjurăturilor, blestemelor, etc. O „multe satane” sunt de care trebuie să se dezică omul! Dar trebuie voință, căință, credință, despărțire categorică.

Nu există „nu pot!” Există doar „nu vrei!” Nu uita că Hristos a biruit la Calvar pe Diavolul, Isus este stăpânul, El e Regele Regilor, Domn peste pământ, ape, văzduh și eternitate. Prin El poți. Trebuie doar să te dezici de duhurile acceptate prin voința ta. Să ceri ajutor și sprijin spiritual slujitorilor bisericii tale. Așa slabi cum sunt ei, Dumnezeu își manifestă puterea și slava. Tu doar trebuie să te lepezi de Satana!

Altfel vei sfârși fie în ștreang și apoi în iad, fie direct în iad. Nu e glumă, nu e joaca, nu e zăbavă. E realitate tristă, cere un răspuns rapid, hotărâre nouă, iar Dumnezeu va face restul, va face minuni! Prin tine!

În rolul tatălui/bărbatului

În rolul bărbatului 8Mai

#Ziuatatălui

Bărbatul este o ființă robustă, inteligentă, rațională și cu un puternic simț protectiv.
Încă de la începuturi Creatorul a plămădit din pământ un om, un bărbat, l-a creat pe Adam care înseamnă ‘pământ’. Și de atunci încoace, el se ocupă cu pământul, cutreieră după vânat pădurile, adună vreascuri pentru foc, își încălzește copiii, îi apără de fiare și îi crește mari. Pentru că „mamele nasc băieți, iar tații fac din ei bărbați” cum e zisa.
Încă din vremuri străvechi ei se ocupă cu războiul, se organizează în cete, confecționează arme, pun la adăpost mame și copii, apoi cu prețul vieții, ies cu pieptul în calea săgeților, sulițelor, săbiilor, tunurilor, gloanțelor, bombelor și chiar rachetelor.

Legile marțiale sunt doar pentru bărbați, între 20 și 60 de ani. Doar ei sunt condamnați la moarte în caz că vor să evadeze, pe vreme de război. Femeile și copiii emigrează, pleacă în locuri sigure, trec frontierele, sunt așteptate cu ceai și adăposturi, dar ei rămân în tranșee, vopsiți cu negru pe față, cu cagulele pe figură, cu un echipament de zeci de kg, prin păduri, prin șanțuri săpate, prin noroi și tranșee. Flămânzi, epuizați, speriați, hărțuiți de alți bărbați (inamici) care sunt trimiși prin ordin, cei mai mulți împotriva voinței lor, să îngroașe rândurile văduvelor, ca mai apoi soțiile lor (ale invadatorilor) să rămână și ele văduve.

Dacă ești doamnă astăzi înseamnă că ai lângă tine un domn. Dacă ai manichiura frumoasă și îngrijită înseamnă că mâinile lui au bătături, îmbibate în vaselina și ulei ars, sau tâmplari fără degete, cele care au mai rămas sunt groase, unghiile tăiate neuniform și tot timpul pe fugă sau uneori roase cu dinții de stres. Frigiderul îți este plin, cămara asemeni, și rezervorul, și poșeta, dar și inima de iubire. Priveste-l mai des în ochi, mai spune-i vorbe dulci, mai apreciază-l el este mărul la umbra căruia găsești odihnă, liniște și pace, de ieri, de alaltăieri și de o viață încoace.

Dacă ești soție, înseamnă că într-o zi și-a asumat responsabilitatea de a te lua pe numele lui, dacă ești mamă nu uita că viața vine de la el, prin tine și astfel se nasc oamenii pe pământ.

Da, uneori suntem nervoși, stresați, îngrijorați, avem frici și dileme, avem temeri și suntem confuzi, ne este teamă să recunoaștem și ne exprimam printr-un ton ridicat, sau absență emoțională, dar tocmai atunci avem nevoie de puțin moi multă iubire, de o îmbrățișare în plus, de vorbe mai bune, tonuri mai calde, ca iarăși să ne ridicăm ca zmeii, să ne întărim și să ducem războiul vieții mai departe.

Nu suntem soții ideali, nici tați, nici bunici, cum desăvârșite nu sunt nici ele, dar ne străduim reciproc, ne suportam și iubim, ne tolerăm cu răbdare, sperând la mai bine în toate. Până la urmă căsătoria este un dar și un dat brut, pe care îl avem la îndemână o jumătate de veac să îl desăvârșim, să îl perfecționăm, să îl lustruim, iar pe când am ajuns performanți și maeștri… murim.

În mintea copiilor suntem eroii care le pot și le știu pe toate. Nu e așa, dar nu le spuneți asta copiilor, lăsați-i pe ei să constate, pe când își vor da seama că avem slăbiciuni, au devenit ei eroii, și puternicii care le știu pe toate în fața  copiilor lor. Acesta este un secret tainic ascuns între generații, dar unele doamne se prea grăbesc să îl divulge micuților lor, iar cei firavi află că avem slăbiciuni și nu mai au curajul să lupte, așa că trăiesc nefericiți.

Iar voi copii! Cinstiți pe bărbatul din casă. E nins pe la tâmple, e chel, poate e știrb și picioarele-i sunt tot mai grele. Au ani petrecuți în picioare pentru a creste niște bărbați care în curând vor fi și ei mari, iar cinstea aievea se cerne.

Nu uitați că prima porunca din decalog însoțită de o promisiune, a fost rânduită de sus să semene în calea ta fericire. Dar aceasta depinde în mod intrinsec de ea, de Sfânta CINSTIRE. Nu alergați după umbre, nu va răzvrătiți nesăbuit, că fără cinstirea de tați, de mame și bunicii bătrâni, nu ai în veac fericire. E drept Dumnezeu că pedepsește necinstirea părinților cu nefericire pe viață, să ai suficient timp de căință că ai batjocorit un părinte prin care ai viață, care te-a hrănit cu iubire, care a adormit poate flămând să ai tu cele necesare.

Aceștia suntem noi, bărbații. Ființe simple, robuste, plăpânde, puternice și extrem de complicate, dar nu uitați nici o clipă că nu suntem decât pe jumătate. Dumnezeu a rânduit o femeie să completeze golurile rămase, să fie ea cu iubirea ei partea ce astupă lipsurile rămase în caracter, să fie educatoare, învățătoare, dirigintă și mamă, să știți cum să șlefuiți caractere. Nu uitați că un caracter de adult se șlefuiește mai mult cu iubire și tact, decât cu lecții de dirigenție. Recomand abordarea sub forma de: „hai să învățăm împreună”, lăsați cataloage și crete! Renunțați la dojeneli și pedepse, adultul nu se prea sperie de amenințări, de frici de corijențe.

Toate examenele trebuie trecute, că nu ai avea nici o satisfacție într-un an superior cu un bărbat repetent, întârziat, abandonat în clase inferioare. Aveți răbdare, așa cum vă suportăm de decenii,  cu respect și iubire, cu decade și „acele perioade”, suportați-ne și voi mai o vreme, mai două, mai trei și murim, izolați prin cetate, dar ne vom revedea-n veșnicie, mai bine.

Dacă în casa ta lucrurile au degenerat, însemnă că suferă foarte mult preoția. Un bărbat depersonalizat, umilit, ignorat și neiubit foarte ușor renunță la toate. Dar soția are suficientă iubire, putere de sine, rafinament și tărie să îi redea demnitatea, valoarea și cinstea, iar astfel familia înflorește ca floarea, iubirea plutește din nou, iar cerul se înseninează. În acest fel toți au unilaterale câștiguri și fiii și mama, și casa e altfel, și domnul mai tare.

„În spatele unui bărbat puternic se află o femeie și mai puternică”, dar în spatele unei femei împlinite se află un bărbat harnic, atent și iubitor!

Astăzi e ziua lui. Aproape că trecea iar neobservată. Posibil ca doar acum să afli și tu, că există o zi dedicata, dor lui. Eroului tău sau soț sau bunic sau părinte, spune-i ceva de prisos, o vorbă, un gest, o privire, nu ezita, nici să uiți, că atunci când e mai mai slăbit are mai mare nevoie de și mai multă iubire.

Acesta-i bărbatul! E-al tău, nu ai altul! Iubește-l, cinsteste-l, îngrijește-l și iartă-l! Iar binele se-mparte la doi, între voi!

Domn, țăran, aviator, medic, prof’, sudor, șofer de tir, agricultor= tată

                  Onisim Botezatu
                  9 Mai 2022
                  Ziua tatălui (bărbatului)

Mai puține căsătorii! Record negativ din ultimii 71 de ani

Reprezentativ

Ascultam o emisiune care se anunța a fi serioasă, dar participanții nu au fost oameni de cultură biblică; a fost interesant să asist la discuție. Printre cauzele dezinteresului față de asumarea căsătoriei se amintea și trăirea în concubinaj pentru 4-5 ani înaintea căsătoriei. Doamna mai în vârstă, de „modă mai veche” dar cu principii foarte bine stabilite, sublinia superficialitatea abordării subiectului iubire. Concubinajul sare peste etapele de emoție, romantism, atenție, curtenie. Doi străini care se găsesc sub același acoperiș fără a avea o responsabilitate în afara unui legământ.

Un domn mai vârstnic citează: „Știți ce se spunea din bătrâni:<<nu este bine să trăiești în păcat>> Așa am crescut noi, domnișoară”. Vizibil deranjata, moderatoarea înclină zeflemitor din cap: „Ei, sunt concepții tradiționale și vechi!” Adaug: Nu, domnișoară, nu sunt concepții tradiționale vechi, e porunca a 7 din decalog, pe care sigurat ți-a predat-o și ție domnul preot la școală: SĂ NU PREACURVESTI!

Unde e tradiția veche!? Unde sunt concepțiile arhaice? Unde e sfatul băbesc? E citat biblic! Este dreptul penal al Bibliei! Este articol de lege din Constituția Împărăției lui Dumnezeu! E pretenție divină! E poruncă! E cutumă duhovnicească! Ori încălcarea ei înseamnă păcat, preacurvie, nelegiuire, silnicie, adulter, fărădelege! Ce explicații mai vreți!

Iată câteva motive pentru care nu mai avem nunți astăzi:

1. Frica. Teama că nu aș fi capabil de a îngriji o familie, de a avea copii, de a nu muri de foame, generează un leat de oameni fricoși, anxioși care fug de căsătorie. Atenție sporită, bărbaților! Voi aveți determinantul ofensiv. Fata trebuie cerută. Trebuie să fiți mai de acțiune!

2. Imaturitatea. Filosofia tik-tok, filmulețe cu băiețandri și fetișcane care fac tot felul de trăsnăi și le încarcă pe insta, a întârziat neobișnuit de mult maturizarea băieților și a fetelor. În copilăria mea, armata era un reper. Băiatul la 20 de ani era capabil să întocmească o familie, acum la 35 de ani joaca FIFA 2024 și PlayStation. E halucinant!

3. Egoismul. Exploatarea la maxim a noțiunii de plăcere sexuală, dar neasumarea responsabilității de a lua pe numele tău o femeie, ca mai apoi să ai copii. Acest egoism a construit o generație de individualiști focusați pe propriul interes.

4. Influența lumească. Aici amintim filosofia consumerisă, care alimentează spiritul secularist în genul lui carpe diem (trăiește clipa). Ce mă interesează pe mine ce va fi mâine, peste zece ani! Acum să fiu bine, să fiu fericit. Nu mai avem proiecte pe termen lung, totul se calculează în economia lui AICI și ACUM!

5. Amăgirea pornografiei. Această industrie este printre cele mai prospere din lume. Cu milioane de abonați zilnic, cu ore petrecute pe filme murdare. Toate acestea satisfac intelectual unele lipsuri, este o formă de anestezic fals al hipotalamusului, dar inima este din ce în ce mai flămândă și mai goală și sufletul tot mai încărcat. Inima omului are nevoie de iubire, de afecțiune.

6. Căsătoriile falimentare. Fie divorțul părinților, fie al rudelor apropiate. Un copil care a fost traumatizat într-o familie cu tată posesiv, violent, cu mamă și/sau tată de moravuri ușoare dezvoltă neîncredere în oameni la general. Aceste traume pot avea sechele și consecințe în viitorul adolescentului. Un copil purtat de la un părinte la altul, purtat prin tribunale, crescut cu mamă sau tată vitreg, este afectat emoțional. Cu ajutor și consiliere spirituală are mari șanse de a se remedia emoțional.

7. Lipsa de modele. Îmi este dor de bătrânei pe care să îi văd ținându-se de mână, mergând cu sacoșa de rafie albastră la piață. De bunici care își leagănă pe genunchi nepoții. De cupluri care să îmbătrânească împreună, să moară la câteva zile distanță unul de altul, pentru că s-au iubit. Ne lipsesc reperele, principiile, definirea clară a valorilor, ierarhizarea acestora.

8. Eliminarea lui Dumnezeu din formulă. Noi știm că Ziditorul/Întemeiatorul familiei este Dumnezeu. În procesul construirii unei familii durabile și sănătoas este obligatoriu de consultat El. Practic trebuie să fiu dinamic și deschis la planul Său, perfect pentru mine. Tinerii de astăzi cred că iubirea înseamnă o noapte petrecuta la Vama Veche, pentru asta nu îți trebuie prea mult Dumnezeu, de aceea se lasă cu frustrări, depresie, poate chiar suicid.

9. Lipsa de consiliere premaritală. Aceasta este mirifică este formidabilă este divină, e splendidă, doar că lipește cu desăvârșire. Fata și băiatul din postmodernism au nevoie de un duhovnic, un călăuzitor care să îi ajute în regăsirea sinelui, înțelegerea propriei identități. Fata are nevoie să înțeleagă frumusețea de a fi femeie măritată, supusă unui bărbat manierat și credincios, supus lui Hristos.

10. Abandonul post-marital. Mă întreabă un prieten: „Ce faci Onisim? Cum îți merge căsătoria?” Eu mă opresc, fac o pauză și privesc uimit. „Ce te miri?” Continuă el. „Păi am am 7 ani de căsnicie și nimeni nu m-a întrebat nimic despre căsătorie până acum”. Continui eu dezamăgit. „Bucură-te! Eu am 17 ani de căsnicie și nu m-a întrebat nimeni nimic!” Conclude el și mă bate pe umăr prietenos. Dureros, nu? Oare câte familii ar fi fost salvate dacă ar fi avut un suport spiritual de calitate în căsnicie?

Cu toate aceste inconveniente, cred în căsătoria dumnezeiască dintre un bărbat și o femeie! Cred în Biblie! Cred în iubire! O trăiesc zilnic! Sunt fericit! Fac alianță cu Dumnezeu! Exista căsnicie fericită cu Isus! Trebuie doar să crezi, să fii smerit și altruist, să iubești, să ai pace, iar fericirea îți va surâde în prag de dimineață…

Sa stins fratele Mihai Popinciuc

Tată a 14 copii, la vârsta de 71 de ani fratele Mihai a plecat la Domnul. De fapt a fost chemat acasă, că nimeni nu pleacă la Dumnezeu cu de la sine putere sau decizie, ci Dumnezeu ne cheamă pe nume, în ordine, fiecare la rândul cetei lui.

Pe fratele Mihai l-am cunoscut în urmă cu doi ani, înainte de gravul accident pe care l-am avut la Buzău. După o seară deosebita petrecută în prezența Domnul în localitatea Tudor Vladimirescu, comuna Albești, judetul Botoșani, slujind împreună cu Misiunea Hristic.

La final a venit la mine un cuplu de bătrânei simpațici, se sprijineau unul în celălalt și așteptau cu nerăbdare să mă întâlnească. Da, era el, fratele Mihai Popinciuc, un tip bine făcut, roșcovan, blând și cu bun simț. „Știi cine suntem?” Mă întreabă pe un ton călduros și zâmbitor. „Indubitabil sunteți tatăl lui Benoni, prietenul meu, că prea bine semănați!” Încep să zbeasca amândoi. „Să știți că vă iubește mult Beni, vorbește foarte frumos despre dumneavoastră!” Am povestit cu ei minute bune apoi ne-am luat rămas bun.

Miercuri mă suna Beni. Mă salută și începe să plângă. Printre lacrimi reușește fragmentând frazele să îmi spună că tatăl, Mihai a plecat la Domnul. Îmi pare rău pentru pierderea ta Beni, dar mă bucur pentru câștigul cerului. Încă un copil de Dumnezeu ajunge acasă!

Frate Mihai, ați lăsat în urmă o mare avere. Cei 14 copii cu nepoți, gineri, nurori sunt o armată de oameni descendenți din dumneavoastră. A meritat să aibă pământul un om ca dumneavoastră, nu ați trăit degeaba și nici Împărăția lui Dumnezeu nu este mai puțin câștigată.

Dragă familie lărgită Popinciuc, nu vă cunosc pe toți, dar cunoscându-l pe Benoni îmi dau seama că sunteți niște oameni frumoși, minunați, cinstiți, serioși, slujitori și familiști desăvârșiți.

Dumnezeu să vă mângâie prin adierea Duhului Sfânt și să ne ajute la marea revedere să fim împreună cu cel care v-a fost tată, bunic, străbunic, socru.

Permiteți-mi să îmi exprim în versuri gândurile pe care le am privitor la fratele Mihai și dedicate tuturor celor care încă mai avem un tată:

Tata

Cât ai un tată pe pământ,
Ai sprijin la durere și necaz,
O vorbă bună la apus,
Ai pâine la micul dejun
Ai ajutor în orice ceas.

El e eroul mitologic
E Hercule, e Prometeu,
E preotul ce mijlocește,
E omul harnic și voinic
E al copilului model.

Cât ai un tată, prețuiește-l!
Curând va fi o amintire,
Când ne va despărți pământul
Pentru vecii…
Sau doar o vreme
De tatăl este credincios.

Cinstindu-ți tatăl ești ferice
Și pe pământ și-n ceruri sus,
Dar nu uita că necinstindu-l
Trăiești aici nefericire
Și te grăbești către apus.

Cu mâinile calde și moi
Dar și puternic de se cere,
El, tatăl mângâie copiii
Când peste creștet ne atinge
Să ceară binecuvântări.

Când suntem mici, plăpânzi și firavi
Vedem părinții ca pe zmei,
Dar creștem prea repede mari
Le punem nepoții în brațe
Și îi vedem ca pe pigmei.

Iubește-ți tatăl cât mai este
Vorbește-i bine cât mai suflă
Cum îi vorbești vede copilul
Așa îți va vorbi el ție
Asemenea și lui nepotul.

De ți-ai făcut tatăl bunic
Copilul tău te-a făcut tată.
De vă cinstiți și vă iubiți
Divinul vă va răsplăti
Iar fericirea vă urmează.

Când tatăl își închide ochii
Rămân în urmă amintiri
Și haine, bocanci, pălării
Mult bine, fapte și unelte
Dar și amare lacrimi vii.

Ce bine că avem în cer
Pe Marele Domn și Stăpân
Ce ne-a permis a-I spune TATĂ.
Curând își strânge-ai lui copii
Și ne va lua cu Sine-n slavă!

      Autor O. Botezatu. Dedicată prietenului meu Benoni Popinciuc, pentru plecarea în veșnicie a tatălui, fratele Mihai Popinciuc.

Eliberată de tutun prin sarmale

Poate ți se pare ciudat, poate straniu, deplasat, ieșit din sfera normală a lucrurilor, dar femeia asta ne povestește înlăcrimată că Dumnezeu a eliberat-o de tutun, mâncând sarmale primite de la surorile slujitoare la departamentul social.

Sora A. vine de mult timp la biserică. Responsabilă din fire, a participat la trei cursuri de cateheză, dar înainte de botez venea dezamăgită și ne povestește că nu poate să se boteze pentru că nu a scăpat de viciul tutunului. Ne-am rugat pentru ea, am sprijinit-o, am încurajat-o și așteptam minunea. Doar că minunea dacă vine cu trenul normalității nu ar găsi pe nimeni în gară, nu ar mai fi minune, ar fi un lucru normal, demonstrat, palpabil.

Sunt pastor tânăr. Mai am foarte multe lucruri de învățat, dar și apetitul de a cunoaște e mare, deci când ne intersectăm se lasă cu progrese remarcabile. Dar tocmai aici se manifestă inefabil harul. E felurit, e uimitor, e magnific, e formidabil, e mistic, e divin.

Surorile au făcut un ceaun de sarmale, au făcut rugăciune, au distribuit mâncarea ca pe o măreață slujire duhovnicească, iar Dumnezeu încununează cu succes, nici de ele cunoscut sau înțeles. „Da fraților” spune sora A. supărată că noi, scepticii nu o înțelegem, „după ce am mâncat sarmalele binecuvântate, primite în Numele Domnului, nu am mai băgat țigară în gură. Fumam un pachet la doua zile, acum nu mai vreau să le văd! Dumnezeu m-a eliberat, ce e așa greu de înțeles”. Noi, slujitorii ne uitam unii la alții, ridicam din umeri, căutăm explicații, dar convenim în final să exclamăm: Slăvit să fie Domnul!

Mai înțelegeți ceva? Nici eu! Dar nici nu trebuie să înțeleg totul. Asta spuneam Irinei astăzi, dacă am înțelge totul desăvârșit nu am mai avea nevoie de credință, iar Dumnezeu știe exact cât să ne reveleze, atât cât să nu îl scoatem pe El din formula, crezând că suntem mai mari decât propria haină. Acum sunt sigur că sora A. se va boteza! Cred!

Cred în minuni! Nu sunt cesaționist! Cred în sarmale date în Numele Domnului! Cred în slujirea socială! Cred în credincioșia surorilor! Cred în puterea rugăciunii! Cred în eliberarea prin sarmale binecuvântate!

Minunea, ori o crezi, ori o lași în pace. Eu aleg să cred!

Oameni normali și oameni speciali.

Reprezentativ

Speciali sunt toți tinerii de la Biserica Muntele Sionului, Arganda del Rey. Am fost în Decembrie 2020 la voi, am crezut că vă cunosc, dar știam doar câteva lucruri despre voi. În cele trei zile am reușit să vă cunosc în parte, și am realizat că Dumnezeu găzduiește Împărăția Sa în inimioara voastră, a fiecăruia dintre voi.

Am jucat fotbal, am mers cu caiacele, am pedalat la barca, am făcut baie în apa aproape înghețată, ne-am rugat, am povestit, am cântat, ne-am închinat, iar în toate acestea am realizat că sunteți foarte buni. Sunteți înzestrați de Dumnezeu cu daruri speciale. Datorită invitației voastre am cunoscut-o și pe Daneza (Dana Uleni, născută în Bistrița cu 50 de ani în urmă)

Un om mic, cântărește 26 de kg, dar cu inima cât peninsula iberică de mare. Daneza m-a impresionat prin frumusețea ei fizică și spirituală, prin inteligența nativa dar și înțelepciunea care vine de sus, turnată de Dumnezeu în proporții mari peste ea.

Ea este un fenomen. Este un înger trimis de Dumnezeu pentru a fi o pilda celor cârtitori și nemulțumiți cu soarta lor, sătui de bine, îmbuibați cu belșug, îmbătați de abundență. Să nu uităm că sunt sute de milioane de oameni care trăiesc sub orice limita a sărăciei, iar Daneza ar putea fi un martor cheie pentru noi, contemporanii ei în ziua judecății.

Născută cu multiple malformații, cu picioarele subțiri și mici de câțiva centimetri, întoarse pe sub ea, fără a putea fi mișcate, cu mânuțele ca ale unui copil de trei ani, întoarse și niște degețele lungi și fine ca de divă care mânuiesc maneta căruciorului, cu foarte multa eleganță și bun simț, când își sprijină capul cu o mânuță, când cu cealaltă, ea se bucură de orice. Vorbește corect, articulat, hotărât și frumos. Nu s-a plâns de vreo durere, de oboseală sau de vreo jignire. Am venit foarte obosit în aceasta tabăra, dar în primele minute de povesti cu ea, m-am vindecat de orice neputință.

Face singură baie, pregătește mâncare, tastează impecabil pe telefon, merge în ritmul ei cu căruciorul prin oraș, urcă în autobuz, merge la supermarket, călătoreste cu avionul, face trans-atlanticul de multe ori (având o sora în America, despre care vorbește foarte frumos), le face pe toate. Acele responsabilități care unora li se par povară, ea le face cu așa entuziasm și bucurie.

De la gat în sus, o față frumoasă cu chip angelic, al unui om născut din nou, toată e un zâmbet, are umor, știe de gluma, folosește autoironia (semn al inteligenței sclipitoare), iar când își deschide gura și lauda pe Dumnezeu, acest ghemotoc de om plin de iubire te fascinează, aduce prezența lui Dumnezeu în închinare. Când corul bisericii Muntele Sionului s-a unit cu ea, credeai că vine Domnul pur și simplu. Ar fi capabilă detașat să conducă o orchestră muzicală. În neputința ei trupească a stat cu noi ore în șir la seminarii, a cântat cu noi, s-a rugat, a analizat programele, a venit cu sugestii. Sunt uluit, iar cuvintele mi se fac nod și se opresc în gât…

Până să o cunosc pe ea, știam câte ceva sau așa credeam că știu, acum nu mai știu prea multe, realizez că trăiesc prin harul lui Dumnezeu fiecare clipă, că tot ce am și știu I se datorează Lui, că slava Sa face diferența nu mușchii noștri, nici banii, nici cunoștințele, ci harul Său.

Am stat de vorbă cu ea minute. Zeci de minute. Te fascinează pur și simplu. Dragă Daneza, ești unică, ești specială, ești fenomenală, ești un adevărat copil de Dumnezeu care ne întrece în foarte multe privințe. Tabăra aceasta a fost pentru mine, pentru a te cunoaște pe tine, pentru a învăța multe lecții importante de viață și de slujire. Nu, ea nu este un om cu handicap, este un om special, special creat pentru noi.

Îți mulțumesc pentru sfaturi. Mă voi grăbi să le aplic, îți mulțumesc pentru că exiști, îi mulțumesc lui Dumnezeu că te-a ținut 50 de ani pe pământ, că ai biruit Covidul cu furtune prin nas, pentru că trebuia neapărat să te cunosc. Să cunosc slava lui Dumnezeu în mod aparte prin tine, prin slujirea ta. Mă rog lui Dumnezeu să te mai țină ani multi de aici înainte. Avem nevoie de tine, de pilda pe care Dumnezeu pentru noi prin tine.

Vă mulțumesc frate pastor pentru deschidere, mulțumesc echipei de organizare, mulțumesc Sorin, Adriana, Ligia, Cătălin ați avut grija de medicamentele mele, de pâine, ceai și tot ce mi-ați oferit. Felicitări Calin și întregii tale echipe, slavă ție Tata pentru tot. Vă îmbrățișez, vă iubesc și deja îmi este dor de voi.

Sunt mai bogat!

Ea este minunea lui Dumnezeu!