Iefta – „REZERVA”

Publicat pe de

Cea mai populară carte a momentului, este cartea prințului Harry, REZERVA. Aici Prințul de Sussex dezvăluie frustrările unui copil orfan, neiubit, marginalizat, căruia nimeni nu i-a ascultat ofurile niciodată. Flămând de afecțiune, cu pronunțat deficit de atenție, afundat în adicții își găsește liniștea în brațele unei femei mature, Meghan, care a știut să îi ofere exact ce nu a primit niciodată: IUBIREA, ATENȚIA, VALOAREA, ÎMBRĂȚIȘAREA, VALIDAREA.

Prințul Harry este protagonistul mai multor controverse și decizii care nu se potrivesc profilului unui prinț. Prin cartea sa, Harry scoate la lumină unele abuzuri ale Casei Regale, dar pe undeva și umanitatea familiei regale. Pâna la urmă prințul dovedește că ei nu sunt semizei, nici extratereștri. Sunt oameni care se ceartă, invidioși, frustrați, cu vicii. ȘI REGII, CU PRINȚI ȘI PRINȚESE CU TOT, AU NEVOIE DE MÂNTUIRE.

Iefta este un partizan, construit minuțios de invidia, violența și respingerea fraților săi. Să vedem ce zice textul biblic despre asta:

Judecatorii (11:1) Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.
(11:2) Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei.”
(11:3) Și Iefta a fugit de la frații lui și a locuit în țara Tob. Niște oameni fără căpătâi s-au strâns la Iefta și făceau plimbări cu el.

Iefta era un om viteaz. Oare de ce vitejii sunt marginalizați? De ce oamenii capabili sunt exterminați? De ce elitele sunt schingiuite și prigonite? De ce oamenii inteligenți și capabili sunt îndepărtați sistematic? Nu știu! Sau….poate că știu.

„Făcându-se mari, au izgonit pe Iefta.” Dragi părinți! Mare atenție la copii atunci când cresc mari. Atunci cresc și problemele. Dacă de mici au fost lăsați să fie violenți, au fost încurajați la răzbunare, au fost insultați și instigați la ură, când vor fi mari se vor ucide între ei.

Probabil Iefta a fost tot timpul oaia neagră. Fiul născut din curvie. Criticat pentru hiperactivitate. Un copil iute, curios, năzdrăvanul familiei. Umilit deseori în fața fraților lui, ajunge să se refugieze în culturism și arte marțiale. Se regăsește în violență. Autorul îl dscrie ca fiind un om viteaz. Păi, dragi frați ai lui Iefta. Dacă e viteaz, țineți aproape de el. Vă este necesar. Aveți nevoie de vitejia lui, de capacitățile lui militare. Da, dar trebuie să ciobim și din slavă, din avere, să o împărțim cu el. Nu suntem noi „mari?” Nu „am crescut noi?”

E normal că Iefta se înhaită cu „oameni fără căpătâi.” Dorința de manifestare a forței, dorința de validare socială, nevoia fundamentală, umană de a fi acceptat, îl împinge spre anturaje dubioase. Spre oameni la fel de respinși ca el.

De acolo Dumnezeu îl ridică și îl pune căpetenie. Cum? Ehe! Simplu. Frații lui ajung la înghesuială. Când temuții fii ai lui Amon suflă amenințare și îți tremură pământul sub picioare, ai face pact cu oricine să îți salvezi pielea. Asta atunci când nu ai Dumnezeu. Fraților le este rușine să apeleze direct la serviciile atât de necesare ale lui Iefta, excomunicatul. Astfel apelează la bătrânii (senatul) poporului să îl convingă. Ciudat este sentimentul acesta de a fi bun doar atunci când semenii au nevoie de tine. Iar după ce au văzut sacii în car, revin la calomnie și anihilare împotriva ta.

Traseul politic al lui Iefta a fost unul scurt. Cu decizii luate cu brandul, cu tricepșii, cu stomacul, dar nu cu mintea. Hotărârea păgână și criminală de a jertfi un om în urma biruinței lui, este luată în pripă și diabolic. Nu i-am cerut asta Dumnezeu NICIODATĂ! Dar așa făceau popoarele păgâne din împrejurimi. Așa se transformă în criminalul propriei fiice. Își stârpește neamul. Fii nu avea, o singură fiică, pe care o omoară din prostia unor juruințe fără cap.

Dragi cititori. Atenție mare la lipsa de atenție din cursul vieții. S-ar putea să fi adunat frustrări și neîmpliniri care să îți deformeze discernământul. Dacă lângă tine ai și oameni fără căpătâi, care nu sunt capabili să te oprească din nebunia ta, te vei ruina fără scop și vei trăi fără rost.

Dragi părinți! Acordați copiilor atenția care li se cuvine. Temperați conflictele între ei când sunt mici. Când vor crește mari se vor urî, se vor ucide reciproc, se vor alunga unii pe alții.

Dragi copii! Oricât de mari ar fi amintirile și traumele psihice și emoționale din copilărie. Căutați compania oamenilor înțelepți. Fugiți de oamenii fără căpătâi. Dacă nu au căpătâi, nu au nici cap. Au doar un trup plin de mușchi și pumni încordați.

Dragi semeni! Atenție mare ce scoateți din gură. Vorbele au ecou în univers. Ele pot fi niște tunete care seamănă amenințare și moarte, dar limba ta poate fi și „ca pana în mâna unui scriitor iscusit.” Fii o unealtă în mâna lui Dumnezeu. Vindecă-te emoțional de amintirile neplăcute. Slujeșe-I lui Dumnezeu cu bucurie și vei putea spera la cer.

Iar dacă vreodată te-ai simțit rezervă, nu contează, Dumnezeu face din rezervă o piesa principală, necesară, dorită, exclusivă. Așteaptă cu răbdare. Tu ești creat pentru vremuri grele de criză. Stai încorsetat, la adăpost în scoica de rezervă, în curând vei duce carul avariat mai departe. Fără tine e imposibil. Ai locul tău. Chiar și ca rezervă. Când atacantul principal sau portarul se accidentează, se poate vedea geniul rezervei, chiar mai strălucit ca al titularului.

Așteaptă și antrenează-te!

Ce să faci când ești prăbușit?

Publicat pe de

(Ps 116:6) Domnul păzește pe cei fără răutate: eram nenorocit de tot, dar El m-a mântuit.

Viața are grafica ei sinusoidală. Viața e plină de fluctuații. Astăzi escaladezi munți, cucerești creste, stai tolănit pe versanți, dar când se produce o avalanșă cu cât eși mai sus, cu atât ești mai în pericol. Văile sunt la centimetri distanță, craterele sunt la fiecare pas, iar o secundă de neatenție te poate proiecta chiar mortal. Atenție sporită!

Poate te afli acolo jos, în vale. Te uiți în jur, vezi doar licheni, lilieci întorși cu capul în jos, cascade gălăgioase, peșteri împăienjenite, auzi doar huhurezi siniștri, și bâjbâi pe semiîntuneric. Învață!

10(zece) lecții predate la sol, dar utile în aer:

1. Mai jos de pământ nu poți cădea. Pământul e maximal, e punctul 0(zero) al vieții. De aici doar moartea e mai jos, dar, dacă încă mai expiri, nu e totul pierdut. Înseamnă că în prealabil ai inspirat, deci nu ai interzis la oxigen. Fii mulțumitor!

2. Mai jos de pământ, e moartea. Cel mai mare risc devine moartea, dar poate fi și o binecuvântare. Ea a fost biruită de Hristos. Vlahuță era mai înspăimântat de veșnicia ei, decât de moarte în sine.

3. Mai presus de moarte e învierea. (Prov 14:32) Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar și la moarte trage nădejde. De crezi în înviere, moartea se transformă într-o simplă curiozitate. Depinde cât de avansată îți este relația cu Hristos, dar la un anumit moment, nu te mai sperie moartea.

4. Fiecare evoluție e devine un trofeu. Când ești în vale, te bucuri de fiecare centimetru de progres. Îmbuibarea țintește doar belșug și bunăstare. Aici ți se cer salturi de cangur să menții topul concurențial, în vale concurezi doar cu tine însuți. Eventual cu broaștele, dar ele nu au barem raitingopatic.

5. Ai cea mai cinstită evoluție. Mergi doar în sus. E formidabil. Tu nu nu mai mergi în jos. Poate ai intra măcar în nisip și macar cu capul ca struțul, dar nu mai poți. Așa că ești cel mai bun concurent în raport cu tine însuți. Fiecare centimetru e în sus, spre Dumnezeu.

6. Nu mai auzi păreri. Alții sunt specialiști în noi. Și noi în alții. Ne omoară părerile lor. Dacă le-ar ține pentru ei ar fi înțelepți. Dar părerologii te sufocă cu „idei” nedospite. Pot să le „cânte” în fals major, că sunetul merge în sus. În gropi nu se aude. „Criza” părerilor din peșteri devine fascinantă.

7. Ești tu, cu tine însuți. Constați că vă era așa dor unul de celălalt. Atât de dor de tine. Nu figi de tine însuți, că te vei ajunge din urmă, dar va fi prea târziu. Petrece timp cu tine. Meditează. Pune întrebări. Nu căuta răspunsuri. Taci. Stai cu gura închisă. Ascultă ce zic alții. Minunează-te că astfel de inepții spuneai și tu. Mărturisește-te. Îmblânzește-te. Odihnește-te. Îmi este atât de dor de mine uneori. M-am irosit prin alții pe alocurea, prin părerile lor.

8. Dumnezeu e prin preajmă. „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu. (Isaia 66:2). Wow! Ești favoritul lui Dumnezeu. Nu sufăr niciodată de deficit de atenție. Când semenii se depărtează, se apropie Dumnezeu. Ochii Lui văd pe cei ce suferă, ce au duhul mâhnit, se tem, au frici, dar au și temere sfântă de Domnul.

9. Faci parte din majoritate. Nu sunt mulți înfumurați pe planetă. Sunt puțini. Doar că pozele și social-media îi mai vopsește pe unii alții. Dar în procente, cea mai mare parte a lumii suferă. De foame, de frig, de război, de sete, de ură, de invidie, de prea bine, de droguri. E multă suferință pe pământ. Deci când ești prăbușit la pământ, fii calm, faci parte din majoritate.

10. Vei fi mai puternic. Pământul dă hrană. Tot el dă bolile. El înghite cadavrele, apoi le descompune. El ne dă apă, din stâncile reci. Cutremure și căldură, dar și cele mai bune lecții. Dacă te obișnuiești cu pământul nu vei tremura pe marginea gropii. Învață din zdrobire. Învață lecțiile la sol, iar la momentul potrivit vei ști să zbori fără emoții.

Cei mai iscusiți piloți au învățat mai întâi la sol cele mai frumoase taine ale cerului. Ale zborului pe cer. Pe primul cer. Pe noi ne așteaptă „al nouălea.”

Fă o urare sinceră sinelui tău. Spune-i: Fii tare! Fii puternic! Nu renunța! Ești în calcule! Trăiești! Ridică-te! Poți! E Dumnezeu cu tine! Ești răscumpărat! Prin jertfă! Cu Legământ! Chiar dacă viața îți mai dă câte un knock-out! Vei învinge!

Nu ești chiar singur, ești cu tine însuți!
Fii bucuros. Te ține umbrela de mână. Iar umbrelele nu trădează.

Nu vă temeți de cutremure!

Publicat pe de

Revin cu un mesaj de încurajare.
Directorul general al institutului seismologic spune că nu e nimic neobișnuit privind cutremurele de până 5,5 grade.
Este un epicentru de cutremure în zona Lipova, Păuliș, Zăbrani.
(Ps 4:8) Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea.
Să vă liniștiți, faceți o rugăciune, puneți capul pe pernă și dormiți linistiți.
Cei care stați la bloc să fiți siguri că și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Este normal să trăiți o oarecare emoție, să simțiți neliniște, dar nu intrați în panică. Cei care aveți predispoziție la atacuri de panică să fiți liniștiți și calmi, trageți adânc aer în piept și încredeți-vă în Dumnezeu din toată ființa voastră.

Dumnezeu e cu noi prin Hristos. Dumnezeu e în noi prin Duhul Sfânt. Dumnezeu luptă pentru noi! Fiți liniștiți și plini de pacea lui Dumnezeu, care întrece orice rațiune!

Vai de nepăsătorii Sionului!

Publicat pe de

(Amos 6:1) Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion și la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai-marii aceștia ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!…

Sunt o categorie de oameni fără griji în Sion. Ei nu au responsabilități pe umeri, ei nu se roagă, nu cântă, nu predica, nu sunt în niciun departament. Vin cu nepăsare la biserică, stau nepăsători in bancă, pleacă nepăsători acasă. Un fel de leucemie spirituală. Nu asimilează sufletul nimic.

Cum îi identifici pe cei fără griji?

1. Lipsesc regulat de la biserică. Pentru ei închinarea e opțională, prezența fizică nu e necesară, vin doar când au chef. Își găsesc activități mai importante în ziua Domnului. Că vine Domnul, Judecata, Împărăția lui Hristos, lor nu le pasă. De îi amenință vreo vorbă sau îi laudă, iar nu le pasă.

2. Tot timpul întârzie. Ei nu pot să fie punctuali și nici nu vor. Au dezvoltat un sport al întârzierii. Rugăciunea nu este obligatorie, nici părtășia de câteva minute înainte de program, unde îmbrățișezi pe cineva, oferi un zâmbet, o strângere de mână. Nepăsătorii, doar cer, ei nu oferă nimic.

3. Se așează pe locuri mărginașe. Când vin la biserică se așează pe ultimele rânduri, pe la balcon sau pe scaune suplimentare. Ei nu au un loc stabil. De acolo pot observa critic neconstructiv tot. Acolo nu îi observă nimeni. Nici un om. Dar nu și Dumnezeu. A nu se înțelege doar că biserica are nevoie de mine, dar și eu am nevoie de biserică. Slujesc pentru mine, pentru sufletul meu prin biserică.

4. Reproșează continuu. Spiritul acesta comentator alimentează duhul de nemulțumire. La oricine! Lucrurile trebuie să fie invers de cum sunt. Așa cum le văd ei. Totul e exact cum nu ar trebui să fie. Pentru că ei văd diferit.

5. Frustrări nerezolvate. Pâna la urmă fiecare om are frustrările lui în viață. Dar ele pot fi rezolvate. Toate aceste frustrări nesoluționate corect, generează tulburare. Ei sunt fără griji în Sion, dar au grija altora. Deci nu sunt chiar fără griji.

6. Nu au empatie. Că moare un om. Că nu mai vine la biserică. Faptul că se construiește o biserică sau se renovează, el nu e curios. Nu e interesat de subiect. Nu îi pasă. A nu fi înțeles greșit. Biserică nu înseamnă doar program și clădire, sunt o sumedenie de activități și responsabilități extrabisericești. Dar nici acolo nu se implică.

7. Devin partizani. Ca partidele astea politice puse pe scandaluri. Tot felul de oameni reșapați, care au ratat de mai multe ori startul în viață, și vor să joace murdar cartea finalului, dar au probleme mari la finish. Ei au și adepți. Pentru că nepăsătorii sunt mulți, iar numărul lor este în creștere.

Vă recomand să nu vă înscrieți în „partidul” lui Alexandru Căldărarul. Ei sunt făuritori de rele. Ei sunt capabili de mult rău. Iar la final vor fi expulzați de la ușile raiului. Dar, pentru că trăim în har sunt șanse de schimbare.

Pentru ce ar trebui să îți pese în Sion? Care să fie grijile Sionului?

Să ajungă evanghelia la cât mai mulți oameni. Suntem în luptă contra cronometru de salvare de pe linia gheenei a oamenilor pierduți. Să avem grija slujirii și a implicării în turma lui Hristos. Grijă mântuirii personale și a familiei mele. Grija că nu cumva slujitorii să facă slujba suspinând din cauza mea. Grija de a nu se răci postul mijlocirii. Grija de a fi închinător adevărat după inima Tatălui. În Duh și în Adevăr. Grija de a fi plin de Duhul Sfânt.

O! Iată ce griji ar trebui să porți în Sionul lui Dumnezeu. În Biserica lui Isus Hristos! (Evr 2:3) …cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o...

Cu prețuire sfântă. Onisim Botezatu. Pe avion, Timișoara-Bergamo.

Harul diagnosticului incurabil

Publicat pe de

(Isa 38:1) În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Pune-ți în rânduială casa, căci vei muri și nu vei mai trăi.’”

Am fost la înmormântarea unui prieten, Nicu Diaconu, 59 de ani. Cancer la colon, metastază la ficat. Un an de zile prin spitale. Citostatice, dureri, multă suferință. Ultimul an a fost groaznic. L-am vizitat joi împreună cu Marius Covăsânțan și cu Cristi Costache. Am povestit cu el vreo 40 de minute. Luni urma să ne întâlnim la orele 17:00. Dar la 16:00 deja predicam lângă coșciug, pentru că Nici a plecat în veșnicie la mai puțin de 30 de ore după vizita noastră.

Multe planuri ne facem în viață. Oare mai avem în vedere coordonatele divine în planuri? Mai implicăm voia lui Dumnezeu? Mai lăsăm spațiu credinței? (Iac 4:13-15) Ascultați, acum, voi care ziceți: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom câștiga”
14. și nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel și apoi piere. 15. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.”

Preiubiți cititori! Nu vă sfiiți de implicarea lui Dumnezeu în formulă. Nu evitați divinitatea cu bună știință. Nu fugiți de Domnul Hristos. Oricum îl întâlnim la judecată. E bine să ne „re”cunoască. Asta implică o întâlnire prealabilă la Golgota și o viață trăită în parteneriat cu cerul.

Opresc mașina în fața capelei mortuare din Covăsânț. In timp ce blocam mașină aud două doamne vorbind. Simina spunea unei doamne pe care o ținea de braț: „Îți dai seama ce har ne dă Dumnezeu să avem o suferință din asta care ne pune la pat? Ai timp să rezolvi toate problemele, să te pocăiești, să te mărturisești. Gândește-te ce pericol poate fi o moarte fulgerătoare, să te prindă cu toate aceste situații nerezolvate și să mergi la judecată cu ele!” Cât adevăr! Intru și eu în discuție.

Nicu a avut un har mare. Un an de repaus în care a avut timp să reflecte, să recunoască ce a greșit, să repare ce nu a fost în rânduială. Vă dați seama că o moarte subită curmă toate aceste privilegii dumnezeiești!

Dragul meu, draga mea, poate acest mesaj te găsește pe patul suferinței, poate în spital, suferind. Profită de acest timp și repară tot ce e în neregulă în viața ta. Împacă-te cu rudele, cu vecinii, frații, colegii, părinții, copii. Vine ziua Domnului. Cea mare și înfricoșătoare! Ezechia nu a știut să „profite” de harul lui Dumnezeu. El nu a pus casa în rânduială. Cei 15 ani în care a dus cancerul după el nu i-au fost în avantaj, nici lui, nici Imperiului israelit, pe care la împins în robie.

Dacă suferi. Poate ai dureri. Ai un diagnostic crunt. Profită de harul lui Dumnezeu și resolvă problemele. Dacă ești sănătos, cu atât mai mult grăbește-te să le rezolvi. O moarte subită te poate prinde în offside. Ce va fi de tine?

În fiecare seară trebuie să facem o analiză serioasă a vieții, a cugetului, a minții, a sufletului. Să adormi liniștit și împăcat cu Dumnezeu, că nu ai nici un contract semnat cu ziua de mâine.

Iată cum diagnosticul incurabil pe are ani de zile l-ai considerat un blestem, se poate transforma într-o binecuvântare. Dacă vezi în el oportunitatea de a te pregăti pentru cer!

Update|Biserica Betleem|Construim cu Dumnezeu

Publicat pe de

Vizionând clipul, poate Dumnezeu te cercetează și vei fi parte a planului divin. Suntem uimiți pentru modul în care Dumnezeu a lucrat până aici. În 30 August împlinim un an de la debutul lucrărilor. Am trăit un vis frumos. Am văzut minuni. Am cunoscut puterea lui Dumnezeu!

Până aici cu Dumnezeu de mână. Mai departe tot cu Dumnezeu, tot la pas. Slavă Ție Tătă!

„Colț de rai” sau „pașalâc” infernal.

Publicat pe de

(Prov 17:1) Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!

Este vorba despre casa ta!

„Cum definiți casa voastră?” Asta a fost întrebarea învățătoarei de clasa a doua. Fiecare copil a avut definiția lui. Însă avea să fie surprinsă doamna de o definiție a unei fetițe: „Casa mea = Iad” Șocată, doamna învățătoare încearcă să remedieze situația, rugând-o să corecteze, să pună „rai”. Poate a încurcat literele, poate a greșit cuvântul. Dar fata este foarte hotărâtă, așa ca un puiuț de doamnă: „Nu doamna așa este cum am scris. Tată zbiară la mama. Mama îl înjură pe tata. Parinții ne ceartă și ne zic duhuri necurate, draci. Diavolul este mai pronunțat ca Isus, iar Numele lui Dumnezeu se aude doar în înjurături. La noi în casă este ca în iad!”

Dacă ar fi să dăm un test copiilor dumneavoastră, oare ce ar scrie pe foaie? Cum ar asemăna casa voastră? Ce aud ei zilnic? Eu știu că pruncii fabulează mult, dar dacă e adevărat ce a scris fetița asta pe hârtie, atunci casa ta este un „pașalâc” al infernului. Un loc de legătura între diavolul și voi. O casa blestemată sortită nimicirii.

În mare parte copiii îl asociază pe Dumnezeu cu tata, și pe Domnul Isus cu mama. Stimate tată! Vorbește frumos, fii blând și protector cu copiii! Fii răbdător cu soția ta, cu mama lor! Dragă mamă, prin tăcere și blândețe transmiți mai mult decât prin cicăleală. Lui Isus nu i s-au auzit glasul pe ulițele evreiești. Mame dragi, fiți iubitoare și dinamice. Femeia este inima casei. Să bateți pentru pace și armonie.

Iar fără rugăciune și devoțiune, fără Biblie și cântare duhovnicească, fără respect și iubire, casa se transformă în pașalâc infernal. Dar cu Dumnezeu și iubire, cu preocupare pentru pace, cu îngăduință și îndelungă răbdare, casa ta devine un colț de rai.

Casa ta= colț de rai sau pașalâc infernal. Lăsați-mă să vă întreb copiii. Ei sunt cei mai cinstiți judecători. Din inimă vă doresc o casă binecuvântată și plină de pace și armonie. Cu Isus!

Mă iubiți? Pașteți mielușeii mei!

Publicat pe de

O, da, a paște mielușeii este un act de înaltă calitate, o provocare și o mare binecuvântare rezervată doar oamenilor speciali în a căror inimă locuiește Isus.

Onoarea a fost de partea noastră să găzduim întâlnirea învățătorilor de copii din Arad, la Biserica Betleem. Tema întâlnirii: DRAGOSTEA ESTE ÎMPLINIREA LEGII. Dacă așa stau lucrurile, atunci voi sunteți primii împlinitori ai legii. Bucuria voastră, pasiunea, zâmbetul, bună dispoziție insuflată celor mici este viață. Pentru cei care nu știu, a reuși prin captațio benevolenția să ții atenți niște copii, este o operă didactică de artă. Doar cei înzestrați cu har reușesc.

O întâlnire minunată, cu oameni prietenoși și dinamici. Lucrul cu cei mici e foarte gingaș, e nobil, dar uneori deosebit de greu. Asta necesită să coborâm la nivelul lor, să ne smerim și să ne asemănăm cu Blândul păstor.

Dumnezeu ne-a dat la Betleem o echipă mare, care lucrează cu pasiune pentru cei mici. Organizarea conferinței a fost impecabilă datorită vouă. Dacă ar fi să vă amintesc în ordinea implicării, ar trebui să vă pun pe toți pe primul loc. Iar calificativul este plus, ultra. De la primire, ospitalitate, prietenie, profesionalism, implicare, mesele îmbelșugate. Impecabil!

ECHIPA ÎNVĂȚĂTORI BETLEEM

Au venit doamne, domni și domnișoare, surori (învățători) din județ. Toți vorbind aceeași limbă, a iubirii. Între materialele didactice am sesizat trei inimi mari, iar una chiar foarte mare. Atât cât inimile voastre, mari și calde. Voi, mame și tați să vă rugați pentru ei! În timp ce noi stăm comozi la slujbă, ei ne învață copiii, uneori în condiții improprii, cu resurse didactice limitate, dar dragostea nu caută scuze, ea oferă soluții.

Deseori am întâlnit învățătoare/învățători (în țară și în străinătate), descurajați, dezamăgiți de vorbele grele ale părinților, care nu înțeleg exact sacrificiile slujirii. Zeci de slujbe într-un anume fel pierdute pe la demisol sau mansarde. Și învățătorii au datorii, răni emoționale, rate, dureri, probleme etc. Dar vin să facă lucrarea.

Dragii noștri învățători și învățătoare, vreau să îmi exprim recunoștința față de slujirea voastră, sunteți oameni mari, foarte mari. Numai niște oameni mari, ca voi știu să se facă mici. Iar eu m-am văzut atât de mic printre voi. Dar mare este Dumnezeu care ne învrednicește pe toți prin Hristos, în lucrarea Sa.

Dacă păstorii și predicatorii ar lua niște notițe de la voi. De la modul în care vă pregătiți pentru lecții. Capacitatea voastră de coordonare. Vitalitatea pe care o aveți în expunerea lecțiilor. Oh! Am fi departe.

Vă mulțumim pentru că existați! Vă prețuim pentru tot ce faceți pentru copiii noștri! Vă susținem financiar și emoțional pentru a nu vă lipsi logistica slujirii. Ne rugăm pentru voi și ne dorim să fim martori la răsplătirile voastre eterne. Cu siguranță vor fi multe, mari și minunate!