(Prov 17:1) Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!

Este vorba despre casa ta!

„Cum definiți casa voastră?” Asta a fost întrebarea învățătoarei de clasa a doua. Fiecare copil a avut definiția lui. Însă avea să fie surprinsă doamna de o definiție a unei fetițe: „Casa mea = Iad” Șocată, doamna învățătoare încearcă să remedieze situația, rugând-o să corecteze, să pună „rai”. Poate a încurcat literele, poate a greșit cuvântul. Dar fata este foarte hotărâtă, așa ca un puiuț de doamnă: „Nu doamna așa este cum am scris. Tată zbiară la mama. Mama îl înjură pe tata. Parinții ne ceartă și ne zic duhuri necurate, draci. Diavolul este mai pronunțat ca Isus, iar Numele lui Dumnezeu se aude doar în înjurături. La noi în casă este ca în iad!”

Dacă ar fi să dăm un test copiilor dumneavoastră, oare ce ar scrie pe foaie? Cum ar asemăna casa voastră? Ce aud ei zilnic? Eu știu că pruncii fabulează mult, dar dacă e adevărat ce a scris fetița asta pe hârtie, atunci casa ta este un „pașalâc” al infernului. Un loc de legătura între diavolul și voi. O casa blestemată sortită nimicirii.

În mare parte copiii îl asociază pe Dumnezeu cu tata, și pe Domnul Isus cu mama. Stimate tată! Vorbește frumos, fii blând și protector cu copiii! Fii răbdător cu soția ta, cu mama lor! Dragă mamă, prin tăcere și blândețe transmiți mai mult decât prin cicăleală. Lui Isus nu i s-au auzit glasul pe ulițele evreiești. Mame dragi, fiți iubitoare și dinamice. Femeia este inima casei. Să bateți pentru pace și armonie.

Iar fără rugăciune și devoțiune, fără Biblie și cântare duhovnicească, fără respect și iubire, casa se transformă în pașalâc infernal. Dar cu Dumnezeu și iubire, cu preocupare pentru pace, cu îngăduință și îndelungă răbdare, casa ta devine un colț de rai.

Casa ta= colț de rai sau pașalâc infernal. Lăsați-mă să vă întreb copiii. Ei sunt cei mai cinstiți judecători. Din inimă vă doresc o casă binecuvântată și plină de pace și armonie. Cu Isus!