E ziua ei. Briana a împlinit șase ani. Am venit de la biserică, plin de bucurie. “Eu vreau să dorm cu tati!” Zice ea. Ne punem în partea opusă pernelor, că deja nu mai încăpem toți. Grijuliu ca mama lui, Yari întreabă: “Aveți pernă?” Ea (Bia) e purtătorul meu de cuvânt în seara asta. Iar faptul că se oferă din oficiu în acest rol mă simt frapat. “Da! Avem! Tati este perna mea și eu sunt perna lu’ tati!”

Se pune cu căpușorul pe brațul meu, cu mâna în jurul gâtului și așa adoarme. Pe brațul lu’ tati. Iar eu pe brațul ei. Pe lângă această pernă, latexul mi se pare bolovan.

Se zice că fata îi dă pentru prima dată inima tatei. Dacă tatăl îi primește inima, și e grijuliu, atent și iubitor cu ea, i se dezvoltă foarte mult inteligența emoțională. Acest lucru îi securizează integritatea psihică și emoțională pe viață și va fi o femeie romantică, delicată și iubitoare, dar și o mamă foarte bună. Orice stimul extern din partea unui băiat este asociat în subconștient cu tata. Dacă băiatul care o curtează se apropie de comportamentul tatălui, atunci se va simți în siguranță și îi va dărui inima. Aici recomand băieților să studieze atent personalitatea potențialului socru.

Dacă tatăl îi respinge inima fetei, și e neatent cu ea, și nu e afectuos, atunci fata devine vulnerabilă și crește fără discernământ emoțional. În acest caz, șansele să ajungă pe mâna cui nu trebuie sunt maxime. Iar ca adult va fi rece, rigidă, circumspectă și cu tendințe de masculinizare. Așa se face că fetele de tați agresivi, alcoolici, absenți sau posesivi sunt atrase de același stil de băieți. Exact din lipsă de discernământ emoțional, pe care ar trebui să îl învețe de la tată. (Notă: Nașterea din nou și educația pot schimba aceste statistici).

Același lucru este cu băieții și mamele. Ei asociază femeia și feminitatea cu mama. Dacă mama este o femeie calmă, blândă, călduroasă, afectuoasă, băiatul are șanse mari să reușească în căsătorie. El va fi atras de o fată care se apropie de stilul mamei. Dacă mama este absentă, rece, rea, băiatul crește fără discernământ emoțional și poate gafa, chiar după ani de relație.

Dragi părinți. Oferiți-vă bicepșii, dar și pieptul ca pernă pentru copiii voștri. Vor crește în curând mari, iar nevoia de intimitate îi va îndepărta de noi. Bucurați-vă acum de ei, cât mai puteți. Mă i-au fiorii pentru vremea când vor vrea camera lor.

Mă întorc de multe ori din slujire nopțile târziu. Plâng în drum spre casă, cu complexul că ajung după ce ei adorm. L-am rugat pe Dumnezeu să completeze el dezvoltării lor spirituale. Să știți că mă ascultă. Aud la ei lucruri și lecții pe care nu le-am predat. Nici eu, nici soția. Ne surprind zilnic. Sincer, nu aș vrea să am în casă niște roboței care timorați, să execute ordinele mele. Vreau să le dezvolt spiritul lor critic, sentimente pozitive, simțăminte individuale și duhovnicești, să producă prin mintea lor judecăți geniale și sfinte.

Dragi adulți! Sunt unii părinți care își plâng de milă că au pierdut prim planul atenției copiilor lor. Am o întrebare: Acei copii au avut parte de o pernă moale? Am fost acolo în nopțile când fulgera afară? Să le oferim iubirea și protecția noastră? Au găsit înțelegere la noi? Au primit ajutor la teme? În funcție de asta să dezvoltăm pretenții!

Dragi copii! Nu judecați lipsurile de iubire ale părinților voștri! Oferiți-le iubirea voastră! Nu pentru ceea ce ei nu merită, ci pentru ceea ce voi meritați: să fiți fericiți! Pentru că fericirea copilului, a agățat-o Dumnezeu în cuiul cinstirii de părinți. Și stă suspendată acolo de milenii.

Vedeți. Perna este ceva moale. Ceva ce asociem cu odihna. De aceea se face din materiale fine: pene, latex, vată etc. Perna este asociată cu somnul și visarea. Faptul că iubirea noastră cea mică (Bia) a asociat pieptul tatălui cu perna ei, iarăși mă face să lăcrimez. (Sorry! Am terminat fraza în lacrimi).

Bucurați-vă de copii! Țineți-i aproape! Noi îi învățăm iubirea sau disprețul. Grija s-au indiferența. Bunătatea sau răzbunarea. Haideți să fim mai umani! Mai tandri! Mai calmi! Mai călduroși! În curând vom fi o amintire pentru copiii noștri. Astăzi decidem, dacă rămânem pe cortexul lor: un coșmar sau un vis frumos.

Mulțumesc puiuțul meu. Pe lângă brațul tău, cea mai comodă pernă comercială, mi se pare plină de pietre. Tata te iubește mult!

(Matei9:12) Isus i-a auzit și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi.
(9:13) Duceți-vă de învățați ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă»! Căci n-am venit să-i chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”

Aveți jertfe pregătite? Aveți schițe de predici nepredicate încă? Ați fost la repetiții? Puneți-le în cămară la rece și aveți milă. Am intrat într-un maraton al jertfelor. Iar dacă nu sunt filmate și distribuite, parcă sunt făcute cu dezinteres. Stop acestor jertfe! Manifestați milă!

Fie că vorbim de implicare fizică, financiară, eclesială, socială, nici una nu se face fără jertfă. Iar dacă te costă ai vrea să ți se și contabilizeze. Dar nu vei fi pontat de Dumnezeu dacă nu ești un om milos. Oprește de îndată jertfa și pornește lumânarea milei!

Preaiubiților! În jurul nostru se sting oameni sub pedeapsa auto-condamnării. Oameni care se roagă disperați să prindă lumina zilei. Enoriași care au fost botezați, au cochetat cu nelegiuirea, au ajuns departe de Dumnezeu și plâng cu lacrimi amare. Nu savurați cu sete derapata judecată ce să năpustește peste capul lor, manifestați milă!

“Ferice de de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă.” Spunea Hristos în Matei 5:7. Permiteți-mi să adaug: “Vai de cei care judecă aspru pe alții, căci aspru vor fi judecați de alții și de Dumnezeu!”

Ești pregătit pentru weekend să aduci o jertfă lui Dumnezeu? Stop! E vremea milei. E vremea îndurării! Fă bine cât vezi cu ochii. Nu mai judeca! Nu îți da cu părerea. Recuperează orice urmă de viață! Dragă părinte! Așteaptă-ți fiul/fiica risipitor/oare cu pieptul plin de dragoste. Cu milă. Pentru că da, Mila biruiește judecata!

Dacă vei face așa. Dacă vei fi milos, jertfa ta nu va trece neobservată. Iar fumul ei se va înălța drept ca lumânare spre Dumnezeu. Haideți în anul 2025 să fim mai buni, mai miloși, mai plini de dragoste, și avem șanse mari să fim chemați fii ai lui Dumnezeu! Altfel, ne vom da trupurile să fie arse degeaba, în lipsa dragostei!

Am declarat la nivel personal, familial și al bisericii locale, Betleem: Anul Harului, anul milei, anul îndurării, anul bunătății! Alătură-te și tu!

(Imaginea am luat-o de pe site-ul Librăriei Maranatha. Pare o carte faină și vreau să o comand). Haideți să mai căutăm librăriile. Avem nevoie de cultivare.

Fericirea este acel ceva, după care tânjim toți, dintotdeauna, pretutindeni și indiferent de vârstă. Toți vrem să fim fericiți. Oare avem șanse egale la fericire? Oare putem fi fericiți toți? Oare toate lucrurile pe care le căutăm să ne fericească sunt ortodoxe? Oare știm noi cu adevărat ce este fericirea? Sunt niște întrebări legitime la care încercăm să căutăm un răspuns.

Dex-ul ne lămurește puțin cu definirea termenului: FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. (Sursa dex online)

Stare de mulțumire sufletească? Wow! Deci toate încercările hedoniste care ne amăgesc prin surogate de fericire sunt niște martori mincinoși? Ofertele umanismului “centrul existenței omului este propria lui fericire” sunt niște minciuni poleite cu adevăr?

Dacă definiția științifică face trimitere la “starea sufletească de mulțumire”, atunci trebuie să mergem în spectrul spiritual. Deci nu există fericire fără Dumnezeu în formulă. Nu există mulțumire sufletească într-un suflet neregenerat prin jertfa lui Hristos. Haideți atunci să mergem la izvor: BIBLIA

Le-am numit paradoxurile fericirii. Am vrut să le zic: înțelesurile fericirii sau inversurile fericirii sau tainele fericirii. Haideți să vedem ce spune Biblia despre aceste paradoxuri. De ce paradoxuri? Pentru că nu le acceptă decât un mic număr de oameni. Iată de ce numărul oamenilor fericiți este redus.

1.Întorsura trecutului. (Ps 32:1) Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit!

Vrei să fii fericit? Fă o incursiune responsabilă în trecutul tău. Vei găsi acolo păcate nerezolvate, nemărturisite, neiertate? Trebuie să ceri Domnului să te ierte prin sângele Domnului Isus. Acele fapte grele apasă pe conștiința ta și îți fragmentează traseul spre pomul fericirii.

2.Fericirea prigonirii. (Matei 5:11) Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră!
(5:12) Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa i-au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.

Orice drept civil sau penal îți dă câștig de cauză pentru calomnie, acuze nefondate, mărturie mincinoasă, instigare la ură etc. Dacă vrei dreptate, vei primi dreptate, dar, parcă era vorba de fericire! Atunci îndură, rabdă, iară, uită, iubește răufăcătorii. Iată paradoxul iubirii Hristologice.

3.Defensiva fericirii. Noi am știut că pentru fericire trebuie să te zbați. Să fii rechin. Să calci peste cadavre. Să ai putere și faimă. Asta e filozofia secularistă. Hristos ne învață diferit:

(Matei5:5) Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul!

Iată oamenii fericiți care trăiesc frumos și armonios și vor moșteni bogățiile adunate de cei lacomi. Iată defensivă fericirii biblice. Iată secretul!

4.Fericirea lacrimilor altruiste. În epoca promovării individualismului și a cultului personalității, vine Domnul Isus și spune: (Matei5:4) Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!

Ferice de cei ce plâng pentru păcatele lor cu introspecție și pocăință. Ferice de cei ce plâng pentru neamurile și apropiații lor. Ferice de ei, nu pentru că plâng, ci pentru că vor fi mângâiați.

5.Nesațul fericirii. Oamenii caută fericirea în mâncare, pe la frontierele îmbuibării. Domnul Hristos vorbește de altfel de foame. Altfel de sete, nealcoolică: (Matei 5:6) Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!

Revenim la definiția fericirii. Stare de mulțumire sufletească. Un suflet subnutrit nu va putea fi fericit niciodată. Un suflet flămând este în permanentă căutare. Un suflet însetat este doritor de plinătate, de abundență și har.

6.Empatia fericirii. (Matei5:7) Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!

Cum? Să fii empatic? Să fii atent la nevoile altuia? Să fii milos? Asta nu e pierdere de vreme? Nu e ruinare? Nu înseamnă cheltuială? Ba da. Dar oare ce altceva îți poate aduce împlinire mai mult ca a vedea un năpăstuit al sorții beneficiar al milei tale.

6.Puritatea fericirii. (Matei5:8) Ferice de cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!

Astăzi? Când există acest maraton al desfrâului. Când destrăbălarea atinge cote alarmante ca Sodoma și Gomora! Mai poate fi cineva cu inima curată? Nepătat în cuget? Da! Cel ce vrea să fie cu adevărat fericit. Doar cei cu inima curată sunt preafericiții care îl vor vedea pe Dumnezeu.

7.Pacifismul fericirii. (Matei5:9) Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!

Sunt fii ai întunericului care iubesc diversiunea, manipularea, dezinformarea, trivialitatea și conflictul. Acești oameni își urlă nemulțumirile în public. Sunt tare nefericiți. Dar omul regenerat în Hristos are are o pace ca o mare în inima lui. Este fericit și bucuros. Pacea hristologică întrece orice pricepere. Este superioară fiecărei forme de inteligență, naturală sau artificială.

8.Fericirea sperată. Viitorul binecuvântat. Nădejdea în Dumnezeu. Bucuria mântuirii. A ceva ce nu văd, dar sunt fericit și cred că într-o zi Dumnezeu mă va duce în cer. (Ier 29:11) Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi», zice Domnul, «gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.

Fericirea că Dumnezeu mă ajută în viitor, că sunt în siguranță la umbra aripilor Lui, că e interesat în detaliu de binele și fericirea mea eternă. îmi dă un sentiment neclintit de fericire.

9.Sfânta fericirii teamă. (Psalmii 128:1) Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă pe căile Lui! 
(128:2) Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, ești fericit și-ți merge bine.

Fericire în teamă? Da! Nu vorbim de teroarea unui Dumnezeu care pedepsește, ci de temerea sfântă a dragostei, de reciprocitatea iubirii, de frica bună care mă duce în reverență și recunoaștere a suveranității lui Dumnezeu. Omul care trăiește cu respect față de legile sfinte e fericit.

10.Cuibul fericirii căminului încălzit de iubire hristologică. Familia

(Psalmii128:3) Nevasta ta este ca o viță roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca niște lăstari de măslin împrejurul mesei tale.

Familia este colțul de rai în care simți bunătate și înțelegere. Soția te iubește. Copiii te așteaptă și îți sar în brațe când ajungi acasă. Hărnicia este o virtute care garantează belșug. Altarul devoțional al familiei este la rang de cinste, iar Dumnezeu te binecuvântează cu fericire.

Știu. Nu am atins toate punctele fericirii. Știu. Nu am pomenit nimic de bani, concedii exotice, lux, destrăbălare. Dar, oare nu era vorba despre fericirea adevărată? Sigur. Atunci trebuie să citim paradoxurile fericirii. Citește aceste inversuri ale iubirii, care arată de fapt SENSUL UNIC al fericirii, stabilit după criterii divine pe coordonatele Cuvântului Sfânt. BIBLIA.

Fiți fericiți!

Luca(6:47) Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face.
(6:48) Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte și a așezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape și s-a năpustit șuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.

Mai erau și fariseii care “zic, dar nu fac” nimic din ceea ce zic. Slujirea înseamnă implicare. În ce? În tot găsești bun și la îndemna ta. În apropiere de tine este de lucru pentru Dumnezeu. Cercetează amănunțit vecinii. Găsești pe cineva nevoiaș? Întinde mâna. Verifică neamul tău. Găsești tineri legați de adicții, copii, părinți care se ceartă non-stop, cumnați, unchi alcoolici? Fă ceva pentru ei.

1. Familia Puiu. Claudiu și Cosmina

Vă amintiți de ei. Claudiu este cu un an mai mare decât mine. Are 38 de ani. A făcut un AVC. A stat luni de zile prin spitale. Acum e invalid. Ne-am rugat. Ne-am implicat. Am acționat. Primăria a donat un teren în Recaș. Biserica locală Recaș în parteneriat cu Biserica Betleem Arad au acționat. Oameni plini de inimă care au mers zilnic acolo. Casa e construită. Urmează finisajele, branșările, utilitățile și mobilarea. Se vor face și astea. Mulțumim celor care au donat și s-au implicat. În scurtă vreme sperăm ca cei 4 copilași să se mute la căsuța lor împreună cu tatăl bolnavă și cu mama lor obosită de spitale, alergătură și stres. Dar Cosmina face asta cu dragoste de familie.

2. Vecinii mei. Familia C.

Vine într-o zi soția acasă și zice: “Iubitu, ce facem noi pentru oamenii aceștia? Sunt lângă noi. Sunt vecini.” Am apelat la ajutor. Mansarda a fost zidită. Camerele renovate. Țigla cumpărată. Gresia la fel. Parchetul promis și va veni la momentul potrivit. Ieri a ajuns centrala termică. Nu am găsit voluntari pentru acoperiș. Dar am găsit un meseriaș bun. Acoperișul e aproape gata. Familia C. Va fi în casă nouă și acoperită de sărbători. Nu este acest un motiv de bucurie? Pentru noi foarte mare! Pentru asta îl proslăvim pe Dumnezeu.

3. Biserica MUNTELE SIONULUI Ghioroc

Muncim. Nu aveam sala de mese, nici bucătărie, nici sala de studiu pentru copii. Cei 30 de copii învățau în biroul pastoral. Nu aveai loc să respiri. Cu oameni inimoși și devotați lucrăm la sala de mese a bisericii. Suntem la finisaje și mobilier. Cu Domnul vom face mari isprăvi. Urmează să avem o conferință de tineret de pe zona (R5). Vom avea condiții în sfârșit. Nefinisate. Dar sporim.

4. Betleem.

Ne-am mutat în biserică dar mai sunt multe de făcut. Parcarea trebuie pavată. O sală de mese, iar pe lângă toate acestea mai avem niște datorii consistente. Dar toate aceste lucrări sunt doar niște oportunități de a sluji Domnului. Niște fronturi de muncă deschise de Dumnezeu pentru echipele noastre de intervenție. Iar la final vom zice onorați: “Am fost niște robi netrebnici care am făcut ce eram datori să facem.” Cu regretul că se puteau face mult mai multe. Dar și noi suntem limitați: cu sănătatea, cu familia, cu serviciul, cu timpul, cu toate. Of dacă ar fi avut săptămâna măcar zece zile și fiecare zi măcar 40 de ore!

Pe deasupra zburăm cu avioane, traversăm țara în lung și în lat, pe ploi și zăpezi să slujim la conferințe și evanghelizări, căci vremea este foarte scurtă și vine Mirele Isus.

Dacă Dumnezeu te cercetează citind aceste rânduri și dorești să te implici în vreun proiect al nostru îți vom lăsa atașat conturile Bisericii Betleem. Vei specifica domeniul în care să fie utilizați banii depuși, iar ei vor fi direcționați spre Departamentul social sau administrativ pentru a ajunge acolo unde ai dorit tu. Ex: “Donație familia Puiu” sau “Donație familia C. Ghioroc” sau “Donație Biserica Muntele Sionului Ghioroc” sau “Donație Betleem”

Poate ești prins în alte proiecte. Poate ești legat cu locul de muncă și ești restant la slujire. Poate pur și simplu acum, înainte de sărbători ai dorința de a face un bine. Ai ocazia aceasta, sprijinind șantierele noastre de slujire.

Îți mulțumim pentru implicare și pentru că ai ales să fii partenerul nostru în slujire. Vei sta pe podium și la răsplătirile dumnezeiești!

(Judecătorii 5:7)

Din volumul 2: Contemporan cu sfinții

Sora Maria Mărgăian a fost o sfântă care se naște la un secol una. O mamă a multor neamuri. Un om minunat. O femeie credincioasă. Un membru de nădejde al unei biserici vii din Agrișu Mare.

Născută în România anului 1930, când țara noastră era regat sub sceptrul regelui Carol al II- lea. În plină ascensiune a lui Hitler. La vârsta adolescenței, când domnișoarele visează IPhone 16, sora Maria se ascundea pe unde putea de agresiunea bombelor celui de-al II-lea Război Mondial, care a devastat Europa, semn că nu a avut o copilărie strălucită. Povestea bunica mea, născută în 1926, ca fetele erau luate cu forța de ruși și folosite la săpat tranșee.

Sora Maria se căsătorește cu fratele Nicolae Mărgăian. Au împreună 12 copii, 44 de nepoți și 77 de strănepoți. Dintre care a îngropat 4 copii, 3 nepoți și 3 strănepoți. O familie de apostoli. Singurii din sat credincioși. Dacă nouă ni se pare greu să mergem la biserică, avem multe comentarii de făcut, sora Maria a fost un apostol al comunității în care a trăit, în țara moților (Lupeni, județul Alba). La lumina lumânării, în calomnie, batjocură și insulte din partea oamenilor, duce crucea Domnului fără murmur mai departe.

Din poveștile fratelui David Mărgăian (Duțu), a fratelui Nicu Mărgăian, am reușit să desprindem niște adevăruri monumentale despre acești eroi ai credinței, născuți în mustul pământului românesc. Eroi care au dat naștere la 5 slujitori pe care i-a crescut în frica Domnului. Acești slujitori ai Domnului au avut un exemplu remarcabil în această mamă binecuvântată de Dumnezeu.

Sora Maria și-a cinstit părinții. A trăit 94 de ani. Dreaptă ca o lumânare până în ziua morții. Cu o față senină și tot timpul cu un zâmbet grațios. În ultima perioadă, și ridurile din jurul ochilor erau atât de frumoase. Ca razele soarelui, reflecție a unei inimi curate.

Cu o privire blajină, sprâncenele proeminente ca un luptător neînfricat. Plină de viață și o luciditate impecabilă până în ziua morții. Am avut ocazia de mai multe ori să discut cu dumneaei. Sora Maria avea totdeauna un îndemn bun, la sfințenie, la viață curată. Dragi mame, aveți nevoie de un exemplu de mamă ce și-a încheiat cu bine alergarea? Aveți suficiente motive de a o interpreta pe sora Maria Mărgăian.

Acest uriaș de femeie a lăsat în urmă amintiri frumoase. A lăsat în urmă o armată de oameni temători de Dumnezeu. Cu nepoți și strănepoți, familia Mărgăian se ridică la zeci de oameni serioși și plini de inimă pentru Împărăție.

Fără bibliotecă personală. Fără studii academice. Fără prea multe comentarii biblice. Fără drepturi constituționale. Prigonită. Jignită. Amenințată. Familia surorii Maria a știut ce are de făcut. Să ducă la bun sfârșit creșterea unei brigăzi de slujitori, care au purtat numele Mărgăian. De aceea să ne ridicăm pălăria în fața unor bătrâni care au luptat pentru credință și să le arătăm prețuire. În multe domenii suntem depășiți de credincioșia și loialitatea lor față de Rege…

Istovită de neputințe și vreme. Epuizată de sutele de zile de post și rugăciune. Cu inima frântă după ce a plâns pe sicriele a cinci dintre copii, dintre care 4 slujitori ai Domnului. Sora Maria a mers la odihnă. O! Ce meritată odihnă!

Să vă simțiți onorați dumneavoastră care ați avut harul de a o avea ca mamă. Voi care o puteți numi bunică. Cei care ați avut-o ca soră în Hristos. Noi toți care am cunoscut-o. Avem consistente motive în a ne simți onorați! A fi contemporan cu un astfel de om, poate fi un har unic în viață. Așa sunt doamnele Împărăției. Femeile evlavioase. Sfintele lui Dumnezeu pe pământ. Sunt oameni normali, dar plini de Duhul Sfânt.

De aceea, fără a exagera afirm: “s-a ridicat o mamă în Israel”, s-a ridicat la Tatăl ceresc sora Maria Mărgăian… LA REVEDERE, DRAGA NOASTRĂ SORĂ ÎN DOMNUL!