Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. Romani 6:4

Zilele acestea pe toate grupurile și conturile media am primit sute, chiar mii de imagini și mesaje cu textul: Hristos a înviat! Frumos și le mulțumesc tuturor celor care mi-au trimis această minunată veste. Știu, e viu. Vorbesc cu El zilnic, îl iubesc, mă iubește. Sunt atât convins că trăiește, cum sunt convins de aerul inspirat prin harul Său.

Pavel ne învață că moartea și învierea lui Hristos au un scop clar: eu și tu să trăim O VIAȚĂ NOUĂ! Cum se face că știu oameni care de zeci de ani spun aceste vorbe, dar îi văd la fel: bețivi, bârfitori, obraznici, mincinoși, hulitori prin înjurături și blesteme, ucigași prin avort și ură, devastați de lăcomie și invidie, etc. Aveți o explicație la acest fenomen? Conform textului citat de sfântul apostol Pavel, aceștia rostesc un Hristos viu, dar ei continuă să fie morți, trăind în viața și obiceiirile vechi ale morții.

…pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. Unde este viața nouă? Unde sunt schimbările și hotărârile noi? Unde este metamorfoza spirituală? O vedeți în voi, în semeni? Altfel, degeaba a murit Hristos. El a murit cu mare folos pentru insul responsabil, dar pe cel care continuă să rămână în cojocul vieții vechi al plăcerilor, în moarte, învierea nu îl ajută. Schimbarea implică actul volitiv!

Nu te ajută cu nimic faptul că a murit Hristos dacă:

● Viața ta nu a suferit o schimbare radicală, în bine;

● Continui să te îndeletnicești cu lucrurile aparținătoare morții;

● Nu ai luat nici o hotărâre de schimbare în bine a cursului existenței tale;

● Te rezumi doar la o friptură de miel, un ou ciocnit, un pahar, sau o prăjitiră mai bună, fară noi hotărâri;

● Patimile și poftele sunt coordonatoare ale vieții tale, iar nu Duhul lui Dumnezeu;

● Buzele tale de mâine vor începe să arunce blesteme pe semeni înjurând Numele lui Hristos pe care două zile l-ai recunoscut înviat;

● Hristosul înviat nu devine Domnul vieții tale și Stăpânul minții și al emoțiilor tale;

● Apropiații nu vor vedea în tine un strop de bunătate și creștinism viu prin fapte;

● Până la anul viitor nu mai pronunți Numele lui Sfânt prin rugăciuni zilnice și povestind cuiva despre dragostea lui Hristos.

Sunt câteva repere care te vor ajuta să înțelegi dacă moartea și învierea lui Hristos contează cu adevărat pentru tine, dacă îl iubești din toată inima ta, dacă vei fi beneficiarul învierii Sale.

Oprește-te un minut, gândește introspectiv, oare Hristos a înviat cu adevărat în inima ta? Dacă da, ce vei face cu El? Va putea El face ceea ce vrea cu viața ta? Obiectivul Său este salvarea mea și a ta. Fii viu!

Am slujit recent în biserica din Alcala, Spania. Chiar dacă a fost un timp scurt petrecut cu frații, am avut ocazia să cunosc niște oameni mari, oameni cu inimă, plini de viață și dorință de slujire.

Am primit ca un fulger vestea plecării dintre noi a fratelui Sabin Tofan. Rar mi-a fost dat să văd un om mai talentat, mai plin de energie. Nu am petrecut mult timp cu el discutând, dar în cele câteva minute de dialog si cele câteva ore de slujire, 90% din timp l-am văzut zâmbind. Și ochii zâmbeau. Strălucea atât de evident chipul lui Hristos pe chipul lui. Fugea de la o formație la alta, el nu doar cânta sau dirija, fratele Sabin trăia muzica prin fiecare celulă din organism.

Cu atâta bucurie și ochii sclipitori îmi spunea de marea bucurie a nunții fetei mai mari, Lois. Dragă Lois, va fi o nuntă fără tata fizic, dar ne mângâie faptul că este în prezența lui Dumnezeu, așteptându-ne și pe noi, iar la Nunta Mielului cu siguranța veți fi împreună.

Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. 1 Tes 4:13
Minunată familie Tofan, vă transmitem și noi susținerea în necazul dumneavoastră. Pavel nu spune că nu ne întristăm deloc, și noi ne întristăm, dar ca unii care au nădejde. Ne doare despărțirea de cei dragi, suferim, plângem, ne întristăm dar cu nădejde. Cu nădejdea că în curând la glasul lui Dumnezeu de trâmbiță ne vom aduna cu toții. Fratele Sabin, ca dirijor, va cunoaște imediat că e vorba de o trâmbiță divină care nu era printre instrumentele de fanfară. Ei, cei adormiți vor merge înaintea noastră, iar noi după ei.

Dragă familie Tofan, Duhul Sfânt, Mângâietorul să vă fie alinarea în aceste zile grele. Vă suntem aproape!