Între cele două licee la care am ore este o distanță nu foarte mare. Am vrut să pornesc mașina, am coborât și am pornit pe jos. Faleza este mirifică și foarte îmbietoare. Florile de păpădie își fac de cap prin parcuri, parcă e soarele în miniatură, tineri și tinere îndrăgostiți, păsări, pomi care stau să înverzească, desenează un tablou de poveste.

Pe faleză din loc în loc sunt desenate inimioare cu picioare, indicând spre inima sănătoasă întreținută de mișcare și aer curat. Unele sunt dublate de graffiti cu mesajul „Smiley”. Trotinete, biciclete, elevi și studenți, parcul pensionarilor e plin de domni concentrați la șah și table. Mureșul e umflat, rățuștele nu prea știu ce e stresul și războiul.

Cum nu s-ar fi bucurat și vecinii noștri ucrainieni de primăvara aceasta, dar războiul omoară, întunecă cerul, ofilește florile, distruge case și seamănă panică. Păzește Doamne țărișoara noastră de nenorociri!

E cald afară. E ☀️ soare ☀️ Zâmbește, inspiră adânc aerul primăverii, ascultă concertul păsărelelor, urmărește traiectoria reacției de la avioane, rupe o floare, așeaz-o atent după ureche, oferă un buchet unei doamne (soție, mamă, bunică), spune o scurta rugăciune de mulțumesc Doamne că trăiesc, respiră cu brațele ridicate și mâine ia-o de la capăt. Caută aceeași cadență cu viața, păstrează pe cât posibil ritmul ei liniștit și mergi mai departe.

Dacă întâmpini dificultăți, invită-L și pe Tata la pimbare cu tine. Oferă cât mai multe, zâmbete, flori și îmbrățișări și vei transforma tot mai multe cimitire emoționale în sărbătoare.

#Aradulzâmbește!