Dacă am spune „Eben-Ezer” nu am greși cu nimic. Doar Dumnezeu ne-a ajutat până aici. Numele Lui îl binecuvântăm. A fost mult de lucru. Am prins pandemie, război la granițe, scumpiri în lanț, inflație, dar credința sfidează legile fizicii. Oare nu așa se definește minunea?

Dacă am zice „Iehova-nisi”, iarăsi nu am greși. Dacă ar fi să scriem ceva pe steagul biruinței, aceea ar trebui să fie o gravură specială, cu litere de aur, am scrie îngroșat: „Domnul este steagul nostru?” Este singurul mod onest de a explica tot traseul șantierului Betleem. Cu Dumnezeu la cârmă. Altfel, am ajunge la concluzii injuste. Lucrările depășesc limitele umane.

Mulțumim echipei de frați care s-au ocupat de șantier. Ați lucrat eroic. Spiritul vostru de sacrificiu, determinarea și perseverența voastră au făcut ca lucrările să înainteze foarte bine. Sunt convins că fiecare implicare a voastră nu va rămâne nerăsplătită de Dumnezeu. Cinste și familiilor voastre care au fost private pentru o vreme de voi, fiind full time pe șantier.

Am pus ușile frontale.

Un pas important până aici. Foarte important! Dacă ar fi să îl citez pe Sami, unul dintre colegii de slujire, ziua de astăzi este ceva de genul: „A day to remember.” Cu adevărat o zi memorabilă. Clădirea este închisă acum. Îl binecuvântăm pe Dumnezeu și pe dumneavoastră cei care ați simțit cu noi și v-ați implicat într-un fel s-au altul.

Până aici a fost un traseu greu și multă muncă. Mai sunt multe de făcut. Mochetă, scaune, sonorizare, corpuri iluminat, băi, obiecte sanitare, sălile de studiu pentru zecile de copii înghesuiți prin camerele de studiu, mobilier, granit, gresie, parcare și multe altele. Dar, Cel care a orchestrat tot șantierul până aici, El ne va susține și în continuare! De ce nu, prin voi!🙏🙏

(Iosua 1:9) Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: ‘Întărește-te și îmbărbătează-te’? Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.”

Redau integral mesajul primit de la un frate din Maramureș, Geo Cepil: „Dumnezeu iubește lucrarea de la Betleem și pe oamenii care sunt implicați ca și dumneavoastră 🤝😇🤗. A făcut o inima din nor deasupra bisericii.”

Geo a observat asta. E impresionant. Ce e drept vedem cum Dumnezeu ne iubește. Ne surprinde în fiecare zi.

Cum am început șantierul?

Prin credință! Am început cu bugetul pe care l-am avut în casieria bisericii. Nu avem oameni de afaceri în biserică, toți suntem salariați. Avem aproape zece luni de la începerea lucrărilor. Suntem la partea de tavane și finisaje.

Cine e sponsorul?

Toți prietenii ne întreabă: „Cine vă ajută?”Răspuns: Dumnezeu. Nu avem sponsori. Nu am cerut ajutor financiar. Dumnezeu din cer a rânduit oameni cu inimă, care ne-a ajutat în mare parte la manoperă. Foarte puțin am platit pe mâna de lucru. Raportat la întreaga lucrare de 1000 mp, aproape zero bani pe manoperă.

Cum stați cu finanțele?

Este întrebarea pe care o primim zilnic. NU AVEM PROVIZII! De la începutul lucrărilor am fost pe buget de urgență și etapizat. La fiecare etapă Dumnezeu ne-a binecuvântat cu resurse. E casa Majestății Sale. Noi suntem niste umili robi netrebnici care administrăm resursele harului Său. Întrebăm casierul săptămânal despre acest subiect. Aceeași sumă (deloc impresionantă, chiar mică, raportat la șantier), aceeași sumă ne zice de câteva luni. Dar lucrările evoluează. Cum? Nu știm! Asta înseamnă minuni.

Construim prin credință!

Dacă mai avem facturi neplătite? Da. Și multe și mari. Dar ne încredem că Cel ce a început această bună lucrare în noi, cu noi, pentru noi, o va duce la desăvârșiire. Credem în Dumnezeu. Nu am avut o zi în care să stăm pe loc din motive financiare. La momentul potrivit facturării Dumnezeu ne-a dat resursele necesare. Ca untdelemnul văduvei, nu scade bugetul. Suntem uimiți și onorați.

Cine e responsabil de șantier?

Dumnezeu. Avem o echipa de oameni consacrați care sunt zilnic pe șantier. Oameni devotați. Se lucrează zilnic. Multe lucrări în regie proprie.

Toată biserica este implicată. Prin dărniciile lor, mâncare, rugăciune, post, lucru, tot ce este nevoie. Surori, frați, tineri. Mulțumim Betleem pentru inima slujitoare!

Dacă avem nevoie de ajutor!

O! Da. Multe. Tavan, sistem audio, tinci pereți, curte, gard, băi, placare hol, ușile din față, mobilier, bănci, corpuri de iluminat structurată, fațadă frontală, instalații termice (centrale gaz, branșare, pompe căldură, etc). Acesta este așa un necesar făcut în treacăt. Nevoi sunt multe, dar nădăjduim în Dumnezeu.

Cine se poate implica?

Oricine. Chiar și tu. Au fost oameni care au făcut mici donații. Când am lansat campania, donează un scaun. Mulți oameni cu inimă au reacționat. Multe scaune au fost asigurate. Mai e nevoie de altele. 500 de toate. Vă puteți implica fiecare, oriunde vă aflați. Atașez mai jos conturile bisericii.

Când ne mutam în biserică?

Totul este stabilit de Dumnezeu. Inițial am dat un reper: de Crăciun anul acesta. Nu știm exact. Respectăm indicațiile specialiștilor în domeniu de construcții. Lucrarea este prea mare să forțăm procesele. Nu ne grăbim, datorită unor termene tehnice privind clădirea. Noi lucrăm cu spor, ne dăm interesul, ne zbatem să terminăm. Că va fi anul acesta la Crăciun, sau anul viitor la Paște, ne vom muta când va voi Domnul. Nu vrem să forțăm lucrurile, nu ne hazardăm, dar credem că vom reuși cu Domnul să ducem la bun sfârșit lucrarea.

Da, așa cum observa Geo, Dumnezeu ne-a trimis o inimioară din nor, să ne spună că ne iubește, că îi pasă de noi, că ne vrea pentru sine, ne susține. Noi doar să ne încredem în El. Cu smerenie recunoaștem suveranitatea Sa asupra noastră, recunoaștem puterea Lui cea mare. Ne smerim la Golgota și îi slujim cum putem noi mai bine. Și pe voi vă iubește Dumnezeu și pe tine care citești aceste rânduri, să știi că nu te-a uitat.

P.S. Ne vedem în fiecare Duminică de la orele 20:30 în parcul Eminescu, Arad (în spatele primăriei). Aici cântăm, ne rugăm, predicăm pe Domnul. Facem evanghelizare în mijlocul oamenilor.

https://www.facebook.com/groups/crestintotal.ro/permalink/5360835100684561/?sfnsn=mo&ref=share

Am avut onoarea să avem ca oaspeți la slujire pe cei doi îngeri cu chip de om. Am cunoscut mulți oameni, am stat la masă cu oameni mari, dar dumneavoastră dragilor, Sergiu și Ligia sunteți uriașii credinței. Niște uriași pe care abia dacă reușim să îi merităm.

Biserica noastră Betleem a avut un har mare. O favoare unică, rezervată de Dumnezeu nouă, robilor săi. Rămas orfan de la o lună jumătate, crescut de bunici. La un an și jumătate îi moare și bunicul, rămânând în grija bunicii. La 10 ani își pierde ambele brațe. Nouăsprezece ani se roagă Domnului să îi de-a brațele înapoi. După 19 ani citez: „am primit brațele înapoi, prin soția mea, Ligia.”

Astfel ajungem la domnia sa, Ligia. Un om minunat, căruia Dumnezeu ia făcut mare har, acela de a fi soția lui Sergiu, un om fară mâini, dar care a lucrat la zidirea Împărăției lui Dumnezeu cât o armată de nemulțumiți. O femeie smerită, matură și plină de bunătate. O femeie pe a cărui chip strălucește atât de tare chipul lui Hristos. Tot timpul pe drumuri, pe avioane, această frumoasă familie a colindat lumea în lung și-n lat ducând Vestea Bună a Evangheliei.

Emoționant cum în toiul nopții o găsește pe fetița lor de numai trei anișori(care acum e mare), în dialog cu priza: „Curentule, tu ai luat mâinile lu’ tati. Te rog să îi dai mâinile înapoi! Curentule, ai înțeles? Măcar pentru o zi. Te rog!”

Când fratele Sergiu și sora Ligia cântă, simți undele ultrascurte ale Duhului Sfânt cum vibrează în cele mai glaciare cămăruțe emoționale. Fratele Sergiu nu se plânge de nimic, nu e trist, vorbește doar de mulțumire și enumeră sute de motive de recunoștință la adresa lui Dumnezeu. Îi asculți, te cutremuri și te umpli de rușine pentru toate cârtirile și nemulțumirile nejustificate ale îmbuibării.

Ca predicator, fratele Sergiu are o coerență unică, mesajul său grav și articulat. O retorică perfectă, pare a fi absolvit toate cursurile omileticii. Cunoscător al Bibliei, propovăduitor al harului sunt convins că Dumnezeu este încântat de pledoaria pro-Împărăție a fratelui Sergiu.

Biserica Betleem a fost copleșită de harul lui Dumnezeu. Am plâns, am cântat, ne-am rugat și suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru binecuvântarea de a avea între noi pe cei doi uriași: Sergiu și Ligia Nichescu.

Vă mulțumim dragilor și vă iubim! Cu prețuire Onisim Botezatu.