Chivotul, vrăjitorii și moartea năpraznică

Reprezentativ

Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Uza și Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru păcatul lui și a murit acolo, lângă chivotul lui Dumnezeu.
David s-a întristat că Dumnezeu lovise pe Uza cu o astfel de pedeapsă, rupându-l pe loc. Și locul acesta a fost numit până în ziua de azi Pereț-Uza (Ruperea lui Uza). (2Samuel 6:7-8)

Și regii după inima lui Dumnezeu greșesc, pentru că și ei sunt oameni. David a procedat la transportul chivotului Domnului după regulile domnitorilor filistenilor și după sfaturile ghicitori și vrăjitorilor. In 1 Samuel 6:7 ghicitorii dau sfaturi domnitorilor lor, terorizați de epidemia de bube și spuzenii și moarte, domnitorii nu declară „pandemie națională”, ei se pocăiesc, recunosc în unanimitate parlamentară că au supărat pe Dumnezeu. Hotărăsc să trimită chivotul acasă, dar vrăjitorii și ghicitorii nu se pricep în cele sfinte, ei lucrează cu diavolul. Așa că au pus chivotul într-o căruță și cu ceva șoareci și bube de aur, că trebuia să aibă și idolii lor reprezentanți, au înjugat vacile și le-au mânat în pustie lasandu-le vițeii în lacrimi.

Vreo douăzeci de ani nu se mai vorbește nimic de chivot. Cui îi pasă de Biblie, de rugăciune și de Dumnezeu câtă vreme e belșug și voie bună. Dar la necaz, spontan devine religios și păgânul. Trec două decenii și iarăși își amintesc de chivot. Fără sfințire, fără studierea legii, fără post, fără îndrumare profetică se pun amatorii în cele sfinte la butoane. Specialiști în transportul rutier al chivotului, dar după coordonate vrăjitorești. David pune chivotul în caruță, pune vacile la jug și înainte cu Domnul sau cu chivotul Domnului. Și, vine spărtura.

La pereț-Uza, poporul se întâlnește cu el însuși după ce Dumnezeu semnează condica prezenței Sale. Hello, sunt și Eu pe aici! Trebuie să se facă spărtură uneori, să înțeleagă omul câte ceva. Se traduce prin ruperea lui Uza, sau spărtura lui Uza. Probabil sa rupt în bucăți, sau un trăznet la ciuruit pe Uza, prin manifestarea mâniei lui Dumnezeu.

Prieteni, să nu ne îmbătăm cu ceai de tei, Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. Se moare și în Templu de lăcomie (ex: Anania și Safira), se poate muri și în parlament (Ex: Irod care se crede dumnezeu și îl trăsnește Dumnezeul adevărat), se poate muri și în jurul chivotului (ex: Uza). Nu vă jucați cu focul. Nu putem pomeni Numele sfat al Domnului cu buze nesfinte, nu putem cânta cuvinte sfinte pe acorduri de rock, nu putem sluji la doi stăpâni. Lui Dumnezeu nu îi plac lucrurile combinate, ce e sfânt e sfânt și ce este păgân este păgân.

„Am simțit prezența lui Dumnezeu”, sigur că ai simțit-o că Dumnezeu este omniprezent, dar ce a produs oare? Dumnezeu mângâie cu iubirea Sa, alină, iartă pe cel smerit, dar și mistuie cu focul mâniei Sale sfinte orice slujire incompatibilă cu voia Să. În 1 Cronici 15:13 împăratul pocăit de data asta recunoaște în fața marii adunări naționale evreiești și în fața preoților responsabili cu cele sfinte dar ocupați cu afaceri de două decenii: Pentru că n-ați fost întâiași dată, de aceea ne-a lovit Domnul Dumnezeul nostru, căci nu L-am căutat după lege. Dar unde ați fost dragi preoți? Ce afaceri? Ce preocupări? Ce activități v-au ținut departe de chivot. Înseamnă că ați făcut slujbe fara slavă, fără prezență divină.

Să acționăm după lege, după rânduiala lăsată de Dumnezeu, să fim responsabili în gestionarea harului lui Dumnezeu, că la fel de ușor cum vine iertarea și reabilitarea în urma smereniei, poate veni și prăpădul și nenorocirea în urma neatenției sau a compromisului voit și dirijat de cei îndrăzneți.

Fiți responsabili când vorbiți despre Dumnezeu și lucrurile sfinte, nu combinați lucrurile că se mânie Domnul, și în urma mâniei lui rămâne prăpădul. Dar iubirea lui ne edifică, dacă întâlnește smerenie la noi produce sfinți contemporani.