1 Corinteni (15:6) După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit.

Există bucurii nemaipomenite în intimitate cu Dumnezeu. Rugăciunea personală, din odăiță este de neînlocuit. Practicați rugăciunea. Stați de vorbă cu Dumnezeu, cum ar sta un copil cu tatăl lui. Povestiți-I lui Dumnezeu necazul, bucuria, durerea. Omul înțelept îl caută pe Dumnezeu în belșug, omul mediocru îl caută în necaz, iar nebunii mor fără Dumnezeu.

500 de oameni adunați la un loc în primul veac era ceva. Și pe interdicție prin ordonanțe militare romane dar și ale mosadului timpuriu. Cum sor fi anunțat între ei? Cum au stabilit întâlnirea? Unde s-au adunat? Cum se desfășura programul lor? Cine predica? Ce putea să le zică unor oameni demoralizați? Oare unde erau în ziua răstignirii? Cum a rămas Isus singur? De notat! Cele mai grele examene ale vieții ne prind singuri! Tu, foaia, pixul, camerele lui Dumnezeu orientate pe tine, îngeri supravegheatori și un Duh Sfânt ajutor.

Nu neglijați biserica! Mântuirea este un act personal și volitiv, dar praxisul mântuirii este o slujbă COLECTIVĂ. Depindem unii de alții. Doar împreună alcătuim TRUPUL LUI HRISTOS, BISERICA. Avem nevoie de îmbrățișarea celor din jur. De îndemnurile și cântările lor. Ne sunt necesare zâmbetele și prietenia fraților. Fetele serioase își găsesc soț în Casa Domnului și băieții serioși reușesc în căsătorie tot cu fete din Biserică.

Fără biserică (pietrele vii, oamenii) am fi niște moraliști izolați, o formă de „neprihănire proprie” călugărească. Nu ar folosi la nimic, nici propriului suflet sălbăticit, nici societății înfometate de iubire și de de Hristos. Rolul Luminii este de a fi utilă în întuneric. Iată de ce ai provocări la serviciu, că trebuie să stoarcă Dumnezeu din tine zece wați de iubire și lumină. Atât de necesară unui înfrigurat anxios din întuneric.

Slujba bisericii livrează hrană pentru întărirea personală. Biserica este ca o benzinărie unde venim să realimentăm rezervoarele golite în maratonul ispitelor, în jungla de betoane pavată cu încercări și necazuri. Slujba publică a Bisericii oferă hrană din Cuvânt, acel fenomen al „sinergismului spiritual” generat de rugăciunea comună. Avem nevoie să fim restaurați emoțional, psihic, spiritual, fizic.

Dumnezeu se revelează prin biserică. Dulceața părtășiei în comunitate este incomparabilă. Viața comunității este activă, vibrantă, motivațională, axată pe nevoi. De aceea slujbele trebuie să fie pline de viață, de originalitate, de Duh Sfânt. Fără o strânsa colaborare cu cerul, slujba se transformă într-o liturghie obositoare, respingătoare, rece și ineficientă.

Hristos se prezintă în mijlocul adunării. Iată ce mai promite Isus: (Mat 18:20) Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” Deci Hristos se asociază cu oamenii care îl caută cu sinceritate în rugăciune! Se identifică prin Duhul Sfânt cu ei! Îi cercetează! Iată că nu vorbește de mari mulțimi. Poate faci parte dintr-o comunitate mică. Dacă sunteți mai mulți de doi s-au trei, Hristos este cu voi!

Iubiți biserica! Slujiți Domnului cu bucurie! Fiți altruiști! Mergeți la biserică pentru a fi o binecuvântare pentru alții! Nu vă mulțumiți doar cu niște programe livrate online! Dacă este posibilitate, ești sănătos, mergi la Casa Domnului să fii o binecuvântare pentru cineva! Slujbele online sunt pentru oamenii bolnavi și imobilizați la pat. Dacă ești sănătos, nu îți cere osândă.

„Cei mai mulți sunt încă în viață, unii au adormit.” Pavel ține să menționeze acest lucru, tocmai pentru acuratețea informației. Adică oricine putea proba. Toți au văzut pe Domnul. Isus se prezintă în biserică, în mulțime, dar vrea să ai beneficii personale. Vrea să stea de vorbă cu tine. Doar cu tine. E important să te conectezi pe unda Duhului cu Hristos. Oricine dacă te-ar întreba, să îi poți da detalii despre legătura ta cu Dumnezeu, cu cerul.

(1Pet 3:15) Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă. Oare ce ai putea povesti unui om despre Hristos? Care este experiența ta personala cu El? Când ați vorbit ultima oară? Acestea sunt niște întrebări responsabile ce necesita un răspuns la fel de responsabil.