De ce au crescut spectaculos Penticostalii?

Textul este preluat de pe forumul Comunităților – Dizidența Adventistă. Nu am intervenit deloc, lasând frumusețea analizei obiective din partea unor specialiști din afara Cultului Penticostal.

5 MOTIVE PENTRU CREȘTEREA SPECTACULOASĂ A PENTICOSTALILOR

În mediul evanghelic și nu numai, s-au iscat discuții destul de ample despre creșterea semnificativă a numărului fraților penticostali, reliefată de ultimul recensământ.

În timp ce toate celelalte confesiuni creștine au SCĂZUT, penticostalii au CRESCUT cu o treime.

Dincolo de oarecare exaltare sau de încercări de „bagatelizare” a acestei realități, acesta este un SUCCES care ar trebui să ne preocupe cu seriozitate. Pentru ca multe dintre ideile și explicațiile vehiculate mi s-au părut extrem de puerile, cred că ar merita punctate câteva adevăruri incontestabile…

1.FAMILII NUMEROASE

Frații noștri penticostali sunt recunoscuți ca având familii mai numeroase. „Sporul natural” nu trebuie nici subestimat, nici luat în zeflemea, chiar dacă numărul copiilor a început să scadă si la ei în ultima vreme. În plus, e de remarcat că familiile mult mai numeroase nu i-au făcut pe frații noștri mai săraci și au asigurat o stabilitate mai mare a mediului familial precum și o rată mai mică a divorțurilor.

  1. SUCCESUL „DE MANUAL” AL ATRAGERII DE RROMI

Se estimează că undeva între 20 % și un sfert din numărul total de penticostali sunt rromi. Evident, o proporție uriașă, în comparație cu orice altă confesiune din România. În timp ce alte comunități evanghelice au strâmbat din nas la integrarea rromilor, penticostalii si-au deschis larg ușile.

Exemplul uriașei comunități „Rugul Aprins” de la Toflea este grăitor. Veniți prima dată la adventiștii de la Matca, frații țigani au fost tratați cu răceală și superioritate, așa că liderii lor s-au reorientat spre penticostali și au fondat una dintre bisericile emblematice de rromi.

Ca să mergem cu evidențierea până la capăt, astăzi există în România mai PUȚINI baptiști, adventiști sau creștini după Evanghelie, decât este doar segmentul de RROMI PENTICOSTALI.

  1. LIMBA POPORULUI

Chiar dacă au fost priviți uneori cu superioritate de celelalte confesiuni, penticostalii au reușit să atingă unele resorturi sufletești mai apropiate de specificul popular. Spre exemplu, muzica penticostală seamănă cel mai mult cu muzica populară de la noi. Ba mai mult, până și unele inflexiuni apropiate de manele se mai întâlnesc uneori – lucruri de neimaginat pentru o biserică baptistă sau adventistă. Pentru noi ar fi o adevărată „blasfemie” adoptarea unui asemenea gen. Și totuși, lipsite de „prețiozități” și „tehnicalități”, mesajul și muzica din bisericile penticostale au fost asimilate mult mai ușor de oamenii din popor.

  1. CĂLDURĂ și PRAGMATISM

Musafirii unei comunități penticostale sunt întâmpinați cu o mai mare „căldură”, ceea ce face tranziția de la ortodoxism mult mai ușoară.

Spre exemplu, la ei nu e nimeni criticat pentru că nu e raw-vegan. Nici nu e un „punct de mântuire” mâncare de carne. Nici nu le număr nimeni paharele de apă băute intr-o zi. „Tranziția” e mult mai ușoară.

Dacă adventiștii sau baptiștii au rețineri serioase de a face afaceri sau a angaja preponderent coreligionari in firmele lor, penticostalii nu au nici o jenă. Multe afaceri chiar au fost promovate prin bisericile locale fără nici un fel de rețineri, ceea ce a ajutat la sudarea relațiilor. Iar „ajutorul frățesc” e mult mai practic, nu se referă preponderent la înțelegerea doctrinară.

  1. DIVERSITATEA

Penticostalii sunt mult mai diverși. Au organizații diferite. „Uniuni” concurente. Nu i-a trecut nimănui prin cap să-și înregistreze brandul „penticostal” la OSIM ca să le dea apoi în cap celor care se desprind, pentru că în continuare se consideră „penticostali”. Nici nu au inițiat procese că li se fură „brandul”. Desprinderea de o organizație centrală nu doar că nu a slăbit specificul penticostal, ci chiar a creat o stare de „concurență” și de inițiative mai libere, care au contribuit la creștere.

Singurul aspect pe care l-aș aminti, ar fi libertatea Duhului Sfânt. Acceptarea darurilor și libera manifestare a Duhului Sfânt a condus la miracolul creșterii exponențiale. Cu ajutorul Duhului Sfânt Biserică primară se înmulțea. Știu, acest domeniu are sincopele lui, dar are harul lui nemăsurat.

Text preluat de pe Forumul comunităților- dizidența Adventistă.