Care este diferența între „scuze” și „iartă-mă”? Sau dacă există vreo diferență?

Scuze, este varianta fake a iertării. Este tratamentul superficial al unei rani create. Scuze, este o formă de amăgire conștientă a cugetului, cu înșelătoarele nădejdi că ai făcut partea ta. O încercare ieftină de anesteziere a conștiinței, dar în esență rănile rămân nevindecate, unele cu infecții grave deja. Scuze, are în compoziție puțin cinișm, o ușoară ironie și este de fapt o problemă pe jumătate rezolvată.

Iartă-mă, e divin. Când cel prejudiciat aude aceste cuvinte, involuntar îl obligi să încerce varianta iertării. Lucram în Marea Britanie. Și inevitabil pe șantier mai comiți unele erori, la măsurători, era multă geometrie, calcule. Imediat mă disculpam prin „sorry”. Unul dintre manageri mă întrerupe și îmi spune: „Onisim, ești în Anglia. Greșelile sunt dese în această breaslă, pe șantier. Suntem oameni. Nu este neapărat nevoie de „I’m sorry” e suficient și „excuse me”.

I’m sorry implică remușcare, îmi pare rău, iartă-mă sau te rog frumos să mă ierți, îți promit că nu se mai întâmplă! Uneori implică lacrimi, regret, pocăință. Te coboară sub cel căruia i-ai greșit. Ești la mâna lui și trebuie să implori iertarea. Din motive de demnitate e bine să fim precauți la vorbe.

De prea multe ori ne cerem scuze de la Dumnezeu o dată, de două ori pe an. La Paști, eventual și în postul Crăciunului. Dar, oare este suficient? Este mulțumit Dumnezeu? Am garanția iertării? La fel e și cu semenii. „Precum și noi iertăm greșiților noștri” = Zice Dumnezeu: „Dragă, te iert DOAR DACĂ și tu ai iertat. Altfel rămâi legat cu funiile propriei neiertări”

Te rog frumos să mă ierți, Doamne! Implică o obligație pe care o asum în vederea îndreptării mele. O formă de rușine de a mai comite aceleași greșeli. O eliberare oferită de Hristos. Responsabilitatea de a fi mai precaut pe viitor. Străduința de a face pași serioși spre schimbare. Asta mai înseamnă și ceva de genul: Dă-mi te rog puterea să nu mai fac aceste greșeli!

Mântuitorul ne învață că nu sunt suficiente scuzele spirituale. E nevoie de mai mult, de seriozitate și asumare. Și ne iartă nouă greșelile noastre Tată! Precum și noi iertăm greșiților noștri!