E 27 octombrie. Zi obișnuită. Mă aflu la serviciu. „Știi cum m-am hotărât eu să mă botez?” Îmi spune cu o voce caldă și emoționată Doamna D. Nu-mi mai aminteam. „Eram la o seară de tineret la Bujac, în urmă cu aproape zece ani. Și tu te aflai la amvon la predică. În discursul tău, te-ai oprit la un moment dat și ai spus:  Să știți că nu este păcat să vă schimbați religia, dacă aceasta nu a reușit să vă schimbe. Eu atunci, eram în timpul marilor căutări și dileme spirituale, și cuvântul acesta se potrivește perfect pentru mine. UAU! nu e păcat !? Gata o să mă botez! „Și s-a botezat.

Uitasem momentul acesta de slujire. Într-adevăr, am slujit mult la Bujac. Dar amintirea aceasta mi-a adus multă bucurie. Și doamna D. continuă să-mi povestească bombardamentele ideologice pe care le avea în legătură cu ”marele păcat” de schimbare a religiei. O frază zisă poate pe grabă, reușește să pună punctul unor dileme acumulate în ani. Nu îmi atribui nimic în această formulă. Asta a fost hotărârea Stăpânului atunci.

Să le luăm pe rând. =  RELÍGIE, religii, s. f. 1. Ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referință pentru a intra în relația cu grupul și universul; confesiune, credință. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei este prima definitie din DEX.

Din latinescul  religo, religere,  conceptul face trimitere la RELAȚIE. Este vorba de relația omului cu divinitatea. Nuanțe sunt multe peste 6500 de religii și peste 500000 de secte religioase. De aici o serie de întrebări: Care este cea mai bună? Care sunt rele? Cum știu că este bună? Cum știu că este rea? Cum știu că religia mea este cea mai bună? Acestea sunt întrebări reale care ne frământă mintea. Și necesită un răspuns imediat

Cum ar răspunde Isus la această întrebare: Doamne, care este cea mai potrivită religie? Care este religia adevărată? A răspuns simplu: RELIGIA DRAGOSTEI. „Să iubești” Și noi ca Petru, de multe ori L-am lua pe Isus în particular, pentru a face puțină lecție de morală. Ce religie e asta Doamne!? ar răspunde un fariseu ca Sfântul apostol Pavel: să nu am eu vreo 630 de porunci, să nu am câteva mii de obiceiuri rabinice, fără canoane și genuflexiuni talmudice, fără racla sfântului Samuel prin preajmă, fără moaștele sfântului Iosif. Fără ismenele preoțești propuse de Dumnezeu lui Moise, de luat pe sub sutană. Fără ligheane și cădelnițe de aramă, e greu pentru un inteligent ca mine. Ce religie seacă este asta: SĂ IUBEȘTI!  Da frate apostol. Dar religia asta dogmatică a ta, te-a transformat într-un criminal religios, care servește cafeaua călăilor lui Ștefan. Ai fost un fel de hoț care stă de șase, păzind hainele ucigașilor cu mintea plină de vin fiert, care în numele ”religiei” ucid cu sânge rece pe un tip de altă religie cu ei.

Religia, deci, are menirea de a ne lega de cer. De Dumnezeu. De îngeri. Dacă religia mea nu mă face mai bun, mai iubitor, nu mă scapă de minciună, de tutun, de curvie, de judecăți, de corupție, de pornografie, de ură, de invidie, înseamnă că sunt un om mort, adept al unei religii moarte. Asta a constat și D. Înseamnă că relația ta cu Hristos, în condițiile amintite mai sus, este una compromisă. Dumnezeu poate că este supărat pe tine. Relația ta trebuie îmbunătățită. Prefer să sacrific religia pentru o RELAȚIE adevărată cu Hristos, decât să fiu în divorț cu cerul de dragul unei religii fără esență și putere. ESTE PĂCAT SĂ SCHIMBI RELIGIA? Este păcat de mine și de tine să avem posibilitatea de a avea o relație vie cu Hristos, iar eu să țin ca orbul de bâtă de dogmele mele religioase.

Care este religia, relația, calea adevărată Doamne Isuse? „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Ce simplă este religia lui Isus. Dar atât de expert este omul în a o face complicată și greu accesibilă muritorului de rând. ”Să iubești pe Dumnezeu și pe semeni, cu toată inima ta, cu tot cugetul tău, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta” și vei deveni membru în religia lui Hristos. Asta este religia D. Și se vede de la o poștă.

ESTE PĂCAT SĂ-ȚI SCHIMBI RELIGIA? Da. E păcat, dacă religia îmbrățișată te transformă în criminal ca pe evreii care au răstignit pe Hristos Domnul. Sau, NU ESTE PĂCAT SĂ SCHIMBI RELIGIA! Dacă în religia ta: IUBEȘTI. Ești sigur de eternitatea ta cu Domnul. Ai cugetul curat. Nu te mai apasă povara avorturilor, minciunilor, compromisului, egoismului, cinismului, flirtului emoțional, pentru că ai garanția iertării în jertfa lui Hristos. Hrănești aurolacii. Trăiești în lumină și adevăr. În cazul acesta religia ta este bună. „ Religiunea adevărată și neîntinată, este să cercetezi pe orfan și pe văduvă în necazurile lor”, spunea apostolul. Să fim mai umani, mai miloși, mai altruiști, mai plini de iubire și compasiune pentru nevoiași, iar astfel ne vom asemăna cu Hristos.

ÎMBRĂȚIȘEAZĂ RELIGIA DRAGOSTEI. IUBEȘTE?

O FAZĂ ȘI UN NUL

În drum spre biserica din Agrișu Mare, m-am oprit puțin pe la spitalul de recuperare din Ghioroc. Aici în general sunt dați oamenii aflați în ultima fază. E cam penultimul popas înainte de morga. Dar e și una dintre punctele de misiune ale Bisericii Muntelui Sionului, Ghioroc, pe care o păstoresc. Poate că suntem ultima lor șansă de a descoperi pe Mântuitorul. În acest moment am spus echipei să meargă acasă pentru că vreau să mă duc singur. Intru pe holurile vechi de o sută de ani, cu mozaicul fisurat, condiții destul de modeste. Vechi, dar bine îngrijit, curat și cu niște surori medicale extraordinare. Am fost primiți cu deschidere tot timpul.
Întreb de un anumit cetățean la care am fost rugat să merg: „L-au luat azi dimineață și l-au dus pentru recoltarea sângelui la Spitalul Județean Arad”, îmi răspunse cu vocea stinsă, ca felinarul bunicii mele din Orbeni, în urmă cu ceva decenii, colegul lui de cameră. Am văzut că „pacientul” meu este plecat, intru în dialog cu acest domn. Și, care este soarta dumneavoastră? îl întreb eu. Ce probleme aveți? „Sunt copilul Domnului!” Îmi răspunde el, după care îl salut corespunzător.
Este vorba despre fratele K. Un omuleț de statură medie, cu mustățile răsucite puțin, nebărbierit. Îmbrăcat de iarnă, deși afară sunt 20 de grade. Este atât de slab încât depune eforturi mari pentru a-și menține vertical sistemul osos. Echilibrul său este prins în șuruburi. cu niște degete negre și lungi, acoperite cu un strat de piele cu multe bătături și nițică macră, dar atrofiată. Sunt bine, îmi spun când se îndreaptă spre dulăpiorul lui aproape gol, dar al cărui spațiu era ocupat de un Nou Testament, care părea totuși destul de vechi. Pe fața lui tuciurie străluceau printre lacrimi niște ochi mari și obosiți, dar plini de bunătate. Avea multe să-mi spună, cerșind parcă încă o secundă în plus, pentru a-și termina povestea. Deschide Bibliuța și îmi arată un șervețel. Nu văd nimic spectaculos în el, dar povestea lui m-a impresionat. M-au întrebat doctorii de ce tot protejez acest lucru. Le-am răspuns… și începe să plângă: ”Este ultima data in care Cina Domnului mi-a fost adusa în el”. Pentru că nu mi-a mai adus-o nimeni de mult timp, o miros, să-mi amintesc de Pâinea Vieții. A fost atât de bucuros când i-am spus că urmează să serbăm Sfânta Împărtășanie și o să-i duc și lui.
„Care este cea mai mare dorință a dumneavoastră?”, întreb cam grăbit. Răspunsul lui avea să mă frapeze în curând. „Două fire de curent aș avea nevoie la casă, pentru a lega o priză. Vedeti? Nu prea am aer și pentru o supraviețui, am nevoie de un aparat care merge pe curent să mă ajute să respir „. Nu dorește o mașină de spălat sau microunde sau o mașină de spălat vase, sau o plasmă de 800 de euro. Sau nici un mobilier de bucatarie cu aragaz pe inductie, nici I-Phone 7, nici Samsung J5 nici ghete de iarnă de la Kappa, nici Passatul din 2010, nici multe dintre lucrurile pe care le dorim mult. O! Nu. Pur și simplu mi-a cerut două fire, o fază și un nul, la care să conecteze o priză.
L-am lăsat în lacrimi. De bucurie că cineva s-a oprit să schimbe două vorbe cu el. Cum îi  găsești? Mă întreabă unii. O! e foarte simplu. Sunt destui pentru care sa avem cinci minute, fiecare dintre noi, pe zi. Doar că suntem prea captați de noi pentru a-i observa pe acești nenorociți. Îi evităm azi, ii evităm mâine. Apoi ne intrebam de ce ne evită  Dumnezeu și binecuvantarile Majestății Sale. Răspunsul este predictibil; „Miluiește și vei fi miluit”, garantează Mântuitorul într-una dintre fericiri. Trebuie să fie foarte importantă, dacă una din zece e MILA. Da, da, este foarte importantă !. Faceți-vă timp pentru cei nenorociți. Observați-i! Căutați-i! Găsiti-i! Ocupați-vă de ei! Miluiți-i! Cercetați-i! Faceți-vă rost de pungi! „Strângeți-vă comori în cer, pentru că unde este comoara ta acolo este și inima ta” (Matei 5). Vei ajunge tu însuși la pat, cine să te viziteze dacă nu ți-ai făcut în viața ta cinci minute timp pentru nimeni! Ai trecut cu ochelarii de cal înainte în căile tale, fiind orb la nevoile celor din jur.
Biblia ne spune că; „Va veni o noapte când nimeni nu mai poate să lucreze”. Așa că profită acum și fă ceva. Lasă ceva în urma ta. Apostolul Pavel ne sfătuiește în epistola adresată galatenilor, cap. 6; „Cât avem prilej (oportunitate, timp, bani, sănătate), să facem bine la toți, dar mai ales fraților în credință”.
Pune acum pretențiile tale lângă firele de curent ale preferinței fratelui K. El ar putea da tot ce a acumulat în schimbul unei faze și a unui nul, pentru a conecta priza de care depinde viața lui. Întreb: aveți capacitatea de a renunța la ceva pentru a oferi două fire? Ești pregătit să mori pentru Cristos? Convinge-mă prin faptul că ești pregătit să omori zece minute pe zi dând viața și speranța unui slăbit, unui lovit de soarta, dar în care ar putea să fie Cristos.