BUCURII RATATE

E TRIST că acordăm atâta atenție celor care aproape ne ignoră, insă tratăm cu indiferență pe cei care au acută nevoie de umilă noastră atenție !…
CIUDAT că alegem cele mai frumoase cuvinte pentru a impresiona pe cei mai mari de cât noi, care nu-s prea curiosi de retorica noastră, iar cei care asteaptă cu sufletul la gură un răspuns de la noi, au parte de un mormăit evaziv !…
E DUREROS că avem un comportament plin de rafinament față de șefii nostri pentru care uneori suntem simple obiecte, dar suntem atat de zgârciți in epitete atunci când e vorba de cei care ne iubesc cu adevărat !…
E RIDICOL să ne opintim urcând treptele erudiției spre cei mari care ne răspund atât de flegmatic, in timp ce am putea coborâ o treaptă la cei mici care ne adora si isi dau interesul să ne vorbească pe un ton atât de politicos !…
MĂ INDIGNEAZA la culme că acordăm atâta energie umblând cu lumânarea după fiul risipitor si tocindu-ne genunchii, iar el se distrează prin baruri si bordeluri. Dar contracronometru ignorăm behaitul oii ce strigă după ajutor dintre spini iar umerii ne sunt virgini !…
E DREPT că un om se luptă toată viața cu sârguință in fapte bune si vizite pe la toate mănăstirile și nu ratează nici un pelerinaj sau post mare, iar la final se alege cu o haină religioasă mânjită. Iar un mosneag de optzeci de ani il acceptă pe lsus si primeste stralucitoarea HAINA A NEPRIHANIRII !…

Toate acestea sunt SIMPLE ezitări, dar COMPLICATE bucurii ratate!