România, mama mea

Ai tăi fii suntem, mamă Românie
Milenii ne-ai hrănit la pieptul cald,
Cu miere, lapte și mănoasă pâine
Și ape limpezi, și reci de smarald.

Ne-ai încălzit cu fagii tăi o viață,
Din brazii tăi ne-ai construit bordeie,
Iar toamnele ne saturi de dulceață 
Și-n primăveri cununi de floricele.

Pe cer animi diverse-naripate,
Din sol ne dai merinde pentru fii,
Ne strigă doru-ți când suntem departe 
Ne mângâi visul cu jocuri de copii.

Ai Dunărea ca râu sub al tău pântec
Semeții munți, Carpații din înalt,
Și-n valuri Marea îți compune-un cântec
Și în ecou răsună câmpia din Banat.

Ești Românie, mama noastră dragă
Iar noi românii suntem România, 
Vrem un buchet de flori să îți aducem
Din floarea cea mai sfântă: Omenia.

Vreau împreună în eternitate

Să fiu cu fiii tăi cei bravi,

Salvați prin Jertfa crucii minunate

Cerul primește și pe cei săraci.