ARTICOL ZIAR – publicat aprilie 2017

„TATĂ, IARTĂ-I CĂ NU ŞTIU CE FAC!”

El, Lumina, a coborât în întunecatele văi ale Locuinței morților, pentru a birui întunericul şi moartea. După o viaţă scurtă trăită desăvârşit pe acest pământ, în care a făcut numai bine, a fost condamnat la moarte. Da. Atât am fost în stare să oferim ca recunoştinţă Sfântului lui Dumnezeu.

El ne-a oferit apă, iar noi i-am dat oţet şi fiere. El ne-a înviat morţii şi noi L-am omorât. El ne-a vindecat bolnavii, iar noi L-am lovit peste faţă. El a venit să ne scoată din groapă, iar noi L-am îngropat. Noi am strigat „Să fie condamnat la moarte!”, iar majestatea sa Hristos, cu ultimile puteri, s-a rugat zicând: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!”

În momentul în care a intrat sub glie, au început plăcile tectonice să-şi bată genunchii unul de celălalt. Era şi normal- nu mai luaseră contact cu un sfânt din ceruri până atunci. În aşa manieră au vibrat, că s-au cutremurat stâncile munţilor şi morţii au ieşit din morminte.

A înviat! Este viu! A biruit moartea şi a plecat la Tatăl, de unde va veni să ne ducă la adevărata Casă. Doresc tuturor credincioşilor din comuna Ghioroc multă sănătate, lumină şi bucuria mântuirii să însenineze casele noastre.

Prof. Prezbiter. Onisim Botezatu, Biserica  „MUNTELE SIONULUI” Ghioroc.