Fiii lui Aaron Nadab și Abihu și-au luat , fiecare, cădelniţa, au pus foc în ea și au pus tămâie pe foc, și au adus astfel înaintea Domnului foc străin , lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieșit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit și au murit înaintea Domnului. Moise a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul când a zis: ‘Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine și voi fi proslăvit în faţa întregului popor.’” Aaron a tăcut. Leviticul 10:1-3
Ce să mai poată spune săracul Aaron în fața acestei grozăvii! Să îți vezi fiii prăjiți în fața ta. Doi din 4 băieți, jumătate de familie. Două sicrie deodată. Ce să zici, cumplit! Aaron a tăcut. Probabil că se gândea: oare ce mi-a scăpat să îi învăț în ale slujirii? Oare unde trebuia să insist mai mult? Ce a fost în mintea lor? Târziu!
Știți cum este? Atunci când Focul Domnului nu vine, există o blestemată de tendință în om de a o imita. Prin: efecte de lumini, tobe, studii arheologice în locul mesajelor inspirate de Duhul lui Dumnezeu. Am fost șocat să văd în Marea Britanie, cum bisericile au început să aibă competiții sportive pe divizii, cu arbitri închiriați și ambulanțe. Se întoarce John Wesley în mormânt și Spurgeon și Bunyan și alții. Păi da, când nu mai sunt întâlniri de tineret pentru rugăciune, trebuie imitată părtășia sfântă cumva.
O! Ce bine că trăim în har. Altfel ar fi multe biserici incendiate de focul geloziei lui Dumnezeu. Dar harul nu face decât să amâne moartea spre focul veșnic. Iar asta mă înfioară, uitându-mă la sinistrele cruci de pe biserici, martore la adevărate incendii străine. Gem altarele sub văpaia focurilor străine generate nu doar de lumânările refabricate, dar și de conștiințele prea pătate.
Dragi creștini! Focul se aprinde pe genunchi. În prezența slavei lui Dumnezeu. Focul Sfântului Duh e declanșat de smerenie la poala crucii lui Hristos. Iar combustibilul vine din abundență Cuvântului Sfintei Scripturi, nu doar în predici, dar și în vieți transformate.
Stingeți incendiile nesfinte din biserică! Acestea au adus formalism, nepăsare, lipsa dragostei pentru nenorociți, apostazie și chiar moarte! Aprindeți focul iubirii histologice și al dragostei care merge până dincolo de moarte, până în veci de veci.
Câți Nadabi și Abihu să mai ardă! Câți sfinți Aaroni să moară cu zile asistând la acest suicid spiritual! Destul! E timpul să ne oprim! Este vremea să ne rugăm ca Sfântul Ilie. Din cer să vină focul!
Eu am venit să aduc un foc pe pământ și ce vreau să fie aprins chiar acum! Așa spunea Mântuitorul, și așa a făcut. Da, este vorba de focul Duhului lui Dumnezeu, care trezește pasiune și dragoste pentru Biblie. Este focul care ardea în inima lui Ieremia și a Apostolilor. Este focul Domnului care transportă viață din viața lui Dumnezeu.
Stingeți orice foc străin! Numai pe tăciunii firii pământești se poate aprinde focul iubirii lui Hristos. Astfel vrem să evităm suicidul spiritual gen Nadab și Abihu.