Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui, dar sărutările unui vrăjmaș sunt mincinoase.
Proverbele 27:6

Avem mulți prieteni. Atât de mulți încât cunoaștem vreo 0,005% dintre ei. Îi avem pe Facebook, Instagram, în telefon. Sunt peste tot. Dar vorba lui Kristian Varjasi, un domn care lucrează la TV Arad: „am vrut să duc o mașină de spălat în apartament” , zicea el „și am cerut pe Facebook ajutor. Nimeni!” Și nici nu se vor oferi vreodată. Ei nu pentru asta ți-au dat cerere. Nici pomeneală. Pentru a avea de unde cerși like-uri.

Când ai încasat ultima lovitură verbală de la un prieten adevărat? Este genul de lovitură de care ar trebui să-ți fie dor. Napoleon spunea asa consilierilor săi: „Dacă nu observi o slăbiciune la mine, înseamnă că ești incompetent, trebuie să te înlocuiesc. Dacă observi o slăbiciune la mine și nu îmi spui, înseamnă că îmi vrei răul. Dă-ți demisia urgent.” Apropo, când ai avut ultima discuție de acest gen cu un prieten adevărat?

Iată de ce suntem îmbufnați pe soții, pe soți, pentru că ei ne spun fără perdea adevărul „gol goluț”. Ei sunt oglinda noastră verbală și în modul lor original ne spun cine suntem cu adevărat în țară. Un păstor vârstnic mă sfătuia cu ceva ani în urmă:” Onisim, primește sfaturile, sugestiile, criticile soției tale. Te asigur ca ea le va face din dragoste. Ignoră-le, că oricum se vor găsi alții să te corecteze, dar fără dragoste”. Câtă dreptate avea acest consilier!

Marea greșeală pe care noi o facem aproape în fiecare zi este că avem o nebunească tendiță de a-i anihila pe oamenii cinstiți, cu demnitate, curajoși și loiali care chiar vor să ne trezească. Ei văd pericolul spre care ne îndreptăm și trag clopotele conștiinței noastre pripite. Un proverb italian spunea: „mai bine un câine prieten, decât un prieten câine”. Prietenul adevărat este acel om care sacrifică propriul confort de dragul binelui tău, nu te sacrifică pe tine de dragul confortului personal.

Doamne, te rog să readuci în viață mea prietenii pe care, poate, i-am dezamăgit prin ignoranță și orgoliu. Binecuvintează-i pe oamenii curajoși din preajma mea, cinstiți, care mă iubesc mai mult decât propriul confort emoțional. Îi iubesc! Îi ador! Îi cinstesc. Ei sunt îngerii umani prin care ne șlefuiești mărgăritarul caracterului nostru!

Și te mai rog o Doamne, trimite cât mai departe de mine pe cei nesinceri, subiectivi, ușor influențabili, măgulitori, care nu au puterea de a-mi sparge anvelopele autovehicolului care este pornit spre prăpastie!

Ai putea să faci această rugăciune? Și ai putea fi sincer rostind-o? Înțelegi cu adevărat esența acestei rugi? Atunci împărtășește-o cel puțin cu o persoană. Poate este șansa ta de a scăpa un suflet de la pieire. Lasă-te înconjurat de astfel de prieteni care știu să te rănească în mod constructiv, benefic sufletului tău.

Nu ai vrea să fii tu însuți un astfel de prieten? Dacă găsești un astfel de prieten, ia cina cu el în fiecare seară. Și L-ai avea ca invitat pe Hristos: „prietenul care în necaz se face ca un frate”. Rănește-mă! Având în vedere că lovitura ta m-a scăpat de la moarte, îmi voi găsi foarte ușor puterea de a te ierta. Și de a te iubi.