Tsunami! Cutremure! Morți! Lacrimi și doliu național. Cam aceasta este soarta Indoneziei ultimului deceniu. Peste 400 de morți până în prezent, în ultimele 24 de ore. Un număr în creștere, iar pe măsura creșterii lui scade speranța de viață, bucurie, liniște.

Miluiește Doamne Indonezia! Toate energiile lor sunt concentrate pe supraviețuire. Înțeleg că se apropie și de Europa un ciclon. Acum amenință Grecia, unde la această oră sunt furtuni și vânt năprasnic. Ne cam înconjoară.

În România avem pace. Și liniște. Și siguranță. Ce frumos ar fi să o investim în apropierea noastră unul de altul, în împărțirea reciprocă a bucuriilor. În facere de bine. În pregătirea pentru eternitate. Timpurile bune nu sunt pentru risipă și desfrâu, ci pentru acumularea resurselor spirituale pentru iminența vremurilor de restriște. Care vin! Și vin cu viteză mare!

Oh, Indonezia, iarăși tu!? Cu ce suntem noi mai buni decât tine? Ce păcate ai făcut tu pe care noi să nu le fi încercat? Cu ce ești mai vinovată ca mine, ca noi? Cum vom ști să mulțumim Presfântului pentru cele 400 de sicrie, care încă sunt noi în România? Cu ce te-am putea și noi ajuta? Ce să facem pentru tine? Soră Indonezia! Ne rugăm Bunului Dumnezeu să se îndure din nou. Acceptă că numai El poate să te ridice. Să te păzească.

Români, haideți să fim mulțumitori. Mergând la votul pentru Normal, din 6-7 Octombrie. Păzind astfel România pentru câteva decenii de sodomie „legalizată”. Oare nu pentru asta amână Dumnezeu nenorocirile din jurul nostru? Să vadă ce decidem pentru viitorul pruncilor noștri?

Mă duc la vot! Vino și tu! Spune DA pentru binecuvântarea neamului nostru!