Paraschiva numită și „Cuvioasă” născută în Epivata, regiune aparținând Traciei. Wikipedia nu ne dă data nașterii ei. Dar începe să fie pomenită pe la sfârșitul Evului Mediu.

Este vorba de o copilă, care la vârsta de 10 ani, la ieșirea din biserica Constantinopolului s-a dus la primul cerșetor, i-a dat hainele ei strălucitoare și s-a îmbrăcat în hainele lui. Apoi a transformat viața ei adolescentină în astfel de obiceiuri. Foarte frumos! Această măsură a fost luată în urma ascultării unei predici care evidenția nevoia de asemănare cu Hristos. Iar asta s-a luptat toată viața să facă.

Ce ziceți dacă toate fetele din România ar trăi ca Paraschiva? Oare unde ar fi România? Și biserica?

Dacă ar trăi Paraschiva astăzi și ar vedea ce se petrece în jurul oaselor ei, ar avea următorul mesaj:

Iubiți creștini: nu stați pe genunchi două zile în jurul oaselor mele, ca mai apoi 364 de zile să trăiți în compromis și preacurvie cu același trup, autoprigonit aici.

Nu vă adunați aici, lăsând banii îngrijitorilor oaselor mele! Împrăștiați-vă prin gările, orfelinatele, canalele din România și hrăniți flămânzii și îmbrăcați nenorociții. Așa a făcut Hristos, Cel ce are grijă de sufletul meu!

Nu așteptați viață veșnică punând mână pe moaștele mele! O, nu! Eu nu o pot oferi. Însă puneți mână și citiți Biblia, Cartea în care îl veți descoperi pe Hristosul care m-a motivat și pe mine. El e singurul care poate face minuni, inclusiv minunea mântuirii tale!

Nu plătiți bani pentru a vedea minuni, atingând-vă de racla oaselor mele! Beneficiați de minunea mântuirii voastre atingând-vă de Hristos. Minunile se fac prin mâinile voastre, banii voștri, timpul vostru, investirea în nevoia aproapelui. Mergeți pe străzi și faceți minuni copiilor și cerșetorilor. Eu Paraschiva, așa am făcut!

Pe mine religia mă plictisea foarte mult în biserică, atunci când mă uitam și așteptăm de la oameni. Dar când am început să privesc la Hristos, surprinzător, am început să semăn cu El.

Nici o secundă în viață mea de adolescentă nu am intenționat să atrag atenția asupra mea, ci asupra lui Hristos. Eu sunt fire trecătoare, Dumnezeu e veșnic!

Am vrut să fac bine. Atât! Iar oamenii să vadă prin mine harul lui Dumnezeu. Nu îmi faceți nici un serviciu divinizând faptele mele. Cea mai mare bucurie este să le repetați.

Câți dintre voi, care vă călcați în picioare să îmi atingeți racla, aveți gânduri și hotărâri altruiste? Ca ieșind de aici să trăiți viața în folosul altora. Oare nu cumva gânduri egoiste și nevoi personale vă mână să veniți aici?

Bucură-te române că ai pace în țară, resurse, putere, săraci. Fă bine! Îmbracă-te în Hristos și atunci și eu aș fi bucuroasă. Slujește necondiționat semenilor și vei avea o răsplată în ceruri.

Nu-ți cheltui banii să vii să îmi vezi oasele, mergi la Dumnezeu care te salvează pe gratis. Pentru că a plătit prin viață, moartea și învierea lui Hristos prețul mântuirii tale.

Majoritatea popoarelor tracice m-au uitat. Sunt bucuroasă că voi românii nu m-ați uitat. Dar mi-ar fi și mai mare bucuria să vă văd repetând zilnic faptele mele. Iar anul viitor, banii biletului de tren până la Iași să-i cheltuiți cu oamenii săraci. Poate ați acoperi vreo 500 de case. Asta ar fi marea mea bucurie!

Vă mulțumesc scumpii mei, religioși români și oameni de bună credință.

Cu deosebită considerație, Paraschiva din Epivata, către poporul român.

O! De ai fi rece sau în clocot, dar pentru că ești căldicel am să te vărs din gura mea. Apocalipsa 3:15

Iubirea reprezintă firul roșu al Bibliei, al lumii, al mântuirii, al existenței noastre în general. Iubirea e sfântă, e magnifică, este sublimă, dar înțeleasă greșit e din caleafară de periculoasă.

Dacă aș scrie continuu, zi și noapte până la vârsta de 89 de ani, probabil că aș parcurge un procent de 0,1% din ceea ce înseamnă iubirea. Cu euforiile ei, cu geloziile și complicațiile și lacrimile ei. Cu frustrările și extazul ei. Iubirea e complicată! Iubirea e uimitor de frumoasă!

Pentru a vedea starea iubirii tale, trebuie să analizezi starea bazinului în care te scalzi, în ale iubirii. Cum? Întreabă Arhitectul!

1. Iubirea de gheață. Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. Matei 24:12

Vorbim aici de amintiri. De abordarea sectară, dogmatică, rudimentara a iubirii. Asta scârțâie ceva mai mult decât iubirea platonică, atât emoțional cât și spirutual. Se văd, mănâncă, dorm, merg la biserică doar la înmormântări, se salută. Durerea este că nu mai au nici chimie, nici sentimente comune. E un gen de creștinism teoretic, dar neasumat în virtuți.

Mântuitorul atrage imperativ atenția asupra acestui gen de surogat al iubirii. O dragoste rece, e aceea care nu mai încălzește pe nimeni. E ghețarul din salutul vecinului. E acreala de pe față și lipsa de esență creștină. Este acel creștin nostalgic, al vremurilor de demult, dar cu caracter nehristologic.

2. Iubirea căldicică. Dar pentru că ești căldicel, am să te vărs din gura mea! Apoc. 3:15 Waw! E grav. Lucrurile se complică. Acest gen de creștin seamănă cu acel alcoolic devastat de patimi, dar care și-a tatuat o cruce mare pe mână, să se pună bine cu divinitatea chipurile. E doamna cu cruciuliță de aur cumpărată de la Atos s-au Ierusalim, care nu ratează nici o ocazie de flirt și compromis. Nici în car, nici în căruță. E o formă de eutihopatie spirituală. Omul dintre două lumi, care ajunge în final să fie biruit de una.

Dacă iubești căldicește. Dacă vrei să te pui bine și cu Dumnezeu, dar și cu michiduță. Vrei să trăiești oricum, dar să ajungi și în cer. E vremea să te oprești pentru o scurtă analiză. Binele pe care tu ți-l dorești numai Dumnezeu ți-l poate oferi. Această stare de agregare a iubirii trezește din partea lui Dumnezeu greață. Oh! Ce dur să auzi din partea Lui: „dacă nu iei măsuri am să te vărs din gura mea”. Este iubire ce crează stare de vomă lui Dumnezeu.

3. Iubirea fierbinte. O de ai fi… în clocot Apocalipsa 3:5b

Da așa trebuie să fie creștinul. Este adevărat, că în funcție de circumstanțele vieții, gradul de iubire are fluctuații. Dar trebuie să țintim sus. Cât mai sus! Asta înseamnă un creștinism activ. Practic. Implicat. Conectat la real. Viu. Transformator de vieți și caractere. Așa a fost Hristos. Așa ne cere și nouă. Asta implică: zâmbet, respect, implicare socială, corectitudine în etica de zi cu zi.

Din afirmația lui Dumnezeu înțelegem durerea din inima Sa, care arată puternica dorință de a vedea rezultate ca expresie a iubirii Sale în noi. Poate nu ai știut, dar Hristos are mari așteptări de la tine. Are și motive. A investit atât de mult în tine: resurse, oportunități, har, ocazii. Dar ignoranța ta continua te va transfera într-o „Alaska” emoțională, care te poate afecta incurabil.

Iubește! Iubește! Și iar iubește! Dar iubește histologic. Așa cum a iubit Mântuitorul. Și vei fi cu adevărat creștin. Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu. Ioan13:34