O! De ai fi rece sau în clocot, dar pentru că ești căldicel am să te vărs din gura mea. Apocalipsa 3:15
Iubirea reprezintă firul roșu al Bibliei, al lumii, al mântuirii, al existenței noastre în general. Iubirea e sfântă, e magnifică, este sublimă, dar înțeleasă greșit e din caleafară de periculoasă.
Dacă aș scrie continuu, zi și noapte până la vârsta de 89 de ani, probabil că aș parcurge un procent de 0,1% din ceea ce înseamnă iubirea. Cu euforiile ei, cu geloziile și complicațiile și lacrimile ei. Cu frustrările și extazul ei. Iubirea e complicată! Iubirea e uimitor de frumoasă!
Pentru a vedea starea iubirii tale, trebuie să analizezi starea bazinului în care te scalzi, în ale iubirii. Cum? Întreabă Arhitectul!
1. Iubirea de gheață. Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. Matei 24:12
Vorbim aici de amintiri. De abordarea sectară, dogmatică, rudimentara a iubirii. Asta scârțâie ceva mai mult decât iubirea platonică, atât emoțional cât și spirutual. Se văd, mănâncă, dorm, merg la biserică doar la înmormântări, se salută. Durerea este că nu mai au nici chimie, nici sentimente comune. E un gen de creștinism teoretic, dar neasumat în virtuți.
Mântuitorul atrage imperativ atenția asupra acestui gen de surogat al iubirii. O dragoste rece, e aceea care nu mai încălzește pe nimeni. E ghețarul din salutul vecinului. E acreala de pe față și lipsa de esență creștină. Este acel creștin nostalgic, al vremurilor de demult, dar cu caracter nehristologic.
2. Iubirea căldicică. Dar pentru că ești căldicel, am să te vărs din gura mea! Apoc. 3:15 Waw! E grav. Lucrurile se complică. Acest gen de creștin seamănă cu acel alcoolic devastat de patimi, dar care și-a tatuat o cruce mare pe mână, să se pună bine cu divinitatea chipurile. E doamna cu cruciuliță de aur cumpărată de la Atos s-au Ierusalim, care nu ratează nici o ocazie de flirt și compromis. Nici în car, nici în căruță. E o formă de eutihopatie spirituală. Omul dintre două lumi, care ajunge în final să fie biruit de una.
Dacă iubești căldicește. Dacă vrei să te pui bine și cu Dumnezeu, dar și cu michiduță. Vrei să trăiești oricum, dar să ajungi și în cer. E vremea să te oprești pentru o scurtă analiză. Binele pe care tu ți-l dorești numai Dumnezeu ți-l poate oferi. Această stare de agregare a iubirii trezește din partea lui Dumnezeu greață. Oh! Ce dur să auzi din partea Lui: „dacă nu iei măsuri am să te vărs din gura mea”. Este iubire ce crează stare de vomă lui Dumnezeu.
3. Iubirea fierbinte. O de ai fi… în clocot Apocalipsa 3:5b
Da așa trebuie să fie creștinul. Este adevărat, că în funcție de circumstanțele vieții, gradul de iubire are fluctuații. Dar trebuie să țintim sus. Cât mai sus! Asta înseamnă un creștinism activ. Practic. Implicat. Conectat la real. Viu. Transformator de vieți și caractere. Așa a fost Hristos. Așa ne cere și nouă. Asta implică: zâmbet, respect, implicare socială, corectitudine în etica de zi cu zi.
Din afirmația lui Dumnezeu înțelegem durerea din inima Sa, care arată puternica dorință de a vedea rezultate ca expresie a iubirii Sale în noi. Poate nu ai știut, dar Hristos are mari așteptări de la tine. Are și motive. A investit atât de mult în tine: resurse, oportunități, har, ocazii. Dar ignoranța ta continua te va transfera într-o „Alaska” emoțională, care te poate afecta incurabil.
Iubește! Iubește! Și iar iubește! Dar iubește histologic. Așa cum a iubit Mântuitorul. Și vei fi cu adevărat creștin. Să vă iubiți unii pe alții cum v-am iubit Eu. Ioan13:34